Mădălina Virginia ANTONESCU

Marea Neagră  în secolul XXI – perspective de evoluție regională

În prezent, zona Mării Negre trece printr-o etapă interguvernamentalistă, bazată pe cooperarea între state, cu păstrarea suveranităţii, în ciuda anumitor tendinţe de integrare economică, precum intenţia statelor BSEC de a crea o zonă economică de liber schimb. BSEC, o organizaţie internaţională reprezentativă pentru această zonă, este doar un tip clasic de organizaţie, o reflectare a multilateralismului, şi nu demonstrează cu suficientă claritate şi forţă politică intenţia statelor membre de a fi de acord cu crearea unei ordini autonome instituţionalizate sau cu crearea unei organizaţii de integrare bazate pe o implementare progresivă a pieţei unice în zona Mării Negre, după modelul UE.
La începutul secolului XXI, Marea Neagră este mai degrabă o zonă geopolitică, importantă pentru resursele sale energetice şi pentru rutele de gaz şi de petrol, decât o veritabil regiune – înţeleasă ca exprimând existenţa unei entităţi coerente, cu natură socială, economică, politică sau militară, capabilă să ia măsuri ca un actor distinct, având un sens clar al identităţii sale, al apartenenţei la o istorie comună, având propriile sale interese şi instituţii necesare pentru a îşi îndeplini obiectivele sale.
Cooperarea economică la Marea Neagră a devenit, după evenimentele din 11 septembrie 2001, după intervenţia în Afganistan şi după războiul din Irak , un tip extins de cooperare pe două mari paliere: cooperarea economică, extinsă nu doar în ceea ce priveşte statele din regiune, cât şi comunitatea transatlantică; în al doilea rând, Marea Neagră se afirmă ca o regiune geopolitică având un rol cheie pentru comunitatea transatlantică, dar şi pentru statele cu interese în regiune, în special pentru Rusia; în promovarea stabilităţii şi securităţii sale,