Cătălina DUŢU HUNT
Originile Islām sunt un subiect controversat în istoriografia contemporană, de vreme ce au fost extrapolate din sursele ulterioare. În orice caz, prin analiza critică a textelor primare ale Islāmului, Kur’ān, Hadith, și Sunna, poate fi descoperită principala trăsătură a Islāmului: o religie relevată lumiii de Muhammad, profetul musulman, în Peninsula Arabică a secolului VII d.Ch.. Muhammad a fost fondatorul Islāmului, însemnând ”predare sau supunere față de voința lui Dumnezeu (Allāh)”. Definiția sa completă se bazează pe un corpus de doctrină religioasă, un sistem de etică socială și practici și o reprezentare a întregului corp de aderenți. Sistemul de credință al Islāmului este reprezentat de o doctrină religioasă bine definită: shahāda și o credință în Viața-de-Apoi. Expresia socială a Islāmului este văzută în comunitatea credincioșilor (‘Umma) care respectă cei cinci stâlpi ai Islāmului (arkān). Deși există încă multe întrebări despre originea Islāmului, succesul și logevitatea sa nu pot fi ignorate. Acestea pot fi explicate prin abilitatea sa de a se adapta la modele regionale și naționale, selectivitatea sa în adoptarea anumitor credințe și prin validitatea mesajului profetic de a lungul secolelor în interiorul și în exteriorul ‘Ummei.
The origins of Islām are a controversial topic in today’s historiography since they have been extrapolated from later sources. However, by critically analyzing Islām’s primary texts, the Kur’ān, Hadith, and Sunna, the main feature of Islām may be discovered: a religion revealed to the world by Muhammad, the Muslim prophet, in the Arabian Peninsula of the 7th Century A.D. Muhammad was the founder of Islām, meaning “surrender or submission to the will of God (Allāh).” Its complete definition relies upon a body of religious doctrine, a system of social ethics and practices, and a representation of the entire body of its adherents. Islām’s belief system is represented by a well-defined religious doctrine: shahāda and a belief in the After-life. The social expression of Islām is seen in the community of believers (‘Umma) who respects the five pillars of Islām (arkān). Even though there are still many questions about the origins of Islām, one cannot ignore its success and longevity. These can be explained by its ability to adapt to regional and national patterns, its selectivity in adopting certain beliefs, and by the validity of the Prophetic message through the centuries inside and outside ‘Umma.
