Dan DUNGACIU

Textul încearcă să decripteze spaţiul politic şi geopolitic din jurul României ţinând seama de două elemente puţin convocate în discursurile de acest tip – religia şi identitatea naţională. Aproape întreg dispozitivul mental şi, de aici, cel acţional, al acestor populaţii pivotează direct sau indirect în jurul unor asemenea repere.
Pentru a degaja mai bine însă teza acestui text – anume importanţa naţiunii şi a religiei în structurarea (geo)politică a spaţiilor ortodoxe – vom porni de la invocarea celei mai faimoase teze geopolitice care aşează în prim plan religia, încercând să-i evaluăm – contemplând-o din Răsăritul ortodox – eşecurile şi noxele analitice: teza „ciocnirii civilizaţiilor” a lui Samuel Huntington. În replică, oarecum, vom invoca o perspectivă care năzuieşte să decripteze specificul zonei ortodoxe în funcţie de criteriile invocate: este vorba despre ceea ce francezul François Thual numea „geopolitica Ortodoxiei”, căreia îi vom conferi statut de paradigmă geopolitică şi, arătându-i deficienţele, îi vom lărgi aria de aplicabilitate. În final, îi vom ilustra aplombul teoretic discutând trei cazuri în care relaţia identitate naţională / identitate religioasă se developează maximal: cazul Serbia – Muntenegru, al Ucrainei şi al Republicii Moldova.