a consemnat Dan DUNGACIU

„Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se săvârşeşte astăzi un act sfânt de adevăr şi dreptate, care reîntregeşte plinătatea comuniunii de credinţă strămoşească şi gândire românească…”
(Din „Actul Sinodal al Patriarhiei Române, privind recunoaşterii reactivării Mitropoliei Basarabiei”)
„România… îi susţine până în prezent pe naţionaliştii de la noi. Este vorba de acea Românie cu care ne judecăm acum la Strasbourg. Ca să vezi, că în aceşti ani, nouă ne-au creat o mitropolie a Basarabiei subordonată patriarhului român Teoctist… Eu l-am informat despre asta pe Patriarhul Alexei al II-lea, iar cât mă priveşte acum mă ocup de chestiunile proprietăţii bisericilor.”
(Preşedintele Vladimir Voronin, interviu pentru Rossiiskaia gazeta şi Trud, 2001)
„Fericită va fi Basarabia când va fi sfinţită de paşii Patriarhului ei…”
(Moş Toader, 86 de ani, Ţinutul Orheiului)

„Mitropolia Basarabiei are o perspectivă extraordinară…”

Domnule Vlad Cubreacov, înainte de a intra în miezul discuţiei noastre, daţi-mi răgazul unei scurte prezentări. Aşadar, v-aţi născut la 24 septembrie 1965, în judeţul Cahul. Aţi absolvit în 1989 Facultatea de Jurnalistică a Universităţii de Stat din Chişinău, iar până în 1991 aţi fost colaborator ştiinţific la Muzeul Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir”. În perioada 1991-1994, aţi fost Şeful Departamentului Culte al Ministerului Culturii şi Cultelor; din 1994 sunteţi deputat în Parlamentul Republicii Moldova, iar din 1999 sunteţi vicepreşedinte al Partidului Popular Creştin Democrat; din 1992 sunteţi Consilier cu misiuni speciale al Mitropoliei Basarabiei; din 1996 sunteţi membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Comisia pentru Cultură; iar din 1997 sunteţi reprezentant al Mitropoliei Basarabiei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Consiliul Europei; din 1998 sunteţi membru în Adunarea Naţională Bisericească a Patriarhiei Române; din 2000, director al Fundaţiei pentru Democraţie Creştină. Să mai spunem că, pentru meritele dumneavoastră incontestabile, vi s-a acordat Crucea Patriarhiei Române pentru mireni în 1992 şi 1995 şi Distincţia de vrednicie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei… Am uitat ceva important?

Nu, nu… Dimpotrivă!…

Vă propun să intrăm direct în chestiune. Cum s-a concretizat această creştere spectaculoasă a Mitropoliei Basarabiei reflectată recent în sondajul IRI?

Situaţia Mitropoliei Basarabiei, la 20 decembrie 2004, se prezintă astfel: 1 Mitropolie, 2 eparhii sufragane (Arhiepiscopia Chişinăului şi Episcopia de Bălţi), 78 parohii, 7 mănăstiri, 8 protopopiate, 1 Seminar, 1 misiune socială cu 52 de filiale, 1 frăţie ortodoxă cu 41 filiale, 1 Centru de pelerinaj, 2 publicaţii periodice („Misionarul” şi „Luminătorul”), 2 asociaţii (ASCOR şi AMFOR). Asta înseamnă 196 entităţi înregistrate de Serviciul de Stat pentru Culte şi de Ministerul de Justiţie al R. Moldova. Creşterea de la 1 ianuarie 2004 a constituit 135 entităţi înregistrate, dintre care 2 eparhii sufragane, 36 parohii, 2 mănăstiri, 52 de filiale ale Misiunii sociale „Diaconia”, 1 Frăţie ortodoxă cu 41 de filiale, 1 Centru de pelerinaj.
Această situaţie deschide o perspectivă extraordinară, este o bază pe care se poate clădi mult în anul 2005 şi mai ales în 2007, când sperăm că vom înregistra un salt calitativ indiscutabil. În 2005 îşi începe activitatea seminarul teologic Mitropolitul Gurie
Grosu din Chişinău, dar care, din păcate, nu a beneficiat până acum de sprijin financiar pentru activitate normală. În 2004 Sfântul, Marele şi Îndreptătorul Sinod de la Bucureşti a recomandat călduros Statului român şi tuturor mitropoliilor şi eparhiilor componente ale BOR să acorde tot sprijinul necesar pe plan didactic, organizatoric şi financiar pentru buna funcţionare a reînfiinţatului seminar teologic din Chişinău. De asemenea, sperăm să putem reactiva Facultatea de Teologie din Chişinău, celebră altădată, la care au predat Nichifor Crainic, Gala Galaction, Constantinescu Iaşi, alte personalităţi.

Ce se întâmplă cu Transnistria, unde situaţia este mai complicată, căci parohiile situate în raioanele de est ale Republicii Moldova (Transnistria), din punct de vedere juridic, în perioada antebelică, nu au făcut parte din Mitropolia Basarabiei?

În 2005 începe şi activitatea reactivatei Misiuni Ortodoxe Române pentru Transnistria, cu statul de Eparhie sufragană a Mitropoliei Basarabiei. De fapt, la 25 noiembrie 2004, Mitropolitul Basarabiei, în calitatea sa de Exarh al Plaiurilor, a decis reînfiinţarea vechii Misiuni Ortodoxe Române de dincolo de Nistru. Municipiul Dubăsari a fost stabilit ca centru eparhial şi sperăm să obţinem cât mai repede personalitatea juridică din partea organului competent de stat. În luna decembrie 2004 s-a înfiinţat în Transnistria prima filială a Frăţiei Ortodoxe Române în comuna Roghi, din raionul Dubăsari, localitate în care există două administraţii: una subordonată Chişinăului şi alta Tiraspolului. Sperăm să putem extinde structurile Frăţiei Ortodoxe Române şi în alte localităţi importante, cel puţin în 56 de aşezări rurale dintre cele 71 din Transnistria, căci aici există o componentă etnică favorabilă, românii reprezentând majoritatea.

„Igor Smirnov a fost decorat cu cele mai înalte distincţii ale Bisericii Ruse”
Care este situaţia acum în Transnistria?

Aceste parohii sunt administrate de episcopul Iustinian (Viktor) Ovcinikov de la Tiraspol. Interesant, cu studii la Bucureşti fără a-şi lua licenţa în teologie – nu a fost unul dintre cei mai străluciţi studenţi – om al FSB, colaborator al regimului de la Tiraspol, unul dintre adevăraţii soldaţi ai interesului imperial rus în această zonă şi unul dintre prigonitorii înverşunaţi ai Mitropoliei Basarabiei de-a lungul ultimilor 7 ani, de când a fost paraşutat de Patriarhia din preajma Kremlinului în ţara noastră. Parohiile din estul R. Moldova sunt parte a structurii locale a Patriarhiei Moscovei, adică a Mitropoliei Moldovei cu centrul la Chişinău, condusă de Mitropolitul Vladimir (Nicolai Vasilievici Cantarean). Nici o parohie din stânga Nistrului şi nici eparhia instituită acolo de Patriarhia Moscovei nu recunosc Republica Moldova ca stat, nu au solicitat admiterea în cadrul legal şi, practic, nu există din punct de vedere juridic. Acestea funcţionează doar în plan canonic.

Deci nu au statut legal…

Da… Dar este important să observăm că toate aceste structuri ale Patriarhiei Moscovei au solicitat obţinerea personalităţii juridice din partea aşa-zisei „republici moldoveneşti nistrene”. Deci, practic, sabotează regimul juridic din R. Moldova.

Mitropolitul Vladimir le vizitează?

Nu doar atât, chiar a făcut o serie de gesturi publice prin care îi prezintă pe capii regimului de ocupaţie din Transnistria drept creştini exemplari, modele de urmat. Astfel, pe parcursul ultimilor trei ani de zile, Igor Nikolaevici Smirnov, în urma demersului Mitropolitului de la Chişinău, a fost decorat cu cele mai înalte distincţii ale Bisericii Ortodoxe Ruse: Sfântul Gheorghe, Sfântul Apostol Andrei cel Întâichemat, Oul pascal de aur, oferit de Patriarhul Rusiei, diplome, ordine.
Mitropolia Basarabiei, odată cu extinderea jurisdicţiei sale în Transnistria, va cerceta îndeaproape activitatea aşa-zişilor creştini exemplari de la Tiraspol şi în cazul în care aceştia nu se vor conforma preceptelor evanghelice riscă să fie anatemizaţi, chiar excomunicaţi din sânul Bisericii, pentru că Mitropolia Basarabiei este, considerăm noi, singura structură ortodoxă canonică îndreptăţită istoric la jurisdicţie, inclusiv în Transnistria. Dar faptul că această structură din afara Basarabiei îşi reia activitatea în Transnistria va permite reintegrarea în viaţa spirituală Românească a românilor din interfluviu Nistru-Bug, din actuala regiune Odessa, mai ales din nordul ei, unde există o comunitate românească numeroasă, fără drepturi elementare pe plan bisericesc.

Vă referiţi la inochentişti…

Da… Există din păcate o foarte numeroasă sectă de origine ortodoxă, cea a inochentştilor, care s-au separat de Ortodoxie acum aproape 100 de ani, tocmai pe motivul că Biserica Ortodoxă Rusă, tributară ideilor imperialiste ruseşti, a interzis limba română ca limbă liturgică. Reacţia românilor transnistreni a fost una energică, întrucât ei au suportat cea mai mare presiune din partea ierarhiilor ruşi din secolul XIX – a fost o adevărată mişcare populară de rezistenţă românească în Transnistria pentru limba română. Credem că aceşti confraţi ai noştri, după un secol de dezbinare, trebuie recuperaţi spiritual. Aceştia au dreptul să îşi recapete şansa mântuirii, şi doar Mitropolia Basarabiei, prin Exarhatul Plaiurilor şi prin Misiunea ei Ortodoxă din Transnistria poate face acest lucru. Sunt localităţi întregi de inochentişti, de mii de locuitori. Este vorba de raioanele Balta, Ananiev etc. Localitatea Pasat este una dintre cele mai importante. Acolo este înmormântat Inochentie Levigioară, liderul acestei mişcări de rezistenţă, caterisit de câteva ori, deportat în mai multe rânduri dincolo de Cercul Polar, după care a revenit acasă, şi a organizat mişcarea inochentiştilor ca formă de rezistenţă împotriva rusificării prin biserică. Aceşti români nu au avut iniţial nici o vină, doar că au dorit să păstreze rânduiala veche de până la 1795, când această veche şi întinsă parte a Mitropoliei Moldovei şi Sucevei a fost anexată abuziv de către Biserica Ortodoxă Rusă prin deciziile Sinodului dirigent de la Petersburg. Se ştie că o serie de ierarhi ruşi care ţineau pasul după trupele militare s-au instalat în Transnistria fără ca acordul Mitropoliei Moldovei şi Sucevei sau al Patriarhiei de Constantinopol să fi fost cerut vreodată. Inochentiştii sunt consideraţi astăzi o sectă şi sunt într-adevăr o comunitate fără comuniunea cu restul Ortodoxiei. De aceea un efort pentru recuperarea lor se impune. Credem că a sosit timpul, întrucât mijloacele bisericeşti dar şi cele secular-juridice ne permit să o facem.

„Mitropolia Basarabiei este o poartă deschisă spre lume a Bisericii Ortodoxe Române”
Cum stau lucrurile pe plan extern?

În 2004 s-a înregistrat o creştere a Mitropoliei Basarabiei nu numai în interiorul Basarabiei, dar şi în afară. În 2004 au aderat 6 comunităţi din Federaţia Rusă. Este vorba despre comunităţi mari, urbane şi săteşti. Prima a fost comunitatea Sfânta Ecaterina din Moscova, unde avem o comunitate de peste 20.000 de români, dar şi o localitate din Siberia, unde vorbim nu doar despre etnici români, dar şi de etnici ruşi. Avem 6 preoţi în Federaţia Rusă, pentru cele şase comunităţi, şi un protopopiat care a fost organizat în frunte cu părintele protopop Alexandru Sergheiev Zarnadze, preot de origine georgiano-rusă. De asemenea, Mitropolia Basarabiei şi-a creat primele comunităţi în SUA. Avem două parohii şi o mănăstire cu 7 călugări pe plaiuri americane, astfel încât titlul de Exarh al Plaiurilor atribuit la 20 octombrie 1995 de către Sinodul Român Mitropolitului Basarabiei a devenit nu doar onorific, ci şi lucrător. În Rusia avem foarte multe de făcut, pentru că, pe de-o parte, legislaţia acestei ţări este un permisivă, pe de altă parte, comunitatea românească numără circa 300.000 de suflete. Există peste 20 de localităţi populate compact de români, opt în zona Caucazului de Nord, în regiunea Krasnodar, şi 12 în Orientul îndepărtat, la graniţa ruso-chineză pe valea Amurului. Avem şi alte localităţi în Siberia şi concentraţii mari în oraşele care depăşesc o jumătate de milion de locuitori: Moscova – 20.000, Petersburg – 5.000, Iakusk – 5.000, comunităţi de 1.000 de locuitori în aproape toate centrele regionale – capitalele regionale – sau ale autonomiilor naţionale din Federaţia Rusă.

Cine sunt credincioşii din America care au aderat la Mitropolia Basarabiei?

Aceştia sunt creştin ortodocşi români recuperaţi de Mitropolia Basarabiei de sub jurisdicţia bulgară şi ucraineană. Este dureros pentru noi că mai mulţi confraţi ai noştri, preoţi şi mireni, plecaţi cu decenii în urmă din România sau din zonele vecine României nu se află în comuniune cu Biserica mamă şi au preferat jurisdicţii străine. În cazul în care există anumite reticenţe în calea restabiliri comuniunii cu Biserica mamă, Mitropolia Basarabiei s-a oferit să fie o poartă deschisă prin care reintrarea în comuniune cu Biserica mamă se poate produce. Acum, structura şi mecanismul Exarhatului Plaiurilor ne permite să facem acest lucru. În cazul în care există cereri şi din partea neromânilor, Mitropolia Basarabiei nu rămâne indiferentă, întrucât nu-i poate lăsa pe aceşti confraţi ortodocşi fără şansa mântuirii. De aceea i-am primit părinteşte, acordându-le protecţie canonică în primul rând.

Care este situaţia proprietăţilor Mitropoliei Basarabiei?

Un proiect important este cel al recuperării proprietăţilor bisericeşti. În 2004, Mitropolia Basarabiei a iniţiat un nou dosar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după ce a finalizat la scară naţională un proces legat de dreptul său de succesiune în raport cu Mitropolia Basarabiei care a funcţionat până în 1944. În 2004, instanţa naţională, Curtea Supremă de Justiţie, a anulat o hotărâre a guvernului Tarlev din 26 septembrie 2001, prin care structura locală a Patriarhiei ruse de la Moscova fusese recunoscută drept succesoare juridică a Mitropoliei Basarabiei. Şi în acelaşi timp a statuat că Mitropolia Basarabiei ar putea fi doar succesoare istorică, canonică şi spirituală a Mitropolia Basarabiei de până la 1944. Pornind de la această decizie definitivă cu care noi am fost doar parţial de acord, am intentat dosarul la CEDO şi am cerut organului competent de stat – Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul R. Moldova să accepte şi să înregistreze modificările operate de noi la statului pentru organizarea şi funcţionarea Mitropoliei Basarabiei în sensul că Mitropolia Basarabiei este succesoare istorică, canonică şi spirituală a Mitropoliei Basarabiei până la 1944. Deci, problematic este termenul de succesiune – rămâne să demonstrăm în faţa Curţii de la Strasbourg că succesiunea istorică, canonică şi spirituală în accepţia legilor RM şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Primului Protocol la Convenţia Europeană ratificat de R. Moldova înseamnă, de fapt, succesiune de drept. În momentul în care vom obţine recunoaşterea acestui fapt, nu ne rămâne decât un pas până la recuperarea de facto a proprietăţilor noastre imense, păstrate în cea mai mare parte, şi administrate de stat, adică de R. Moldova ca succesor al RMSS care a confiscat, ridicat, naţionalizat abuziv proprietăţile Mitropoliei noastre.

„Mitropolia Moldovei este un mecanism de înstrăinare a românilor din Basarabia şi Transnistria”
Care sunt relaţiile dintre cele două Mitropolii, una subordonată Patriarhiei ruse şi alta celei de la Bucureşti?

Biserica Ortodoxă (rusă) din Moldova – aşa se numeşte oficial – este o structură implantată de Moscova în acest spaţiu şi reprezintă mecanismul cel mai subtil de înstrăinare a românilor din Basarabia şi Transnistria. Unitatea nu este nici credibilă, nici organică, căci propovăduieşte dezbinarea credincioşilor români…. Aşa că relaţiile nu sunt dintre cele mai fericite. Convieţuim, nu suntem ostili lor, dar luptăm, pentru fiecare suflet, cleric sau mirean. De la om la om, comunitate la comunitate, pentru a-i recupera din acest foarte îndelungat prizonierat canonic rusesc. Prigonitorii noştri şi-au subtilizat formele de persecuţie. Confruntările deschise nu mai au loc în ultimii doi ani. Se recurge la tot felul de tertipuri juridice, suntem chemaţi aproape constant în instanţe civile, dar în majoritatea cazurilor clericii, credincioşii care aderă din ce în ce mai mulţi la Patriarhia Română au câştig de cauză.

Care este prima nevoie a Mitropoliei Basarabiei?

Sunt multe… din păcate… Faptul că la sfârşitul anului 2004 guvernul R. Moldova a recunoscut, a admis în cadrul legal şi a investit cu personalitate juridică două eparhii sufragane reactivate, cum sunt Arhiepiscopia de Chişinău şi Episcopia de Bălţi, precum şi înregistrarea Misiunii Ortodoxe din Transnistria etc. ridică o problemă destul de mare în faţa Sinodului Român: ar trebui să existe minimum şapte ierarhi în Basarabia. Este şi explicabil pentru că, în acest moment, Mitropolia Basarabiei este cea mai mare structură canonică românească din afara României. Şi atunci, un număr de peste 1.000.000 de creştini recuperaţi (şi alte peste 3 milioane recuperabile) care populează compact un spaţiu relativ restrâns, învecinat României, cu structuri diverse şi ramificate, reclamă existenţa mai multor ierarhi. Cămaşa în care am renăscut în 1992 este prea strâmtă. Va trebui să ne gândim bine, la Bucureşti şi la Chişinău, cum să restructurăm mai bine spaţiul nostru bisericesc şi spiritual.

„Dacă ar depinde de noi, am face ca vizita Patriarhului României să se producă astăzi”
Ce alte proiecte are Mitropolia Basarabiei?

Sperăm ca în anul 2005 să putem iniţia o serie de proiecte noi. Ne-am gândit la un studiu aprofundat privind martiriul preoţilor şi ortodocşilor români din 1940-1944, când mulţi dintre aceştia au plătit cu viaţa convingerile creştine şi româneşti. În 1942 Mitropolitul de atunci al Basarabiei Efrem Enăchescu a dispus întocmirea unui Martirologiu al Bisericii Basarabene în care 56 de preoţi martiri au fost identificaţi cu numele şi cazurile lor sperăm că vor putea intra în atenţia Comisiei Naţionale de Istorie Bisericească şi Canonizări. Biserica Ortodoxă Română în general, şi Mitropolia Basarabiei în special, nu au voie să permită ca energiile sufleteşti din această parte a pământului românesc să se evapore pur şi simplu. BOR trebuie să ofere un cadru concret pentru coagularea acestor energii, iar canonizarea sau recunoaşterea oficială a martiriului preoţilor români din Basarabia ar fi o dovadă că nu suntem indiferenţi. Atunci când ridicăm ochii spre cer, vedem o mare constelaţie de sfinţi români care s-au născut, au vieţuit, s-au nevoit, au pătimit sau au trecut cel puţin prin Basarabia – şi trebuie să recunoaştem asta. Astăzi Basarabia este singura parte a pământului nostru care, oficial, nu ar fi dat nici un sfânt. Este fals. Sufletul basarabean a rodit din plin şi poate că nu este nici o altă zonă, în afară de Transilvania, în care de-a lungul secolelor să se fi acumulat atâta suferinţă şi jertfă. De aceea, mistic privind lucrurile, ar părea că tocmai lipsa de recunoaşterea a sfinţeniei şi a jertfei acestor creştini români este una din cauzele suferinţelor care se tot repetă în această parte a lumii noastre româneşti.

Păcatul omisiunii…

Întocmai. Altminteri păcătuim prin omisiune… Trebuie să ridicăm privirea spre Cer, pentru a ne redescoperi sfinţii martiri. Sufletul românesc al Basarabiei va fi mai puţin confuz şi derutat dacă va fi pus în lumina martiriului celor care s-au jertfit pentru Hristos şi pentru Neamul românesc. Din sângele scump şi nevinovat al acestor martiri adevăraţi va rodi unitatea, sănătatea şi trăinicia sufletului românesc.

Domnule Cubreacov, daţi-mi voie să închei cu o replică superbă pe care am primit-o într-o convorbire cu sfătosul Moş Toader, de 86 de ani, din Ţinutul Orheiului, care mi-a spus un lucru pe care nu l-am uitat: „Fericită va fi Basarabia când va fi sfinţită de paşii Patriarhului ei…”.

Minunat…. Ne-am dorit-o din totdeauna. Dacă ar depinde de noi, am face ca această vizită a Patriarhului Tuturor Românilor să se producă astăzi. Dar înţelegem că există raţiuni strict omeneşti care o întârzie… Din păcate… Această vizită mult dorită de orice basarabean, posibilă şi necesară, ar fi prima vizită a unui Patriarh român în ultimii 70 de ani dincoace de Prut. Viaţa Bisericii în această zonă ar fi mult impulsionată şi chiar Basarabia, în întregime, se va schimba în toate privinţele după un asemenea gest minunat… Veţi vedea!