Mihail OPRIŢESCU

Liviu Bogdan VLAD

Planul Marshall a fost un plan de reconstrucţie a Europei după al Doilea Război Mondial, cunoscut oficial după elaborarea sa drept Program de restabilire europeană (European Recovery Program ou ERP). Iniţiativa a fost botezată de jurnalişti cu numele secretarului de stat american, George Marshall, care într-un discurs susţinut la universitatea Harvard (5 iunie 1947) a expus intenţia guvernului Statelor Unite de a contribui la restabilirea Europei. Preşedintele Harry Truman a semnat planul Marshall la 3 aprilie 1948. Între 1948 şi 1951, Statele Unite au consacrat mai mult de treisprezece milliarde de dolari susţinerii a 16 ţări europene ca răspuns la organizaţia europeană de cooperare economică (OECE Organization for European Economic Co-operation, la 16 aprilie 1948). Statele Unite le-au cerut statelor destinatare în contrapartidă: de la început statele europene au coordonat cheltuielile de reconstrucţie din OECE. Americanii au contribuit astfel la cooperarea europeană, preludiu al construcţiei europeene. Reconstrucţia europeană, relativ rapidă, a fost în măsură mare stimulată de ajutorul american.
Planul Schuman anunţat la 9 mai 1950 a constituit o cotitură esenţială în procesul construcţiei europene. Este vorba de reglementarea integrării estului german cu Occident cât de rapid posibil – obligaţi de Războiul Rece – confruntând temerile franceze şi reflexe malthusiene. Fuzionarea cărbunelui şi a oţelului prin intermediul frontierelor sub suveranitate comună şi cu finalitate federată trebuia să fie o garanţie a păcii, împiedicând pregătirile de război prin controlul industriilor grele. Cu alte cuvinte, a suprima toată opoziţia seculară dintre Germania şi Franţa.