Mihai IORDACHE

Structura actuală a Bisericii Ortodoxe este o structură descentralizată, întemeiată atât pe tradiţiile seculare ale vechilor Patriarhii ale Răsăritului, cât şi pe anumite realităţi ale lumii contemporane. E vorba de un ansamblu de Biserici locale, toate desemnate ca „autocefale”, adică având dreptul de a-şi alege ele însele conducătorii. Unele sunt delimitate de graniţele câte unui stat şi sunt de fapt Biserici naţionale; altele, mai cu seamă cele din Orientul Apropiat, posedă graniţele naţionale ce înglobează credincioşi de diferite naţionalităţi.
În mod tradiţional, Bisericile Ortodoxe Autocefale ar trebui să se întrunească periodic pentru a dezbate şi pune de acord problemele de ordin dogmatic, canonic sau liturgic, după modelul celor 7 Sinoade Ecumenice din primul mileniu creştin, pe parcursul cărora a fost stabilită cea mai mare parte a doctrinei Bisericii Ortodoxe.
Ideea panortodoxismului s-a accentuat prin dorinţa de convocare a unui mare sinod ortodox, la care să participe reprezentanţi ai tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. Acesta avea să fie numit, mai târziu, Sfântul şi Marele Sinod Panortodox.