Luana DINU

„The factors that keep a democracy stable
may not be the ones that brought it into existence”
Dankwart A. RUSTOW

Democratizarea statelor din regiunea Marea Neagră nu pare a fi acum un pariu sigur. Deşi este presupusă, în cele mai multe cazuri, a fi un qua non al modernizării, tranziţia de la sistemele socialiste la democraţie şi economie de piaţă este încă dureroasă şi inegală. Considerând că în ultimii 15 ani democraţiile vestice au adăugat o dimensiune politică parteneriatelor lor bilaterale sau multilaterale cu terţi, este interesant de analizat maniera în care abordările de politică externă ale SUA şi UE au influenţat şi au impact încă asupra acestei tranziţii. Nu este o sarcină uşoară evaluarea rolului stimulentelor externe în procesul dinamic al democratizării, către abordarea graduală a guvernelor şi a celor guvernaţi. Trebuie să luăm în considerare strategiile, planurile de acţiune şi declaraţiile politice şi să le comparăm cu rezultatele reale; putem vedea că planurile pe termen scurt de exportare a stabilităţii rareori se potrivesc cu realităţile culturale, politice şi sociale de la faţa locului, şi că discursurile reformiste ale administraţiilor de la Marea Neagră sunt mult mai generoase decât acţiunile lor implementare a reformelor. Soluţia poate fi acceptarea democratizării ca obiectiv pe termen lung sau, în alţi termeni, construcţia “strategiilor de marketing orientate către consumatori” în procesul de “export al democraţiei”.