Ştefan D. POPA

Acum, în zorii celui de-al treilea mileniu, este firesc să ne întrebăm din cine va fi compus acel G-8 (?) al anilor 2050. Acest demers este cu atât mai firesc cu cât, pe de o parte, avem de-a face cu efectele globalizării, iar pe de altă parte, cu cele ale unui progres tehnologic atât de rapid încât teoria celui de-al 3-lea val a lui Alvin Tofler poate rămâne, ca dealtfel multe altele, doar o „teorie“. Brazilia, Rusia, India şi China pot fi câştigătorii care, din punct de vedere al dezvoltării economice, vor trece primii linia de sosire în cea de-a doua jumătate a veacului nostru, care, pentru a parafraza un alt autor celebru, va fi unul al păcii sau nu va fi deloc, pentru că o conflagraţie de proporţii mondiale ar introduce în orice model ipotetic o variabilă care ar face imposibilă orice previziune cât de cât ştiinţifică. Cercetarea fundamentală în ţările membre UE continuă să se afle cu mult înaintea celei din SUA, care, însă, domină net în domeniul cercetării aplicative. Aleatoriu sau nu, acest factor poate juca un rol important, daca nu cumva decisiv într-o lume dinamică care se mişcă din ce în ce mai repede şi în care liderii unor state sau formaţiuni care sunt încă departe de „societatea democratică“, unde noţiunile de: viaţă, libertate şi continuarea fericirii înscrise în Declaraţia de Independenţă, sunt încă departe de ceea ce se întâmplă zilnic, acolo se vor gândi să repete fără să discerne greşelile trecutului, recurgând la arme.