Traian-Valentin PONCEA

Categoria aşezărilor urbane este cunoscută în spaţiul românesc de mai bine de două milenii, ea apărând şi cristalizându-se pe ţărmul dobrogean al Pontului Euxin cu şase secole înainte de Christos, sub influenţa şi cu aportul coloniştilor greci, dar generalizându-se în restul spaţiului de referinţă mult mai târziu, aici fiind predominante davele, cetăţile-oraşe dacice. Ulterior, cucerirea Daciei şi prezenţa romană au impus şi aici oraşul ca structură urbană şi viaţă cotidiană.
Cercetările arheologice au relevat o continuitate de locuire autohtonă între zidurile vechilor aşezări daco-romane şi după retragerea aureliană, oraşele menţinându-se o perioadă de timp, ca loc de târg şi apărare, dar şi ca centre politice, administrative şi religioase.