Petre DEICĂ

Ion Conea trebuie considerat primul teoretician al geopoliticii româneşti, cu preocupări acoperind tot spectrul acestei ştiinţe, de la teorie la istorie, la zona aplicabilităţii concrete. Ion Conea îşi începe activitatea pe tărâmul geopoliticii, în 1937, prin amplul studiu “Gepolitica – o ştiinţă nouă” , şi o încheie în 1944, prin alt studiu de anvengură – “O poziţie geopolitică” . În acest interval, el va elabora o seamă de studii concrete cu tentă geopolitică. Una dintre temele abordate cu predilecţie a fost aceea a frontierelor naturale, considerate drept “frontiere politice” de către geopolitica revizionistă maghiară, care a lansat conceptul de “Bazin Carpatic”, existent până în zilele noastre. Acestui subiect Conea îi consacră studiile “Destinul istoric al Carpaţilor”, “Carpaţii, hotar natural” şi “Spaţiul geografic românesc” , care s-au dorit a servi drept replică documentată la un volum tipărit în 1941, sub titlul Ardealul istoric, la Budapesta, care avea ca motto următoarele cuvinte: “Mutarea de pe Carpaţi a frontierei nu este numai un act de violenţă îndrepat împotriva naţiunii maghiare, ci este mai mult o adevărată injurie adresată lui Dumnezeu”.
Ne vom opri în special asupra studiului “Geopolitica-o nouă ştiinţă”, considerând că orice specialist care abordează probleme geopolitice nu se poate dispensa de cunoaşterea acestei lucrări, care oferă o perspectivă inedită asupra modului în care s-a “plămădit” noua ştiinţă.
Pentru a ajunge la precizarea proprie a obiectului geopoliticii, Ion Conea se opreşte mai întâi asupra expunerii detaliate a concepţiei întemeietorului Rudolf Kjellen. După ce expune sistemul lui Kjellen, în cadrul căruia geopolitica era doar un capitol al ştiinţelor politice, Ion Conea subliniază că geopolitica studiază statul ca teritoriu. Principala subliniere a autorului, după analiza amplă, constă în aceea că geopolitica este geografie. Mai departe, Conea explică modul în care a fost preluată geopolitica de literatura germană, în condiţiile în care Germania păşea ca mare putere pe scara politică internaţională. Studiile lui Kjellen au fost preluate de germani, în contextul perioadei de după Primul Război Mondial, când termenii “Weltpolitik” şi “Geopolitik” devin sinonimi. Ion Conea argumentează această concluzie prin expunerea planului lucrării lui Karl Haushofer, liderul şcolii germane de geopolitică, Japonia şi japonezii. Din analiza acestei lucrări, Ion Conea conchide că, în versiunea germană, geopolitica este o geografie dinamică, adică o ştiinţă care se ocupă cu analiza statului din punctul de vedere al instinctului de expansiune. În sprijinul aprecierii sale privind transpunerea geopoliticii în versiunea germană a spaţiului vital, Conea apelează la concluziile geopoliticianului francez Jaques Ancel, care, în lucrarea sa de bază Manuel géographique de politique européenne, din 1936, consideră că hitlerismul pangermanic expansionist s-a combinat cu tezele de geografie politică dinamică ale profesorilor germani. După această analiză exhaustivă a evoluţiei geopoliticii de la întemeietorul ei la cea în versiune germană “Geopolitik”, Ion Conea ajunge la clasificarea, în viziune proprie, a noii ştiinţe căreia îi conferă obiect precis de cercetare propriu. În acest sens, Ion Conea leagă naşterea geopoliticii de un proces pe care astăzi îl denumim globalizare. Prima formă a acesteia stă în fenomenul denumit de autor “îngustarea frontierelor”, după cum urmează: “Pământul devine cu fiecare zi mai mic şi aproape că n-a rămas colţ îngheţat sau minusculă insulă de corali pierdută în larg de ocean şi neocupate de om: s-a dus vremea în care, în antichitate şi în Evul Mediu, statele îşi permiteau să lase între ele, ca hotare, adevărate zone largi nelocuite, rămânând destul pământ nelocuit înlăuntrul acestor cingători de viduri de umanitate, cum li s-a spus. Pe încetul, însă (..) fostele frontiere s-au îngustat mereu, până ce s-a ajuns ca astăzi frontierele să fie simple linii ideale, traversând uneori mijlocul anumitor localităţi, ba chiar şi unele clădiri” . Mai mult, el accentuează că “Azi nimeni nu mai poate trăi în izolare, chiar dacă ar vrea. Cu toţii, state sau naţiuni, suntem integraţi definitiv, politic şi mai ales economic”. Cât de actuală este această definiţe a geopoliticii!
Autorul face deosebirea clară între geografia politică – ştiinţă a statului, care se ocupă cu aspectul şi împărţirea politică a statelor la un moment dat, şi geopolitica – ce se ocupă cu mişcările din procesul de devenire a statelor. În accepţiunea lui Ion Conea, “geopolitica nu studiază statele în parte, ci va studia jocul politic dintre state”. Prin urmare, această ştiinţă este a mediului politic planetar şi, în consecinţă, ea devine ştiinţa relaţiilor sau, cu alţi termeni, a presiunii dintre state.
Ion Conea argumenteză concepţia sa asupra geopoliticii cu analiza concretă a relaţiilor dintre state la nivel planetar, cu numeroase exemple. În acest sens, conchide că “geopolitica se conturează ca ştiinţă a vieţii politice şi economice planetare actuale. Ea va fi întotdeauna o ştiinţă a zilei, adică a fenomenelor de azi, va fi mâine istorie, aşa cum istoria oricărei epoci din trecut a fost geopolitica pentru timpul şi în timpul când se petreceau faptele pe care noi azi le privim ca istorie. Geopolitica analizează, compară şi clasifică fapte de viaţă planetară, condiţionate mai ales geografic. Ea distinge regiuni politice, strategice, economice de mare convergenţă comercială, într-un cuvânt geopolitice. Ar trebui s-o înveţe diplomaţii, oamenii de stat, regii.”
Consideraţiile lui Ion Conea sunt deosebit de actuale, cu o mare clarviziune, fiind un ghid preţios oricărui specialist care încearcă să abordeze fenomenul geopolitic contemporan.