Mireille RĂDOI

La sfârşitul secolului XX (1988-2000) în anumite regiuni ale fostei URSS, ca urmare a crizei economice, instabilităţii social – politice, au avut loc ciocniri militare îndelungate, în care s-a folosit şi armament greu. După destrămarea Uniunii Sovietice, conflictele naţionale au destrămat iluzia frăţiei comuniste şi mirajul „naţiunii” supraetnice sovietice: acţiunea crizelor comunismului în interiorul blocului sovietic începea să se caracterizeze prin agresivitate crescândă, resentimente şi chiar escaladarea unor tulburări naţionale.
După felul în care au evoluat evenimentele din octombrie 1991 până în decembrie 1994, situaţia politică internă în Cecenia poate fi caracterizată ca spectaculoasă. După felul în care au evoluat evenimentele din octombrie 1991 până în decembrie 1994, situaţia politică internă în Cecenia poate fi caracterizată ca spectaculoasă.
În acest context se remarcă o persoană care urmează să fie printre protagoniştii principali în perioada interbelică şi în cel de-al doilea război cecen: Ahmad Hadji Kadîrov, liderul spiritual al musulmanilor din Cecenia, care, la un consiliu al comandanţilor militari, declară Jihad Rusiei şi impune celor prezenţi să jure că vor lupta până la ultima picătură de sânge.
Prezenţa în Cecenia a unui număr mare de mercenari arabi, veniţi să lupte în numele Islamului şi aducând resurse financiare însemnate, a marcat complet societatea cecenă. Din ademenirea cu lecturile islamului curat şi din mirosul banilor care veneau din partea lumii arabe, a început să apară un nou curent numit wahabism.
Schimbările de după câştigarea de facto a independenţei în 1996 au contribuit la schimbarea atitudinii faţă de Cecenia, atât în interiorul Federaţiei Ruse, cât şi în exterior. Dezordinea generată de grupurile înarmate au adus domnia haosului.