Darie CRISTEA

Trebuie să aflu şi eu ce e cu Golopenţia ăsta!” (Marin Preda, Delirul)

Probabil membrul cel mai pozitivist şi nu în sensul rău al cuvântului al şcolii gustiene, Anton Golopenţia (1909-1951) înţelege sociologia, statistica, demografia, geopolitica şi adeziunea la principiul naţional într-o necesară unitate. Acesta este, poate, ingredientul fundamental al succesului său ştiinţific, expertiza sa în domeniile în care s-a consacrat fiind din vreme recunoscută: în 1940 mergea, cu Sabin Manuilă, la Viena, pentru a susţine, cu ajutorul datelor originale ale recensământului din 1930, poziţia românească în faţa Dictatului (în final, decizia, fără alt fundament decât diplomaţia germană, se ia fără consultarea materialelor respective); în 1941, participă la organizarea şi efectuarea recensământului; între 1941 şi 1943, coordonează o cercetare de teren, vizând românii de dincolo de Bug, iar la Conferinţa de pace de la Paris (1946), Golopenţia participă ca expert în statistică. Interesul său pentru situaţia românilor din afara graniţelor este evident, din studiile asupra românilor din Iugoslavia şi de la Bug, sau din interpretarea geopolitică pe care o oferă chestiunii Cadrilaterului. În buna contemporaneitate a şcolii româneşti interbelice de geopolitică, nu dezarmează în faţa aplicării Dictatului de la Viena, unde probele aduse de el nu au fost ascultate şi susţine în continuare, în studiile şi articolele sale, cauza românească a Ardealului de Nord, în paralel cu o critică dură, dar întemeiată, a biopoliticii maghiare a acelei vremi.
Textul pe care îl redăm în continuare este un articol tematic şi programatic (publicat în Sociologie Românească, II, 1936, 5-6/mai-iunie, p. 193-196), unul dintre puţinele pe care Anton Golopenţia un om pasionat, mai degrabă, de teren, decât de scris a avut timp să le alcătuiască. Actualitatea studiului este de necontestat, el pledează pentru conştientizarea rolului pe care ştiinţele sociale îl pot avea în asigurarea unei bune cunoaşteri a ceea ce azi geopoliticienii numesc mediului de securitate al unui stat. Elementele cheie ale acestui mediu sunt, la Golopenţia, vecinii, Marile Puteri şi, mai ales, “consângenii din statele vecine”, ca să folosim cuvintele autorului. Importanţa pe care Golopenţia o acordă acestora din urmă, ca şi recomandările pe care le face în ceea ce priveşte mai buna cunoaştere a distribuţiei, vechimii, procesele sociale şi demografice care le condiţionează existenţa, sunt şi motivul pentru care textul este reprodus aici.