Tóni NICULESCU

România, în mod similar cu alte țări ex-comuniste din centrul și sud-estul Europei, a trecut prin multe schimbări după 1989. Aceste schimbări, acoperind o multitudine de aspecte (politice, economice, sociale etc.), au reînviat, de asemenea, o problemă veche înghețată de fostele regimuri – diferențele și disputele inter-etnice. Ca urmare, regimurile post-comuniste au trebuit să adopte diferite soluții pentru fie a evita sau a rezolva aceste probleme. Acest articol încearcă să prezinte beneficiile potențiale și lipsuri ale politicilor și acțiunilor autorităților locale și centrale românești privitoare la minoritățile naționale (concentrându-se asupra celor două cele mai numeroase în țară – țigani și unguri), împreună cu cadrul pentru aranjamente legislative, politice și instituționale pentru participarea etnică la putere. Acest articol acoperă reprezentarea și participarea minorităților, începând cu relațiile post comuniste etno-politice (care au evoluat de la confruntare inter-etnică la co-operare și participare). Studiul va descrie în continuare distribuția de putere consociaţionalistă (detaliind cadrul constituțional și legal) și în final va rezuma participarea minorităților la guvernământ, descriind diverse corpuri create în acest scop. Chiar și o încercare de a ajunge la o soluție comprehensivă se poate dovedi dificilă, acest articol susține că schimbările reale pentru mai bine în sistemul actual de distribuție a puterii din România necesită o abordare pe termen lung mai degrabă decât acorduri politice contextuale. Ar fi de asemenea corect de spus că o restabilire permanentă a balanței politice majoritate-minoritate este necesară pentru a asigura participare adecvată a minorităților etnice la orice guvern.

Romania, similar with other ex-communist countries from Central and Southeast Europe, has experienced a lot of changes after 1989. These changes, covering a multitude of aspects (political, economic, social etc.), have also revived an old issue frozen by former regimes – inter-ethnical differences and disputes. As such, post-communist regimes had to adopt various solutions in order either to avoid or solve these issues.
This paper attempts to present potential benefits and shortcomings of Romanian local and central authorities’ policies and actions regarding national minorities (focusing on two most numerous ones in the country – Roma and Hungarian), together with the framework for legislative, political and institutional arrangements for ethnic participation in power. The paper covers minority representation and participation, starting with the post-communist ethno-political relations (which evolved from inter-ethnical confrontation to co-operation and participation). The study will subsequently discuss the pre-consociationalist power-sharing (detailing the constitutional and legal framework) and will finally summarise minorities’ participation in Government, describing various bodies created for this purpose.
Even an attempt to reach a comprehensive conclusion can prove difficult, the paper sustains that real changes for the better in the current power-sharing system of Romania need a long-term approach rather than contextual political agreements. It would also be fair to say that a permanent reestablishment of the majority-minority political balance is required in order to ensure proper participation of ethnic minorities in any government.