Gheorghe NICOLAESCU

Motto: “Află-să această ţară să fie fostô lăcuit şi alţii într-însa mai nainte de noi, de unde cetăţile ţării să cunoscu că-i lucru frîncescu, de au lăcuit oştile Rîmului şi au iernatu de multe ori, bătîndu-să uneori cu sţitii sau tătarii, fiindu în calea răotăţilor şi stropşindu oştile, care de multe ori să făcea războaie pre acesta loc, cum încă semnile arată, carile le vedem multe pretitindirile: movili mari şi mici şi şanţuri pre Prut, prin codri, n-au mai putut suferi, ce s-au răsipit şi s-au pustiit.” (Grigore Ureche – Létopiseţulú Ţării Moldovei, de cînd s-au descălecat Ţara şi de cursul anilor şi de viiaţa Domnilor carea scrie de la Dragoş Vodă pănă la Aron Vodă)

În funcţie de mărimea teritoriului ocupat de subiecţii securităţii internaţionale, aceasta mai poate fi caracterizată drept mondială (globală), continentală, zonală, regională, subregională etc.
În situaţia în care se apreciază că propria securitate nu poate fi asigurată cu resursele de care dispune, se apelează la asocierea cu o altă colectivitate sau, pur şi simplu, la intrarea într-o altă sociorganizare. Aceasta din urmă va căuta, pentru propria securitate, să o integreze cât mai rapid pe noua venită.
În acest context de determinări reciproce, forţa militară de apărare armată îşi are rolul ei, ce poate fi determinat sau colateral, în funcţie de poziţia din care se face analiza şi în raport cu elementele care se iau în calcul la realizarea acesteia.
În etapa actuală, problema asigurării securităţii naţionale în absenţa unor sisteme militare, bine definite la nivelul statelor, poate fi pusă şi tratată doar ca ipoteză.
Mediul actual de securitate este caracterizat printr-un grad relativ ridicat de instabilitate, imprevizibilitate, manifestare a unor noi riscuri şi ameninţări, mai ales asimetrice, de redefinire a relaţiilor dintre marile puteri şi de creştere a libertăţii de acţiune a factorilor regionali (statali şi nestatali).