Gheorghe VĂDUVA

Spaţiul de remanenţă a unor efecte de falie, în zona cea mai sensibilă a continentului european, cuprinde, în principal, litoralul Mării Negre, de la gura Nistrului până la sud de Burgas, spaţiul dintre Nistru şi Prut, Câmpia Dunării şi Podişul Moldovei, cu Poarta Focşanilor, Carpaţii cu Podişul Ardealului, Poarta Someşului şi Poarta Mureşului, Câmpia Tisei şi Câmpia Panoniei, Munţii Balcani, Rodopi şi Masivul Rila, Munţii Bosniei, coridoarele Drinei, Moravei, Savei şi Dravei şi pe cel al Vardarului. Acest spaţiu este mărginit la est de Marea Neagră, la sud şi sud-vest de Munţii Greciei, de Munţii Bosniei, la vest de Alpii Austrieci, la nord-vest şi la nord de Munţii Slovaciei, Carpaţii Albi şi de Podişul Galiţiei Orientale.
Când ne gândim la acest spaţiu, avem în vedere marile linii de forţă pe care s-au mişcat populaţiile, zonele de confruntare, obiectivele urmărite, modul cum s-au stabilit frontierele, percepţia spaţiului – izvor de către populaţiile de aici, relaţiile dintre ele, confruntările şi rezultatul lor, constituirea statelor naţionale, aspiraţiile, speranţele, împlinirile şi dezamăgirile lor, confruntările de interese, factorii de stabilitate şi cei de instabilitate şi, mai ales, faliile care s-au tot deschis şi rareori s-au închis în acest spaţiu şi pe aceste culoare.