Nicholas DIMA

Geografii români specializaţi în probleme etnice şi geopolitice au datoria să studieze problematica geopolitică românească. România are, însă, obligaţia să abordeze, în mod concret, aceste probleme. La rândul lor, românii, ca naţiune şi, în special, intelectualii, trebuie să militeze pentru recuperarea teritoriului dintre Prut şi Nistru şi să apere drepturile consanguinilor aflaţi în afara graniţelor ţării. Este vorba de confraţii înstrăinaţi dincolo de Nistru, de românii şi macedo-românii de la sud de Dunăre, şi de românii din Ungaria, în prezent, în mare parte, maghiarizaţi, şi care trebuie abordaţi în conjuncţie cu minoritatea maghiară din Transilvania.
Prin poziţia ei est-europeană şi prin cultura şi limba ei, predominant vest-europeană, România este prinsă între două lumi. Pe de o parte, interesele geopolitice ale Rusiei şi, pe de altă parte, obiectivele ecopolitice ale noii Uniuni Europene. În plus, în contextul internaţional actual, Statele Unite sunt şi ele interesate să aibă o prezenţă în sud-estul Europei şi, deci, şi în România.
Renunţând la Basarabia, România renunţă nu numai la o parte din trupul ei, ci la o parte din conştiinţa ei naţională; în plus, ea îşi poate periclita chiar integritatea teritorială actuală. Nu se poate neglija nici scindarea Cehoslovaciei şi nici destrămarea Iugoslaviei. Desigur, situaţiile sunt diferite, dar românii din diaspora occidentală se simt obligaţi să alerteze liderii politici şi factorii de decizie din România.
Nici atunci şi nici acum nu s-a ajuns la soluţionarea problemei, iar recentele evenimente de la Chişinău nu fac altceva decât să confirme instabilitatea regiunii. În plus, în ce măsură s-a schimbat Rusia, când ea nici azi nu recunoaşte că moldovenii sunt români şi că limba vorbită de ei este una şi aceeaşi?
Cineva trebuie să aibă curajul şi demnitatea să le spună ferm celor două mari puteri că greşesc şi că, în cele din urmă, persistenţa în greşeală este de neiertat.
Erore humanum est; perseverare diabolicum!