Alina BUZĂIANU
Motto: “People can see that the emperor is wearing no clothes, so if you say the emperor is wearing clothes you look ridiculous”
Charles Grant, director of the Centre for European Reform
Uniunea Europeană după mai 2005: renaștere sau colaps?
În prezent, conform hotărârii luate de liderii europeni după cele întâmplate în Franţa şi Olanda, Uniunea se găseşte într-o aşa-numită perioadă de ”reflecţie” cu privire la Constituţia UE. Dacă însă cineva credea că această perioadă va fi de scurtă durată, a putut afla chiar de la cea mai autorizată sursă, preşedintele Comisiei, că nu este deloc aşa. Barroso a declarat: ”În viitorul previzibil nu vom avea o Constituţie. Asta e evident. Nu am descoperit nici o formulă magică pentru a o aduce înapoi la viaţă”. El a adăugat că ”În locul unor dezbateri nesfârşite cu privire la instituţii, hai să lucrăm cu ceea ce avem. Voinţa politică şi buna conducere sunt mai importante decât instituţiile”. Pentru a-şi argumenta opinia de mai sus, Barroso a arătat că legenda împotmolirii Uniunii ca urmare a extinderii în cazul neadoptării Constituţiei nu este adevărata, nicio decizie importantă a Comisiei nefiind blocată din mai 2004 şi până acum. Până în acest moment, Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa a fost ratificat de 14 din cele 25 de state ale Uniunii, însă, pentru a intra in vigoare, el trebuie să fie unanim acceptat. La nivel oficial, o nouă dezbatere şi noi decizii cu privire la tratatul constituţional european vor avea loc în primăvara lui 2006.
O soluţie posibilă pentru blocajul actual ar fi cea dorită de cancelarul austriac Wolfgang Schussel şi susţinută imediat de liderul celui mai puternic grup politic din Parlamentul European Hans-Gert Pottering, respectiv a se convoca noi referendumuri în Franţa şi Olanda, preferabil în 2007. Cei doi nu au descoperit chiar America, acelaşi lucru întâmplându-se şi în cazul Tratatului de la Maastricht în Danemarca sau în cazul Tratatului de la Nisa în Irlanda. Noutatea este adusă doar de poziţionarea acestor reluări a referendumurilor după alegerile naţionale programate în cele două ţări, sperându-se astfel că olandezii şi francezii nu vor mai folosi votul negativ la adresa Constituţiei ca un vot de protest împotriva propriului guvern, cum se pare că s-a întâmplat cel puţin în Hexagon.
