Stan PETRESCU

Căderea Zidului Berlinului a însemnat “noi” poziţii strategice pentru Rusia şi SUA; actualmente, aceste două mari puteri vin în contact direct pe meridianul ce separă Insulele Diomede din Marea Bering, Marea Neagră, zona caspică şi întreg spaţiul cosmic. Dezintegrarea URSS în 1991 a însemnat disoluţia spaţiului unic de apărare, incluzând componente precum forţele nucleare, sisteme de apărare aeriană şi complexul militar industrial. Străduindu-se din greu să menţină statutul său de mare putere, Federaţia Rusă încearcă, în acelaşi timp, să păstreze o poziţie dominantă în spaţiul post-sovietic, utilizând diverse politici şi metode, printre care cel militare şi politice sunt cele mai evidente.
Procesul de relaţii ale limitelor geopolitice ale fostei Uniuni Sovietice şi eficienţa nou-createi CSI au forţat Federaţia Rusă să se sprijine pe diverse structuri regionale şi locale. După evenimentele revoluţionare produse în fostele republici sovietice, Moscova a simţit necesitatea reinventării sistemului de securitate regională. Direcţia pro-Vest a politicii externe a unor foste republici sovietice a făcut aproape imposibilă co-operarea militară a douăsprezece state membre ale CSI. Georgia şi Moldova doresc evacuarea trupelor ruse din bazele militare, pe când Turkmenistanul declarat neutru nu este activ în eforturile de co-operare.
Federaţia Rusă este acum a doua putere politică şi militară a lumii. Statutul de superputere fiind pierdut, există o preocupare intensivă pentru recuperarea status-quo-ului, Rusia dezvoltă o diplomaţie activă, prin combinarea pragmatică a intereselor politice şi economice.