Gheorghe NICOLAESCU
“Nu există naţiune fără teritoriu”
Y. Lacoste

În etapa istorică actuală, caracterizată, în esenţă, de etno-naţionalisme exacerbate, o relevanţă aparte capătă, pe de o parte, reprezentările „drepturilor istorice”, percepute de diversele aprecieri etnice şi politice în confruntare, iar pe de altă parte, în prezentul marcat de tendinţele de globalizare a diferitelor sectoare, cum ar fi cel financiar, al informaticii, evaluarea impactului asupra sintezelor politice a acelor forţe transnaţionale care se sustrag controlului statului şi care urmăresc o logică proprie. Evaluările geopolitice au devenit astăzi mult mai complicate decât erau, de exemplu, în perioada „lumii bipolare” sau atunci când Statele Unite erau în măsură să controleze toţi actorii şi forţele care operau pe teritoriul de responsabilitate. Subiectele geopoliticii au evoluat şi s-au diferenţiat din punct de vedere calitativ. Nu mai există doar statele şi acele forţe care în prezent erodează autoritatea acestora de sus (ex. O.N.U., Uniunea Europeană), de jos (ex. regionalismele) şi din zonele laterale (cum ar fi de exemplu fundamentalismele transnaţionale sau religioase, finanţa internaţională etc.). În prezent, este tot mai insistent pus în discuţie „statul-naţiune”. Nu trebuie uitat că secolul XX este cel mai revoluţionar şi cel mai „prolific” din acest punct de vedere; dacă în perioada 1900-1945 existau circa 50 de state, până în anul 2000 s-a ajuns la aproape 190. Problemele naţiunii sunt în strânsă legătură cu noţiunile de „teritorii” şi de „frontieră”, iar apariţia de noi state, proces intermediat se pare, din ce în ce mai des şi mai necesar, de starea de autonomie, pun automat în discuţie probleme legate de frontiere.