– Anul 1989 a adus după sine o revoluţie informatică, prin deschiderea oferită de achiziţionarea de computere, atât de persoanele fizice, cât, mai ales, de cele juridice. Cum credeţi că a schimbat mediul ştiinţific şi de afaceri din România, precum şi mentalităţile, pătrunderea pe piaţă a acestei tehnologii ultraperformante?
– Nu cred că putem vorbi despre o schimbare radicală sau originală. De fapt, după ’89, România a trebuit să se alinieze la ceea ce se întâmpla deja pe alte pieţe, şi includ aici această schimbare de generaţii de calculatoare personale. Evident, comoditizarea puterii de calcul pentru persoanele fizice este o revoluţie, pe plan mental chiar. Disponibilitatea aplicaţiilor care funcţionează pe aceste sisteme de calcul a permis maximizarea criteriilor de eficienţă. În ce priveşte impactul persoanelor fizice, educaţia este un domeniu care a beneficiat din plin de pătrunderea pe piaţă a PC-urilor. Practic, anul 1989 a însemnat revenirea la normalitate – până în acel an, ne-am confruntat cu izolarea din punct de vedere informaţional şi al accesului la tehnologie.
– După cum ştim, evoluţiile tehnicii şi tehnologiilor din ultimul deceniu depăşesc cu mult limitele realului. Programele ultraperformante şi aplicaţiile acestora atrag după sine scenarii de domeniul ştiinţifico-fantasticului, uneori. Unele dintre acestea şi-au găsit locul în sistemele apărării, meteorologiei, statisticii (în special demografice), geologiei şi geografiei. Cum vedeţi dezvoltarea aplicaţiilor grafice în domeniile amintite, având în vedere că geopolitica este una dintre beneficiarele acestora?
– Până acum trei ani, ritmul de schimbare era absolut extraordinar – se vorbea de schimbări de generaţii de calculatoare la 3-6 luni. Lucrurile acum au revenit puţin la normal, această dezvoltare s-a mai temperat şi tehnologia fundamentală a ajuns pe un palier. În ultimii trei ani, nu a existat aproape nimic spectaculos legat de tehnologiile fundamentale. Legat de tehnologia siliciului, de exemplu, în cadrul unei discuţii pe care am avut-o cu reprezentanţii IBM, se estimează că, în maximum 2-3 ani, se va ajunge la limita fizică a acestei tehnologii. Deci, practic, nu vor mai putea exista îmbunătăţiri. Este una dintre primele limite atinse de generaţia calculatorului personal – s-a ajuns la un nivel fizic peste care nu se va mai putea trece. Aceasta înseamnă, poate, că ne pregătim pentru un alt salt tehnologic – este greu de estimat daca acesta va fi peste cinci sau zece ani… În ce priveşte zona grafică, aici, pe măsură ce capacităţile de calcul au crescut, şi modelele grafice au devenit tot mai performante – realitatea virtuală, 3D au devenit lucruri comune deja. Probabil că dezvoltările din perioada următoare se vor îndrepta în special în zona aplicativă, şi nu în cea a cercetării fundamentale. În momentul de faţă, discutăm despre o multitudine de dezvoltări în zona aplicativă, inclusiv în cea grafică, şi în perioada următoare probabil că focusul nu va mai fi axat pe cercetări în domeniul microprocesoarelor, ci în zona aplicaţiilor. Şi, pentru că aţi amintit de meteorologie, dezvoltarea va fi similară, inclusiv în ceea ce priveşte simularea fenomenelor meteorologice.
– Se vorbeşte tot mai mult despre implicaţiile pirateriei software în viaţa socială, atât în plan naţional, cât şi în plan global. Cum vedeţi implicarea societăţii pe care o conduceţi în gestionarea soft-ului pe piaţa românească?
– Evident, pirateria nu poate fi un lucru favorabil, pentru că, într-o firmă, se investeşte un anumit timp, există cheltuieli legate de evoluţia de soft şi, în acest caz, orice producător de soft va încerca să-şi recupereze în primul rând resursele financiare implicate in dezvoltarea aplicaţiilor. Aici, cred că va trebui să existe câteva amendamente referitoare la timpul de recuperare a proprietăţii intelectuale din software. Atingem aici din nou un subiect extrem de delicat – noi, având în portofoliul de produse şi software, avem interesul să nu existe piraterie. Pe de altă parte, însă, în SUA sunt acum discuţii referitoare la timpul în care un anumit produs are dreptul la protejarea proprietăţii intelectuale. Guvernul american reconsideră, pentru partea de software în special, o limitare a acestei perioade – cunoaştem deja celebrul caz Microsoft Windows. Părerea mea este că următorii 4-5 ani vor aduce o reglementare şi în acest domeniu. Oricum, şi în acel moment, va trebui să fie foarte clar faptul că produsele software nu sunt gratuite!
– Societatea dumneavoastră este competitivă în relaţiile economice internaţionale. Această competitivitate impune liderului întâlniri permanente cu diferiţi oameni de afaceri din ţară şi străinătate. Cum este percepută România în plan geopolitic – ca stat care şi-a depus candidaturile pentru integrarea în NATO şi Uniunea Europeană – regional şi global, dar şi ca partener de afaceri?
– Paradoxal, trebuie să recunoaştem că realitatea românească este mult mai bună decât imaginea ţării în exterior. Este o problemă care stagnează şi care există de mai mulţi ani. Foarte mulţi dintre partenerii noştri care vin în România sunt uimiţi de ceea ce găsesc aici. În lumea financiară, însă, România are o respectabilitate recunoscută – niciodată ea nu a intrat în incapacitate de plată. Nu întâmplător a existat o multitudine a repoziţionări a indicelui de siguranţă a investiţiilor, a datoriilor, iar dobânzile la obligaţiunile româneşti au scăzut. Integrarea în NATO este, evident, un lucru util şi constituie un proces ireversibil, iar România a făcut tot ce se poate în acest sens. Vorbind de aderarea la Uniunea Europeană, problema este mult mai complexă – aceasta nefiind în principal o problemă politică. Problema majoră a României, dincolo de existenţa întreprinderilor cu pierderi, arieratelor, corupţiei etc., este că suntem o ţară agricolă, iar ca ţară agricolă, problema integrării în UE se raportează la cu totul alte criterii. Oricât de performanţi am fi la un moment dat, problema noastră nu ţine atât de performanţele interne, cât de posibilitatea de a ne integra într-un puzzle european. Cred că, din nefericire, structura fundamentală a economiei româneşti este principalul obstacol în calea aderării la Uniunea Europeană.
– Sistemele informatice sunt cele care dau o deschidere şi o perspectivă existenţei unei societăţi comerciale. Internetul este cea mai mare magistrală informaţională de care dispune în prezent omenirea, cultura, civilizaţia, religia, geopolitica, viaţa social-politică şi economică fiind câteva dintre domeniile pe care le accesăm într-un timp foarte scurt. Care consideraţi că va fi următorul pas în ceea ce priveşte managementul sistemelor informaţionale?
– Personal, nu cred că, în următorii ani, vom vorbi despre un astfel de pas. Au existat, în ultimii 20 de ani, momente în care s-a crezut că apariţia calculatorului personal va rezolva totul, apoi a fost euforia creată de Internet – toate acestea au devenit de largă circulaţie. Practic, sistemele informatice nu mai reprezintă un diferenţiator. Succesul unei firme este dat, în principiu, de aceste elemente care diferenţiază – care este nivelul de valoare adăugată pe care firma X îl are faţă de firma Y, Z sau restul pieţei. Calculatoarele au fost un diferenţiator pentru o vreme, Internetul, de asemenea. Acum, aproape toată lumea are PC-uri, Internet, e-business, deci, se pune firesc întrebarea – care este următorul pas? Personal, caut acest răspuns de vreo trei ani şi probabil că toţi îl vom mai căuta o bună perioadă de timp. Deci, discutăm de o zonă în care se dezvoltă nişte tehnologii deja existente, dar nu există nimic fundamental nou în momentul de faţă. Am asistat la o prezentare IBM despre evoluţia tehnologiei în următorii zece ani; au fost acolo nişte cercetători de la IBM Research care au prezentat diferite echipamente şi aplicaţii extrem de spectaculoase, dar nu a fost făcut nici un anunţ al unei tehnologii fundamentale, dincolo de siliciu, ci doar tehnologii de îmbunătăţire.
– Beneficiarii acestor informaţii suntem noi! Cum prognozaţi evoluţia sistemelor informaţionale (mass-media, militare, economice, bancare etc.) într-o societate supusă unor riscuri asimetrice cu manifestări violente, şi în acest domeniu, mai ales după 11 septembrie 2001, când s-a manifestat o cotitură importantă a doctrinelor şi politicilor naţionale, dar şi regionale?
– Nu aş vrea să fiu nici tranşant, şi nici cinic, dar părerea mea este că evenimente ca 11 septembrie sunt generate în principal de sărăcie, dar aceste fenomene sunt automat şi produsul lipsei de educaţie. Statistic vorbind, un om, cu cât este mai educat, cu atât este mai puţin dispus să se alăture unei mişcări extremiste sau fundamentaliste. Nu întâmplător, majoritatea formelor de extremism apar în ţările sărace, iar politica de forţă nu duce la o rezolvare, ci în cel mai bun caz, la o soluţie pe termen scurt. Deci, până nu se va rezolva problema sărăciei şi a educaţiei, nu cred că vom putea vorbi de o lume mai bună. Putem, însă, să sperăm la acest lucru şi să facem tot ce este omeneşte posibil în acest sens!
L.T.; V.S.
[…] Globalizare și IT – interviu acordat de domnul Gabriel MARIN, director general S.C. OMNILOGIC S.A. […]