Mihai HOTEA

Înainte de începutul timpului, civilizaţia greacă cucerise deja o mare parte a ţărmului mediteranean, ţărmurile de est şi nord ale Mării Negre – pe care mai târziu au numit-o Pontos Euxinos, marea ospitalieră – şi strâmtorile, cu fondarea coloniei de secol VI Byzantion. Popor al mării, grecii aveau conştiinţa interioară a originilor lor comune şi utilizau în viaţa lor zilnică ce era mai bun în politică şi comerţ pentru patria mamă Peninsula greacă. Helenismul s-a răspândit mai departe decât cetăţenii greci şi coloniile, către alte naţiuni şi civilizaţii, precum Imperiul Persan, intrând în mituri şi poveşti de război şi astfel schimbând pentru totdeauna identitatea teritoriilor populate.
În vremuri de restrişte, coloniile greceşti au avut conştiinţa intereselor lor comune şi au găsit prin Synoicism – unificarea a două sau mai multe cetăţi într-una singură, mai mare – şi Sympolitia – cetăţenia comună recunoscută a mai multor oraşe – calea către o cetăţenie greacă virtuală, similară conceptului european contemporan. Mai târziu, în timpul imperiilor bizantin şi otoman, moştenirea helenică a devenit şi mai puternică, construind în conştiinţa greacă Marea Idee de astăzi, aspiraţia renaşterii gloriei Greciei prin adunarea tuturor teritoriilor helenice într-o singură Marea Grecia.
Istorii din prezent sunt povestea unui stat grec modern, cu o perspectivă asupra realităţilor balcanice şi europene, care a găsit prin suficienţă financiară calea de a fi parte din toate deciziile majore. Grecia este singurul stat membru UE şi NATO care ia parte la Black Sea Economic Cooperation Organization şi e un promotor al Southern Caucasus Policy a UE. Investiţii major greceşti există în cele mai multe ţări pontice, alături de sprijinul instituţiilor europene, în special pentru lărgirea UE către Balcani, până la Marea Neagră. Aceasta va conduce la o diluţie a puterii echilibrată între statele membre UE şi vor consolida puterea regională a Greciei, lider al Southeastern Group.