Teodor P. SIMION

Marea Neagră (Pontus Euxinus în vechile documente cartografice şi istorice), este situată între blocul continental al Europei centrale şi de Sud – Est şi Asia Mică – Caucaz, fapt ce-i conferă atributul de mare de tip intercontinental. Prin caracteristicile sale geografice (suprafaţă de 451.490 km2, volum de ape 529.955 km3, lungimea ţărmurilor 4.790 km, adâncimea medie de 1.228 m, adâncimea maximă de 2.245 m) particularităţile sale hidrologice (regimul termic şi puternica stratificare, creşterea salinităţii odată cu adâncimea, dinamica apelor, particularităţi bio-ecologice, etc.), Marea Neagră polarizează în jurul ei pe ţărmurile nordice Ucraina şi Rusia, în est Georgia, în sud Turcia şi în vest România şi Bulgaria, state care însumează circa 6 milioane km2 şi 275 milioane locuitori.
Trebuie de asemenea să subliniem faptul că Marea Neagră, prin poziţia sa geografică, prin istoria zbuciumată a teritoriilor riverane, se află într-o zonă complexă, interferenţă întreită între Europa Centrală şi Balcanică pe de o parte, Asia Mică şi Orientul Mijlociu şi Apropiat şi, în sfârşit, Caucaz, Marea Caspică şi Asia Centrală.
În concluzie, Marea Neagră este în fapt şi o mare de „probleme”; rezolvarea acestora se poate face nu prin confruntare, ci prin dezvoltare, integrare economică, colaborare.
Marea Neagră poate fi un exemplu de cooperare economică, politică şi socială, dacă puterile regionale (Rusia, Ucraina şi Turcia) alături de celelalte state riverane vor reuşi să treacă peste obstacole şi diferenţe.
Desigur că Marea Neagră este şi o zonă de „ciocnire” a unor civilizaţii (lumea ortodoxă şi lumea islamică), dar poate deveni un model de abordare a problemelor naţionale, etnice, religioase, civilizaţionale.