Cosmin LOTREANU

Marea Mediterană este situată între Europa, Asia şi Africa. Ea comunică prin Gibraltar cu Oceanul Atlantic, cu Marea Neagră, Marea Marmara şi Bosfor prin Dardanelle şi cu Marea Roşie prin canalul de Suez.
În istorie, spaţiul mediteranean a fost teatrul expansiunii marilor puteri politice. În timpul lui Alexandru cel Mare, pentru prima dată în istorie, toate marile centre ale Mediteranei au fost reunite sub aceeaşi putere. Mediterana a devenit “mare nostrum” în timpul Romanilor, după căderea oraşului Carthagina (201 î.Ch.), stat politic situat în Tunisia actuală.
Numele de “Marea Mediterană” a aparţinut lui Isidor din Seville (secolul VII). El a definit acea “mare în mijlocul pământurilor” ca “mare medi terra”.
În acest articol, intenţionez să parcurg câteva momente importante din istoria Mediteranei. Am acordat o atenţie particulară secolului al XIX-lea, secolul expansiunii coloniale a marilor state ale Europei, în special către Africa de Nord. A fost timpul debarcării franceze în golful Sidi-Ferruch (1830, debutul cuceririi Algeriei), al expansiunii franceze în tot Maghrebul (a se vedea influenţa franceză din Tunisia şi Maroc), al inaugurării canalului de Suez (1869), miză strategică de o extremă importanţă pentru politica engleză în ceaa ce priveşte ruta Indiilor şi cucerirea engleză a Ciprului (1878). Secolul al XIX-lea este şi secolul “chestiunii orientale”, adică declinul ireversibil al imperiului otoman. Miza a fost, în acest caz, moştenirea provinciilor otomane.
Spaţiul mediteranean, în secolul al XIX-lea, este, de asemenea, miza unei multitudini de rivalităţi, precum rivalitatea între Franţa şi Italia (din cauza Tunisiei), între Franţa şi Spania (din cauza Marocului), între Franţa şi Marea Britanie (în Egipt, a se vedea incidentul Fachoda din 1898). Trebuie adăugată şi prezenţa germană germană în regiune ca un nou actor (a se vedea incidentul Tanger şi vizita împăratului Wilhelm II la Tanger în 1905).
Credem că, în special în secolul al XIX-lea , Marea Mediterană a fost miză geopolitică fundamentală, un loc de întâlnire şi competiţie între marile puteri ale Europei.