Constantin ONIŞOR

Mihail Vasile OZUNU

Dintotdeauna, mediul geografic, îndeosebi cel legat de mare şi fluviu, a exercitat o „dictatură” asupra statelor, a definit relaţii inter / intra statale diverse, a influenţat major starea de spirit şi organizarea socială a diferitelor populaţii / naţiuni.
Aşezarea unui stat pe teritoriul maritim contribuie la dezvoltarea unor specificităţi socio – economice, poziţia aceluiaşi stat faţă de cursul inferior al unui fluviu le completează şi le diversifică, iar situarea continentală a acestuia adaugă altele. Se înţelege că avem de-a face cu o dezvoltare după mai mulţi parametrii: politici, economici, sociali, culturali şi militari, care imprimă politicilor de securitate şi apărare naţională valenţe, exigenţe şi calităţi ce trebuie serios studiate şi rezolvate în preocupările conducerii strategice.
Poziţia unui stat într-o bună măsură la mare şi la fluviu se constituie într-o unitate geografică solidă, cu influenţă însemnată atât asupra zonei circumscrise mării, cât şi întregului curs fluvial. În această situaţie, realizăm o combinare a factorilor maritimi şi fluviali cu cei continentali, pe care statul trebuie s-o valorifice în politica sa internă şi externă. În proiectarea dimensiunii militare a securităţii naţionale este corect să nu se treacă prea uşor cu vederea peste acest adevăr incontestabil.
Din cele prezentate, rezultă că pentru un stat fluvio – maritim şi continental sunt definitorii trei elemente:
• Spaţiul ocupat între zona delimitată convenţional şi geografic (suprafaţă, deschidere la mare, control naţional al fluviului, spaţii maritime şi maritimo – fluviale teritoriale, situarea graniţelor etc.);
• Poziţia la mare / fluviu (lungimea litoralului, apele teritoriale, fluviu ca graniţă, partea din fluviu în interiorul statului, delta, distanţa faţă de strâmtori, surse de materii prime şi zone economice, apropierea / depărtarea faţă de căile de comunicaţii /rute comerciale etc.);
• Relaţiile cu vecinii fluvio – maritimi (numărul acestora, potenţialul lor economico – militar, interese comune / divergenţe în actualitate şi în perspectivă etc.).
Studii geopolitice şi analize geostrategice actuale scot în evidenţă câteva adevăruri strict necesare oricărui demers ştiinţific ce priveşte poziţia geostrategică a unui stat la mare / fluviu:
• Orice zonă fluvio – maritimă sporeşte dezvoltarea statelor riverane;
• Prin importanţa sa, zona generează tendinţe de dominaţie, relaţii „idilice”, prozelitism / ostilitate;
• Spaţiul analizat în acest context poate genera dispute teritoriale mascate prin agresiuni de natură şi amploare diferită;

• Se produce un fenomen de integrare, de multe ori prin absorbţie, a unor regiuni importante din litoral, bazinul fluvial, spaţii cu materii prime şi dezvoltate economic, în zone proiectate pentru interese continentale / intercontinentale;
• Convieţuirea cu dificultate a unor popoare cu grade diferite de dezvoltare şi civilizaţie;
• Tendinţe transfrontaliere din direcţii şi cu orientări diferite, care se pot ciocni oriunde şi oricând, cu repercusiuni majore asupra relaţiilor de vecinătate cu statele fluvio – maritime.
În concluzie, spaţiul fluvio – maritim generează şi va genera o geopolitică evidentă, va fi supus unor atitudini şi tendinţe geostrategice tot mai clare şi contradictorii, ceea ce determină orice stat din zonă să posede un „simţ al spaţiului” deosebit de dezvoltat şi să acorde o atenţie deosebită „calităţii vecinătăţii”.