Un dialog cu Excelenţa Sa Dl. Saker MALKAWI,
Ambasador al Regatului Haşemit al Iordaniei la Bucureşti

Regatul Haşemit al Iordaniei este una din ţările care au fost confruntate succesiv cu valuri de migraţie, urmare a nenumăratelor conflicte în desfăşurare în regiunea Orientului Mijlociu. Dacă palestinienii refugiaţi în anii 70-80 sunt astăzi cetăţeni cu drepturi depline, putem spune că situaţia s-a complicat după războiul din Irak şi a ajuns la un grad maxim de complexitate ca urmare a războiului din Siria şi a acţiunilor distructive şi toxice ale autointitulatului Stat Islamic (DAESH). Cele două interviuri care urmează, cu Excelenţa Sa Dl. Saker Malkawi, Ambasador al Regatului Haşemit al Iordaniei la Bucureşti, realizat în noiembrie 2015 la Bucureşti şi cu dr. Khalid Al-Kalaldeh, realizat la 17 noiembrie la Amman, completează prin informaţie o imagine pe care ne-o putem face despre modul în care este gestionată această problemă, dar şi aruncă o lumină pozitivă şi optimistă asupra urmărilor comunicării dintre zone, populaţii, civilizaţii. Iordanienii care au studiat în România anilor ’80 (cifra depăşeşte 12.000) ocupă astăzi poziţii onorabile în societatea de azi a Iordaniei – sunt medici, arhitecţi, universitari, ingineri, politicieni şi au dus acolo nu numai o bună pregătire profesională, ci şi o preţuire evidentă pentru valorile culturale ale ţării noastre. C.L.

Cleopatra Lorinţiu: Excelenţa Voastră, ţara Dumneavoastră reuşeşte să facă faţă şi să menţină un preţios echilibru zonal într-o situaţie actuală foarte dificilă. Într-un climat regional instabil, Regatul Haşemit al Iordaniei, prin politica sa şi prin reformele democratice reprezintă o insulă de stabilitate în regiune. Toată lumea se întreabă în clipa de faţă, cum se situează Iordania în contextul actual între poziţiile ţărilor din NATO şi noile alianţe strategice?

Saker MALKAWI: Iordania este o insulă de stabilitate într-o lume aflată în fierbere. Se pare că există şi o metaforă, cum că ar fi ca o grădină sau o oază într-un mare foc. Trebuie efectiv să avem simţul echilibrului ca să păstrăm acest lucru. Şi este nevoie de înţelepciune în acelaşi timp pentru a păstra pacea internă, consensuală. Dar şi respectul internaţional. Iordania are o relaţie privilegiată cu NATO (partnership avansat).

Principala manifestare a acestui parteneriat avansat este acum vis a vis de lupta comună împotriva DAESH. Noi am fost alături de Alianţă şi în alte zone, de pildă în Afganistan, dar nu ca forţe combatante, ci sub formă de servicii sociale şi mai ales spitale.

C.L.: Acum aş evoca situaţia punctuală creată chiar săptămâna trecută şi care a fost viu comentată. Rusia a început o adevărată ofensivă diplomatică privitoare la felul în care se duce războiul în Siria. Ammanul a precizat totodată că „cooperarea între Iordania şi Rusia este veche” şi că Iordania este în continuare membră a coaliţiei internaţionale împotriva terorismului, dusă de către SUA. Dl. Kerry a plecat de la Viena spre Iordania, într-o deplasare care fusese mai demult anunţată, iar Moscova şi Washingtonul după această primă inedită reuniune doresc să lărgească colaborarea astfel încât „noi actori” să se alăture efortului diplomatic internaţional în vederea rezolvării acestui conflict, dar cu obiective diferite în privinţa poziţiei faţă de regimul lui Bachar al-Assad.

Saker MALKAWI: Am ajuns la această situaţie ca urmare a forţei acestei alianţe create împotriva DAESH. 62 de ţări sunt legate prin această solidaritate împotriva extremiştilor din DAESH şi a altor extremişti. Regele Abdallah a subliniat chiar acest aspect global, căci avem de a face cu un fel de război mondial, căci sunt vreo şaizeci de ţări implicate, iar extremiştii îşi adună ei înşişi forţele recrutează extremişti din mai bine de treizeci de ţări.

C.L.: Vreţi să spuneţi că asistăm la un fel de globalizare a conflictului. Aveţi una din situaţiile cele mai dificile din punctul de vedere al refugiaţilor sirieni în condiţiile noii situaţii create.

Saker MALKAWI: Adăpostim circa 1.400.000 de persoane refugiate în acest moment.

C.L.: Acesta ar fi un răspuns implicit dat acelora care spun că ţările arabe nu ar face suficient de mult pentru refugiaţii arabi?

Saker MALKAWI: Da, am văzut şi eu exprimat punctul acesta de vedere.

Când vin la noi, refugiaţii sirieni preferă regiunile limitrofe, întrucât ei nu şi-au pierdut speranţa de-a se întoarce într-o bună zi la casele lor, pe teritoriile lor. Ei nu au plecat pentru totdeauna.

C.L.: Cum poate Iordania să facă faţă la un milion patru sute de mii de refugiaţi la o populaţie de 8 milioane de locuitori?

Saker MALKAWI: E o chestiune complicată cu care suntem confruntaţi: Nu ştiu cum am putut gestiona această situaţie pentru că ne lipseşte apa, după cum ştiţi poate Iordania este una din ţările lumii care suferă cel mai mult din cauza lipsei apei, ne lipsesc infrastructuri medicale şi şcolare, şi există lipsuri chiar din punctul de vedere al alimentaţiei. O parte a ţării, mai ales partea de nord a ţării, importa masiv fructe şi legume din Siria. Acum nu numai că nu mai putem importa, dar avem şi această populaţie enormă de refugiaţi care ar trebui hrănită. Suntem dependenţi într-o măsură de peste 90 la sută de energia luată din străinătate. Din nefericire ajutorul internaţional nu acoperă decât vreo 38% din necesităţi.

C.L.: Asta pentru refugiaţii sirieni din acest val de refugiaţi. Pentru că dumneavoastră, asta trebuie menţionat, acordaţi deja de ani buni adăpostire palestinienilor.

Saker MALKAWI: Da, aşa e. Şi în plus UNRWA, Agenţia ONU de Ajutorare a Palestinienilor Refugiaţi din Orientul Apropiat (UNRWA), creată în luna decembrie 1949, în mod normal, are grijă de populaţia palestiniană, dar acum au din ce în ce mai puţini bani şi mijloace. Deci au fost obligaţi să taie foarte mult din ajutoare din cauza lipsei finanţării.

C.L.: Aveţi cumva o estimare a numărului de palestinieni care trăiesc la dvs?

Saker MALKAWI: Există o statistică, în principiu 40% din refugiaţii palestinieni, din lumea arabă, cei care trăiesc în ţările vecine, se găsesc în Iordania. Ştiţi, cu vremea, pentru că situaţia palestinienilor este foarte diferită: din prima zi ei au fost consideraţi drept cetăţeni cu drepturi depline.

C.L.: Au drept de muncă?

Saker MALKAWI: Bineînţeles, au toate drepturile, sunt cetăţeni iordanieni 100% din punct de vedere administrativ, constituţional, tot. Acum şi din cauza legăturilor de familie, de căsătorie am devenit oarecum un singur popor, în pofida lucrurilor care se spun… Iar acum, vedeţi, facem faţă aceloraşi probleme, împreună. Sosirile sirienilor, irakienilor, sunt provocări importante cărora ţara trebuie să le facă faţă. Refugiaţii irakieni care veniseră la o anumită epocă, vedeţi, dintre ei au rămas doar vreo 300.000 la noi în ţară. Mulţi au plecat spre Germania, iată sunt într-o situaţie economică mult mai bună.

C.L.: Dar o parte au rămas la dumneavoastră, nu?

Saker MALKAWI: Ştiţi, totdeauna se întâmplă aşa cu refugiaţii. Ei nu pleacă din cauză că le e bine dintr-o parte în alta. Cine îşi părăseşte de bine casa, pământul natal?

C.L.: Ce spuneţi nu e foarte liniştitor pentru europeni. Toate aceste populaţii de refugiaţi credeţi că vor să rămână în Europa de Vest, în speţă de preferinţă în Germania?

Saker MALKAWI: Doamna Merkel nu vrea să îi retrimită înapoi. Germania are un plan foarte clar. Ei vor compensa scăderea de natalitate din ţările europene. Merkel doreşte să îi păstreze acolo şi din prima zi începe o triere clară, o informare exactă asupra profesiilor pe care aceştia le au, a diplomelor pe care le au şi a felului în care se pot integra în societatea germană. După toate aparenţele ei sunt imediat dirijaţi spre un loc de muncă.

C.L.: Aşadar dumneavoastră estimaţi că în viitor oamenii care vin rămân, cel puţin o parte din ei, aici, în Europa?

Saker MALKAWI: Da, nu toţi probabil, dar o parte da, vor rămâne aici mai ales pe considerente economice. Vă dau acum exemplul studenţilor iordanieni care au venit aici, din să zicem cam o mie, au rămas maximum vreo 300 care s-au căsătorit aici, iar restul s-au întors acasă, la ei în Iordania.

C.L.: Fiecare cu destinul lui. Dar asta se întâmplă şi cu studenţii români şi cu cei iordanieni. Ei îşi fac studiile aici şi apoi decid unde să se ducă. Pleacă unii dintre ei spre locuri unde să le fie brusc mai bine economic, alţii sunt în stare să rămână în ţara lor.

Saker MALKAWI: Exact. Asta se întâmplă cu democraţiile. Lasă dreptul oamenilor de a alege să plece unde vor şi să facă ceea ce vor. Există şi români care au plecat cu iordanieni în Iordania şi au rămas acolo. De altfel sunt mai numeroşi românii care au rămas acolo, în Iordania decât iordanienii care au ales să rămână în România. Sunt aproximativ 3.000 de femei românce care s-au căsătorit acolo.

C.L.: In general sunt femei, nu?

E.S. Saker MALKAWI: Da, în general sunt femei pentru că aici au venit în general studenţi băieţi care au făcut facultatea aici. Dar am văzut în cursul lunii august, la o întâlnire care a avut loc, şi femei iordaniene care s-au căsătorit cu români.

C.L.: Continuă această venire a studenţilor iordanieni aici?

Nu, s-a terminat. Nu ştiu exact în ce moment s-a terminat asta. Atunci erau mii de studenţi iordanieni. Maximum de studenţi înregistraţi aici a fost 275.

C.L.: Ce s-a întâmplat? Costurile au crescut sau oferta şcolii româneşti nu a mai fost pe măsură? Ce a determinat această scădere dramatică?

Saker MALKAWI: A, nu, problemele cele mai grave sunt din cauza obţinerii vizei. Cred că viza cel mai greu de obţinut în Europa este cea de România. De altfel am declarat asta de mai multe ori. E mai normal şi mai uşor să obţii o viză Schengen sau chiar o viză pentru SUA, decât una de România, e un context pe care nu îl înţeleg şi am doar impresia că se face un exces de zel. Dintre iordanienii care aplică pentru viza americană, aproape două treimi o şi obţin. Dintre iordanienii care cer viză de România, nici 5-10 procente nu o obţin. Iordanienii sunt atât de descurajaţi de hârtiile pe care trebuie să le depună, de cantitatea lor şi cât sunt de complicate, invitaţiile, garanţiile etc. În plus, după ce au deja viza, când ajung la aeroport, în mod sistematic, sunt luaţi la o parte şi interogaţi. Sincer, nu înţeleg ce se petrece, este ceva foarte grav de natură să dăuneze bunului mers al relaţiilor noastre. Am remarcat faptul că autorităţile de pe aeroport nu respectă vizele acordate de Ambasada de la Amman.

C.L.: Aţi sesizat acest lucru pe lângă autorităţile române?

Saker MALKAWI: Evident, am vorbit deja de mai multe ori. Am remarcat că în timpul guvernării Ponta s-a avansat evident în anumite direcţii, în sensul simplificării procedurilor şi suprimării obligativităţii acestei invitaţii imperativ necesare, dar tare mă tem că aceste lucruri rămân undeva suspendate. Gândiţi-vă că cineva care vrea să vină ca turist sau un om de afaceri care vrea să vină aici să exploreze posibilităţile de comerţ, ei bine, nu o poate face. Trebuie să aibă pe cineva pe care deja îl cunoaşte, care îl invită şi îşi ia toate responsabilităţile să îl adăpostească, să plătească pentru el eventuale cheltuieli medicale, cheltuieli de sejur… vă daţi seama ce complicat şi ce umilitor este. În plus îi dau o viză foarte scurtă, la nivelul unor zile, dacă depăşeşte, chiar şi cu o zi, riscă să intre pe o listă neagră şi să nu mai poată obţine intrarea aici. S-a întâmplat cu foarte mulţi medici care au venit pentru congrese medicale aici! În Iordania dacă aveţi un vizitator care depăşeşte perioada de viză cu o zi sau două sau zece plăteşte o penalitate. Aici, se ajunge pe o listă neagră care înseamnă imposibilitatea de reobţinere a vizei. Există un congres medical foarte important pentru cele două ţări: Iordania şi România. Suntem cu acest congres la ediţia a şasea. Vreo douăzeci de medici iordanieni s-au trezit ca sunt pe aceste liste negre pentru că ultima oară când au venit aici au rămas una două zile în plus ca să vadă şi ei ceva din frumuseţile turistice ale României, iar urmarea este că s-au trezit pe „lista neagră”. Există o clasificare învechită şi injustă a ţărilor de risc, bineînţeles că e una învechită, dar pe care se pare că Iordania este trecută pe o poziţie nepermis de proastă. Până când aceste lucruri nu se vor rezolva, nu vom putea avansa.

C.L.: Excelenţă, vă mulţumesc.

A consemnat Cleopatra LORINŢIU^

10 noiembrie 2015, Bucureşti