Dan DUNGACIU

Ideea unor alegeri în Transnistria zilelor noastre nu ar putea, în condiţii normale, decât să stârnească zâmbete condescendente, neîncrezătoare, pe de-o parte, sau indiferenţă crasă, pe de alta.
Când însuşi preşedintele celei mai portocalii dintre revoluţii scoate din mapa sa – pregătită nu e clar de cine – un plan în care această condiţie este exprimată expres („Planul reglementării problemei transnistrene”, propus de Ucraina la 20 mai 2005), iar însuşi reprezentantul democraţiei europene, Adriaan Iacobovits De Szeged, reprezentantul special al UE pentru Republica Moldova pare că susţine o asemenea propunere, lucrurile nu mai pot fi privite cu uşurinţă. Ceva se petrece cu Transnistria de la o vreme încoace, iar unii actori cu influenţă în zonă par decişi să „dezgheţe” un conflict care îi aştepta de prea multă vreme.