Mădălina – Virginia ANTONESCU

Uniunea Europeană reprezintă cel mai complex, dinamic, original şi flexibil sistem politic din lumea contemporană. Ca structură imperială, UE nu are un precedent istoric comparabil, deoarece, la începutul secolului XXI, a iniţiat un nou tip de imperiu, ilustrând marea sciziune faţă de imperiile ce s-au succedat de-a lungul istoriei. Un imperiu condus nu de un împărat, ci tehnocratic şi descentralizat, un imperiu ce îşi extinde periferia nu prin utilizarea forţei armelor şi a armatelor imperiale pentru a cuceri manu militari teritoriile, ci prin metode legale şi paşnice, pentru a atrage această periferie; este un imperiu al seducţiei, un Imperiu – Afrodita, opus categoriei clasice marţiale de imperii numite Imperii – Phallus; o structură imperială post-modernă de tipul UE creşte atrăgând periferia cu formula sa de succes: democraţie, puterea legii, piaţă liberă, protecţia minorităţilor, respectul faţă de dreptul internaţional. Statele aderă la UE prin proceduri convenţionale impuse de dreptul internaţional al organizaţiilor internaţionale, ca state suverane. Dar UE nu se reduce la modelul clasic de organizare politică: UE este un imperiu-hibrid, cumulând elemente ale statului, super-statului, federaţiei sau confederaţiei, chiar şi ale unei organizaţii internaţionale.
Este o eroare fundamentală să fie aplicate unei asemenea structuri sofisticate şi post-moderne precum UE concepte vechi şi depăşite şi modele de felul celor aparţinând imperiilor marţiale ce au existat în istorie. UE nu are un precedent imperial, ca structură şi funcţii, ci este o formă de construcţie a unei noi identităţi trans-naţionale, în domeniul politic, în era globalizării, pentru vechiul continent.