Adrian LOCUŞTEANU

La scurt timp după confirmarea prin vot a sprijinului intern garantat noii politici americane neo-conservatoare, lumea aşteaptă să vadă dacă şi când Statele Unite vor ataca Iranul, următoarea „ţintă anunţată de pe listă”. Una din cele două ţări aflate încă pe „Axa Diavolului”, Iran este astăzi punctul de atracţie, mai mult ca niciodată, pentru atenţia comunităţii internaţionale. Scopul acestui articol este să aşeze în perspectivă geopolitică principalii factori afectând comportamentul actorilor implicaţi în Iran. Prezentarea factorilor geopolitici va fi acompaniata de un set de opinii şi explicaţii potenţiale ale fenomenului iranian, împreună cu un set de comparaţii cu situaţii şi evenimente similare.
Ţinta curentă a Teheranului este să menţină echilibrul de putere regional preexistent, equilibrium ce permite consolidarea influenţei sale în ţările învecinate şi – în timp – atingerea capacităţii nucleare targetate. Factorii geopolitici (munţi, accesul la apă, controlul canalelor), precum şi aranjamentul politico-militar bazat pe interese economice, comune cu UE, Rusia şi puterile asiatice fac din Iran o ţintă mult mai greu de atins faţă de Irak.
Pe de altă parte, principala provocare pe care Iranul o întâmpină în planificarea următorilor paşi în reformele interne sociale şi economice, fiecare pas greşit permiţând o posibilă „revoluţie portocalie”.
Mai mult decât atât, Iranul este astăzi un punct geostrategic important de conflict indirect şi orice întârziere în luarea atitudinii din partea Statelor Unite va fi interpretată de celelalte puteri internaţionale (ca şi în procesul de reconsiderare a intereselor şi a priorităţilor) ca un semn de slăbiciune şi favorizând redefinirea echilibrului de putere mondial.