Vasile SIMILEANU

„Când parcurgem istoria omenirii, civilizaţia ne apare ca o pasăre îndrăgostită de râuri şi ţărmuri de mare, care şi-a făcut iniţial cuib în Mesopotamia şi în Orientul Mijlociu, a zburat apoi pe Nil, de unde s-a îndreptat spre insulele şi coastele greceşti; şi-a continuat călătoria spre peninsula italică de unde a supravegheat întinderea unui imperiu şi apoi, ca o ezitare înspre Bosfor, s-a stabilit pe Rhon şi Rhin, neezitând să treacă Canalul Mânecii; antrenată în zborul milenar, a trecut peste Atlantic alegându-şi coasta estică a unui continent, pe care l-a străbătut, ajungând la Pacific; nedescurajată de această întindere a ajuns recent în insulele nipone, de unde o impetuozitate sporită o duce spre Asia, de unde a plecat, având Orientul Mijlociu şi continentul european la orizont”.
Mircea Maliţa

Politologii şi analiştii de renume văd formele de manifestare a fenomenului violent islamic ca pe un fel de „nou terorism”, diferit de cel „clasic” – manifestat în anii 70-80. Considerăm, totuşi, că nu este vorba de manifestarea unor noi forme de terorism, ci doar de transformarea şi adaptarea vechiului terorism la noile realităţi mondiale. Putem vorbi de o evoluţie ascendentă, privind adaptarea la noile tehnologii cât şi de atragerea în cadrul mişcărilor a unor persoane instruite în lumea occidentală.
Această nouă formă de adaptare ne impune să studiem şi să descoperim legăturile dintre religie şi formele extreme de violenţă, în vederea contracarării paşnice a ofensivei islamice, bineînţeles, în situaţiile în care se impun variantele paşnice de negociere.
Care ar fi consecinţele geopolitice ale distribuirii inegale a populaţiei pe glob, ale decalajelor demografice dintre diverse ţări, ale perturbării proporţiilor dintre categorii de vârstă în cadrul aceluiaşi stat?