dr. Vasile SIMILEANU*

1. Sudul Global

Sudul Global reprezintă statele și regiunile cu dezvoltare economică și militară medie sau redusă, aflate în poziții semi-periferice și/sua periferice în sistemul internațional. Conceptul se bazează pe teoria sistemelor mondiale și teoriile dependenței, care subliniază relația de interdependență și inegalitate între nucleul global (Nordul) și periferie (Sudul). Immanuel Wallerstein afirma că Sudul constituie periferia economică și socială a sistemului capitalist global, iar Samir Amin arăta că periferia este exploatată prin fluxurile de resurse și tehnologie către centrul global. Dezvoltarea periferiei depinde de relațiile economice cu centrele globale, generând vulnerabilitate structurală.[1]

Sudul Global reprezintă periferia sistemului mondial, cu dependențe structurale de Nord, dar cu potențial de autonomie strategică prin alianțe regionale și blocuri emergente (BRICS+, SCO). baza conceptuală a Sudului global are la bază Teoria sistemelor mondiale (Wallerstein, 1974–1989) și teoriile dependenței (Cardoso & Faletto, 1979) oferă baza conceptuală.

1. Dimensiune istorică și evoluții
   • Colonialism și post-colonialism: Majoritatea statelor Sudului au fost integrate forțat în economia globală ca furnizori de materii prime și piețe de consum (Wallerstein, 1980, p. 112).
   • Independența politică și economica fragmentată: Statele au dobândit suveranitate formală, dar rămân dependente de fluxuri financiare și tehnologice globale (Amin, 1976, p. 30).
   • Globalizare și integrare economică: Sudul a participat la lanțurile valorice globale, dar cu valori adăugate reduse și vulnerabilitate la șocuri externe (Arrighi, 1994, p. 65).
2. Dimensiuni politice. Sudul Global, din punct de vedere politico-militar, este caracterizat prin:
   • Instabilitate internă accentuată, guvernanță slabă, instituții fragile.
   • Capacitate militară limitată individual, dar potențial semnificativ prin alianțe regionale și strategice.
   • Dependență de relații bilaterale și blocuri emergente pentru securitate și descurajare (Arrighi, The Long Twentieth Century, 1994, p. 72-75).
   • Influență indirectă asupra ordinii globale prin poziționarea strategică, resursele critice și forța numerică.
3. Dimensiunea militară a Sudului Global
   • Capacități militare concentrate pe apărare regională.
   • Modernizare selectivă, inclusiv arme convenționale, forțe navale și tehnologii emergente (AI militar, rachete hipersonice).
   • Dependență de alianțe pentru interoperabilitate și descurajare strategică.
   • Risc de conflicte interne și regionale din cauza instabilității politice.[2]

Apărare regională colectivă se realizează prin dezvoltarea capabilităților defensive în cadrul organizațiilor regionale și al alianțelor Sud–Sud. Ex.: AU Standby Force, ASEAN Defense Arrangement, cooperare SCO (SCO Charter, 2001 revizuit 2022). Sudul Global importă tehnologii din Nordul Colectiv și din blocurile emergente, adaptându-le la nevoile locale.

Interoperabilitate strategică cu China-Rusia se realizează prin Transfer de tehnologie militară, instruire și suport logistic, având ca scop principal descurajarea potențialilor adversari și realizarea de alianțe multipolare.

Flexibilitate operațională impune ajustarea strategiilor militare în funcție de presiuni regionale și globale, prioritare fiind protejarea infrastructurilor critice și stabilizarea zonelor de risc.

1. Dimensiuni economice
   • Structură economică: predominența materiei prime, agricultură, manufactură simplă.
   • Vulnerabilități: dependența de exporturi, fluctuațiile piețelor globale, îndatorare externă.
   • Funcții economice în sistem global: furnizor de resurse, piață consumatoare pentru tehnologii avansate.
   • Indicatori: PIB per capita mai scăzut, deficit tehnologic, limită de inovare independentă.[3]

Sudul Global dezvoltă industrii strategice regionale și centre de inovare pentru reducerea dependenței de exportul materiei prime, creează lanțuri valorice regionale pentru maximizarea valorii adăugate și colaborează cu blocuri emergente pentru acces la tehnologie, finanțare și infrastructură. În același timp, promovează politici economice care protejează resursele strategice și minimizează șocurile externe.

1. Dimensiunile geopolitice sunt date de:
   • Controlul resurselor strategice: petrol, gaze naturale (Orientul Mijlociu, Africa de Nord, America Latină); cobalt, litiu, cupru (Africa, America Latină, Asia de Sud); agricultură și apă dulce în bazinele Amazon, Nil, Mekong.[4]
   • Poziția geostrategică: canale maritime (Strâmtoarea Malacca, Suez), proximitate la zone de conflict, regiuni de interdependență energetică; noduri de transport și logistică între Nord și Sud, facilitând lanțurile globale de aprovizionare..
   • Impactul asupra Nordului Colectiv: Sudul Global influențează prețuri globale, securitatea resurselor și lanțurile valorice. Sudul oferă buffer zone între blocuri rivale.
   • Vectori geopolitici multipolari. Sudul este element cheie în blocuri alternative (BRICS+, SCO), oferind Nordului Colectiv o imagine a presiunii multipolare. Exemplu: Brazilia, India, Africa de Sud, ASEAN ca actori regionali cu influență strategică.

Deși dependent de Nordul Colectiv, Sudul Global poate influența echilibrul global prin alianțe regionale, blocuri Sud–Sud și cooperarea cu China-Rusia. Importanța sa geostrategică derivă din noduri critice de transport, resurse naturale și proximitatea față de zone de conflict global.

1. Dimensiuni geostrategice
   • Noduri energetice și minerale. Statele periferice pot influența prețurile globale prin controlul resurselor. Exemplu: Nigeria, Brazilia și Angola în petrol și gaze; RD Congo în cobalt și litiu.
   • Hub-uri industriale și tehnologice emergente. Dezvoltarea centrelor regionale de inovare și industrie poate crea autonomie strategică selectivă. Integrare Sud–Sud și parteneriate cu blocuri emergente reduc dependența de Nord.

Sudul Global, deși periferic, este strategic pentru stabilitatea și echilibrul sistemului internațional prin: resurse naturale critice (energie, minerale, agricultură).

Poziție geostrategică la coridoarele comerciale și proximități de conflict; rol regional și alianțe multipolare pentru apărare și securitate; posibilitate de autonomie selectivă prin dezvoltare industrială și cooperare Sud–Sud. În perioada 2025–2040, Sudul Global va fi un pivot geopolitic, capabil să influențeze Nordul Colectiv și blocurile emergente prin resurse, poziție strategică și integrare regională.

Ca strategii generale, Sudul Global va promova diversificarea (alianțelor menținerea echilibrului între Nord și blocurile emergente), autonomia economică limitată (dezvoltarea industriei locale și protecția lanțurilor de producție), creșterea rezistenței la presiunile externe (negociere strategică cu actorii globali și aderare selectivă la norme internaționale) cât și integrarea în lanțurile valorice globale (numai în scopul maximizării valoarii adăugate internă).

Impactul global este dat de dimensiunile: economică (influențează prețurile materiilor prime, piețele financiare și lanțurile tehnologice), politico-militară (potențial destabilizator regional, factor de presiune asupra Nordului și blocurilor emergente) și culturală/soft power (diversitate culturală și demografică, creșterea influenței emergente prin diaspora și educație)[5]. Sudul Global contribuie la diversitatea ideologică și la promovarea modelelor alternative de guvernare, contrabalansând presiunea normativă a Nordului.

Scenarii de impact global

În perioada 2025–2040, impactul Sudului Global se va manifesta prin multipolaritate, autonomie selectivă, vulnerabilitate economică și militară, și prin soft power cultural și normativ, influențând în mod direct stabilitatea și echilibrul internațional.

1. Funcții și caracteristici specifice ale Sudului Global (2025–2040)

1. Caracteristici structurale și operaționale
   • Dependență strategică: Sudul este periferic față de Nord, dar poate negocia autonomie parțială prin alianțe regionale și blocuri multipolare.
   • Flexibilitate și adaptabilitate: Statele din Sud alternează alianțele și strategiile în funcție de presiunile Nordului și oportunitățile Sud–Sud.
   • Fragmentare internă și regională: Capacitățile variază semnificativ între state și regiuni, creând vulnerabilități dar și noduri strategice de reziliență.
   • Rol economic periferic, dar critic: Sudul furnizează materii prime, energie și piață pentru produsele Nordului, influențând prețuri și lanțuri globale.
   • Capacitate militară limitată individual, dar amplificată prin alianțe: Descurajare prin coaliții regionale și suport strategic (China-Rusia).
   • Vulnerabilitate la șocuri externe: Crize economice, conflicte regionale sau presiuni tehnologice de la Nord pot destabiliza statele periferice.
   • Potențial de autonomie selectivă: Zone regionale dezvoltate pot deveni huburi tehnologice și industriale independente pe termen mediu.
2. Principii de organizare

Sudul Global, ca periferie sistemică în ordinea internațională, se organizează pe baza unor principii adaptative care îi permit să maximizeze resursele, să gestioneze vulnerabilitățile și să negocieze autonomia relativă față de Nordul Colectiv și blocurile emergente (BRICS+, SCO).

• Autonomie relativă și flexibilitate strategică. Statele periferice negociază alianțe și parteneriate în funcție de presiunile Nordului și oportunitățile Sud–Sud. Exemple: cooperarea simultană cu Nordul Colectiv și cu China-Rusia pentru securitate și investiții (Arrighi, 1994, p. 72-75).
• Interdependență și periferizare: Suveranitatea este adesea condiționată de fluxurile economice externe și acordurile internaționale. Promovarea propriilor norme și valori culturale în fața presiunii Nordului. Acceptarea unor modele diferite de guvernare și standarde internaționale, adaptate la contextul regional.
• Cooperare regională selectivă: Blocuri regionale (ASEAN, AU, MERCOSUR) ca mecanism de securitate și dezvoltare economică. Integrarea economică și tehnologică se face pe bază de cost-beneficiu strategic, evitând dependența completă de un singur actor.
• Adaptare flexibilă: Alternarea relațiilor cu actorii Nordului și multipolari (BRICS+, SCO) pentru maximizarea resurselor.

1. Rolul binomului China-Rusia

Binomul China-Rusia servește ca motor de securitate și autonomie strategică pentru Sudul Global, oferind protecție împotriva presiunii Nordului Colectiv și facilitând alternative multipolare. China dezvoltă o proiecție globală în domeniile maritim și tehnologic; a capabilităților nucleare și antirachetă avansate;  fiind lider industrial și tehnologic pentru periferie. Rusia deține o superioritate militară convențională și nucleară în Europa de Est și Eurasia fiind furnizor de sisteme de armament către state periferice. Binomul strategic oferă Sudului Global acces la tehnologii militare, know-how, suport logistic și descurajare față de Nord dezvoltând parteneriate China-Rusia cu state din Africa (ex. Egipt, Algeria), Asia Centrală (ex. Kazahstan, Uzbekistan), și Orientul Mijlociu (ex. Iran, Siria) și transferând tehnologie militară și exerciții comune regionale.

1. Apărare colectivă și securitate regională

Sudul Global utilizează modele regionale de securitate colectivă, cum sunt:    ASEAN Defense Arrangement: coordonare limitată între statele sud-est asiatice;   African Union Standby Force: mecanism de răspuns rapid la conflicte interne;   Shanghai Cooperation Organization (SCO): securitate strategică Eurasia, proiectată prin China-Rusia. Strategia principală a acestor formate este cea de descurajare prin coaliție, cu accent pe protecția frontierelor și infrastructurii critice.[6]

Nordul Colectiv este perceput ca principal competitor și sursă de presiune economică și militară. Alte percepții includ conflicte regionale: rivalități inter-statale în Africa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud; amenințări non-statale: terorism, piraterie, război cibernetic. În funcție de aceste percepții, Sudul Global își ajustează strategiile militare și alianțele pentru a minimiza vulnerabilitatea față de Nord și a maximiza avantajele binomului China-Rusia.

Dimensiunea politico-militară a Sudului Global este definită prin interdependență strategică cu China-Rusia, alianțe regionale și capacitate defensivă concentrată. Binomul China-Rusia funcționează ca garant strategic, oferind protecție militară, transfer tehnologic și know-how pentru Sud. Apărarea colectivă regională, chiar dacă fragmentată, este principala strategie de descurajare și securitate.

Sudul Global percepe Nordul Colectiv ca principal adversar, ajustând politicile militare și alianțele pentru a maximiza autonomia relativă și a reduce vulnerabilitățile structurale.

În perioada 2025–2040, Sudul Global va continua să joace un rol strategic multipolar, influențând stabilitatea regională și echilibrul global prin alianțele sale și prin dinamica binomului China-Rusia.

Strategii politico-militare ale Sudului Global (2025–2040)

Tendințe emergente 2025-2040

1. Scenarii strategice 2025–2040
   • Scenariul Integrare selectivă și stabilizare regională. Sudul Global se aliniază cu Nordul Colectiv și blocurile emergente pentru stabilitate economică și politică, având ca efecte: creșterea economică moderată, stabilitate politică relativă; modernizarea militară limitată și cooperarea cu China-Rusia pentru securitate. În acest scenariu, impactul asupra Nordului Colectiv este dat de accesul controlat la resurse și reducerea riscului de instabilitate regională.
   • Scenariul Autonomie strategică și blocuri alternative. Sudul Global dezvoltă coaliții Sud–Sud și centre industriale/tehnologice regionale, strategii care determină creșterea influenței militare și diplomatice regionale, favorizând apariția posibilelor tensiuni cu Nordul Colectiv, restricții selective de acces la tehnologie și finanțare. Impactul asupra Nordului Colectiv este dat de limitarea influenței, necesitatea recalibrării strategiilor și riscul de polarizare accentuată.
   • Scenariul Fragmentare și instabilitate. Sudul Global rămâne fragmentat și vulnerabil, cu conflicte interne și regionale frecvente, dezvoltând o dependență accentuată pentru securitate față de Nordul Colectiv și China-Rusia, cu limitări severe în dezvoltarea tehnologică și economică. În acest caz, Nordul Colectiv va fi sub o presiune a intervențiilor politice și economice, cât și a creșterii costurilor de securitate și stabilitate.

Actori principali

Sudul Global va fi pivot multipolar între 2025–2040, balansând între Nord și blocurile alternative. Capacitatea de influență depinde de cooperarea regională, autonomia industrială și strategică, și gestionarea resurselor critice.

Scenariile A/B/C reflectă trei direcții: integrare stabilă, autonomie emergentă și fragmentare / instabilitate.

Impactul asupra Nordului include: presiune economică și politică, necesitatea recalibrării strategiilor, și creșterea importanței cooperării Nord–Sud–Sud.

• Matricea Sudului Global – 2025-2040

Legendă

Scenariile definesc gradul de integrare, autonomie sau fragmentare.

Actorii principali: China-Rusia (garant strategic), AU, ASEAN, Orientul Mijlociu (actori regionali).

Capabilități militare: defensive, emergente (AI, spațiu, hipersonice), interoperabilitate bloc Sud–Sud.

Dimensiune economică: integrare în lanțuri globale, dezvoltare regională, autonomie economică.

Alianțe: blocuri regionale, Sud–Sud, parteneriate bilaterale cu China-Rusia.

Percepția inamicilor: Nordul Colectiv și actorii regionali revizioniști sau non-statali.

1. Riscurile regionale și globale pentru Sudul Global (2025–2040)

Sudul Global, reprezentând blocuri emergente și periferii strategice (China-Rusia, BRICS+, SCO, AU, ASEAN, MERCOSUR), deși își dezvoltă autonomie selectivă, este expus unor riscuri complexe datorită: dependenței de Nordul Colectiv pentru tehnologie, know-how și piețe; tensiunilor geopolitice regionale și competiției pentru resurse și coridoare strategice; fragmentării interne și divergențelor între state membre ale blocurilor regionale; concurenței multipolare și presiunii Nordului pentru menținerea ordinii globale.

Dimensiuni ale riscurilor

Tipuri de risc și manifestări

1. Concluzii
   • Riscurile politico-militare ale Sudului Global includ vulnerabilitate regională, conflicte locale și presiune militară din partea Nordului.
   • Riscurile economice și tehnologice sunt determinate de dependența de resurse, piețe și tehnologie de vârf.
   • Gestionarea riscurilor implică consolidarea coeziunii Sud–Sud, cooperarea selectivă cu Nordul și blocurile emergente, genrarea de investiții în capacități regionale de apărare și tehnologie și elaborarera de strategii de securizare a coridoarelor și resurselor critice.
   • Sudul Global reprezintă un actor emergent, complex și multipolar, cu autonomie selectivă, potențial de influență strategică și rol esențial în securitatea și economia globală. Viitorul său (2025–2040) depinde de capacitatea de coeziune internă, consolidarea blocurilor regionale, dezvoltarea autonomiei tehnologice și militare și gestionarea riscurilor globale. În funcție de scenariile A/B/C, Sudul Global poate juca rolul de stabilizator, actor echilibrant sau vector de tensiune, influențând structura geopolitică și multipolaritatea sistemului internațional.
2. Falii geopolitice între Nordul Colectiv și Sudul Global (2025–2040)
3. Premisă conceptuală

Faliile geopolitice reprezintă divergențele structurale și strategice dintre Nordul Colectiv (state dezvoltate și integrare multipolară) și Sudul Global (periferie economică și multipolară emergentă), determinate de: diferențele de dezvoltare economică și tehnologică, divergențele de interese politice și militare și structurile istorice de dependență și integrare în sistemul global.

Dimensiunile faliilor geopolitice

1. Cauzele principale ale faliilor
   • Dependența economică și inegalitatea structurii globale. Sudul Global exportă resurse, Nordul exportă tehnologie și capital. Dezechilibrul creează presiuni politice și economice permanente (Amin, 1976, p. 35-42). Exemple: sistemele de apărare anti-rachetă, drone autonome și armament hipersonic concentrate în Nord.
   • Decalajul tehnologic și industrial militar. Nordul controlează tehnologiile de vârf, Sudul dezvoltă capacități regionale limitate.
   • Blocuri de putere și alianțe divergente. Nordul Colectiv: NATO, UE, parteneriate strategice cu Japonia, Coreea de Sud, Australia. Sudul Global: BRICS+, SCO, coaliții regionale Sud–Sud (AU, ASEAN, MERCOSUR). Tensiune între strategia de descurajare globală a Nordului și autonomia selectivă a Sudului.
   • Alianțe divergente și competiție multipolară. Nordul: NATO, UE, parteneriate Pacific; Sudul: BRICS+, SCO, alianțe regionale Sud–Sud. Divergența în alianțe creează puncte de tensiune în zonele strategice și coridoarele maritime.
   • Acces diferențiat la tehnologie și inovație. Nordul deține IA, hipersonice, bio-tehnologie și infrastructură digitală critică. Sudul dezvoltă capacități limitate și hub-uri regionale, dar rămâne dependent de transferul de tehnologie.
   • Interese geopolitice și de securitate conflictuale: acces la resurse strategice (energie, minerale rare); protecția infrastructurilor critice și coridoare maritime. Sudul poate folosi poziția geostrategică ca pârghie de negociere sau presiune.
   • Conflict de norme și soft power. Divergențe ideologice între ordinea liberală promovată de Nord și modele alternative ale Sudului. Competiție culturală, educațională și prin mass-media internațională.
   • Vulnerabilitate și autonomie selectivă. Sudul dezvoltă capacități de apărare regională, interoperabilitate cu China-Rusia și cooperare Sud–Sud. Faliile se accentuează atunci când Nordul exercită presiuni pentru menținerea ordinii globale.

Manifestări ale faliilor

Faliile definesc multipolaritatea emergentă, competiția pentru resurse și tehnologie și configurația viitoare a securității globale. Faliile geopolitice Nord–Sud sunt structurale și permanente, determinate de inegalități economice, tehnologice și de securitate. Faliile politico-militare Nord–Sud sunt determinate de decalaje tehnologice, alianțe divergente și interese strategice conflictuale. Gestionarea lor depinde de: flexibilitate strategică, integrare selectivă, alianțe multipolare și cooperare Sud–Sud. În perioada 2025–2040 se poate percepe fie stabilizare moderată, fie accentuarea tensiunilor, în funcție de strategiile Nordului Colectiv și Sudului Global.

Matricea faliilor politico-militare Nordul Colectiv vs Sudul Global (2025–2040)

Această matrice oferă o imagine integrată și comparativă a faliilor politico-militare, permițând analiza: diferențelor structurale între Nord și Sud și riscurilor regionale și globale asociate și a modului în care scenariile A/B/C afectează stabilitatea și proiecția de putere.

Legendă

Scenariul A: Coexistență selectivă, faliile gestionate prin mediere și interoperabilitate regională.

Scenariul B: Autonomie strategică a Sudului; multipolaritate accentuată; recalibrare doctrine și alianțe.

Scenariul C: Fragmentare și tensiune accentuată; risc ridicat de escaladare regională și vulnerabilitate globală.

Actorii principali:

Nordul Colectiv: SUA, NATO, UE, Japonia, Coreea de Sud, Australia;

Sudul Global: China-Rusia, BRICS+, AU, ASEAN, MERCOSUR, state periferice strategice.

1. Comparație între Nordul Colectiv și Sudul Global

Nordul Colectiv și Sudul Global sunt concepte geopolitice și geoeconomice care nu reflectă strict poziția geografică, ci structuri de putere, modele de dezvoltare, ideologii și alianțe instituționale. Termenii sunt se regăsesc în tradiția analitică a teoriei sistemelor-lume (Wallerstein), dependenței (Amin), dezvoltării inegale (Smith) și postcolonialismului (Said).

Profil instituțional

Structura militară și de securitate

Structură economică și comercială

Comparație ideologică

Identitate strategică

Comparație în termeni de putere și influență

Poziția în World System

1. Matricea geopolitică Nordul Colectiv vs. Sudul Global – 2040

Această matrice este un punct de pornire pentru o discuție despre evoluțiile geopolitice și economice în următoarele decenii. Desigur, evenimentele imprevizibile, cum ar fi crizele economice, schimbările climatice sau noile alianțe geopolitice, pot influența aceste tendințe.

1. Scenarii 2025-2040
   • Scenariul Competiție gestionată (de bază)
     • Manifestare Nord–Sud:
       • Nordul rămâne dominant instituțional și tehnologic, dar gestionează competiția prin instrumente combinând descurajare militară și presiune economică calibrată (sancțiuni, restricții tehnice).
       • Sudul se adaptează prin diversificare comercială parțială și creștere regională (Sud–Sud), dar fără deconectare majoră. (IMF: costuri ale friend-shoring moderate dacă sunt implementate selectiv).
     • Factori declanșatori:
       • Restricții tehnologice majore (semiconductori/AI).
       • Ritmuri moderate de realocare industrială (reshoring parțial).
       • Stabilitate transport maritim global (Suez/Panama/ASR). (IMF)
     • Implicații pentru Sud
       • Avantaje: acces continuu la piețele de capital și tehnologie sub condiții; pot profita de piețele regionale.
       • Riscuri: pierdere marginală de valoare în lanțuri (mai puține industrii de vârf), presiune competitivă pe manufacturi; necesitatea modernizării regulilor de guvernanță interne.
     • Recomandări
       • Pentru Nord: promovarea «friend-shoring» selectiv cu mecanisme de suport pentru tranziția țărilor din Sud (transfer tehnologic condiționat, finanțare pentru upgrading). (IMF arată costuri dacă decuplarea e masivă).
       • Pentru Sud: prioritizarea diversificării exporturilor, investiții în capital uman și politici industriale pentru upgrading în lanțuri de valoare (ex.: zone de servicii, subcontractare tech). Căutați parteneriate regionale pentru agregare de cerere.
     • Scenariul Consolidare dură și descurajare activă
       • Manifestare Nord–Sud: Nordul folosește capacitatea militară și economică (sancțiuni, blocuri tehnologice) pentru a constrânge actori revizioniști; cheltuielile militare cresc substanțial (SIPRI: creșteri puternice 2024). Sudul devine teren de competiție: unele state se aliniază Nordului pentru protecție; altele aleg non-alineare sau se apropie de alternative (BRICS, NDB).
       • Factori declanșatori:
         • Incidente militare regionale (Marea Neagră, Strâmtoarea Taiwan).
         • Blocuri tehnologice consolidate (lista de export control extinsă).
         • Creșteri accelerate ale cheltuielilor militare în centre și în state regionale. (U.S. Department of War)
       • Implicații pentru Sud
         • Avantaje pentru aliați: securitate consolidată (acces la arsenal, protecție).
         • Dezavantaje generale: cost economic ridicat — pierderi export, restricții tehnologice, vulnerabilitate la sancțiuni secundare; risc de polarizare internă (presiuni sociale).
         • Periferii mici pot fi „prize” geopolitice.
       • Recomandări
         • Pentru Nord: combinarea descurajării cu pachetele economice care reduc costul oportunităților pierdute pentru Sud (linia de credit, garanții de investiții). Mențineți canale civice (energie, sănătate) separate de sancțiuni politice atunci când este posibil. (Carnegie Endowment)
         • Pentru Sud: adoptarea de politici de reziliență economică (rezerve strategice, depozite logistice), negociați statut de «non-combatant economic» pentru sectorul civil, și lucrați la instituţii regionale financiare ca tampon (NDB/AIIB). Consolidarea guvernării pentru a absorbi asistență și investiții defensive este critică.
       • Scenariul Fragmentare strategică și regionalizare
         • Manifestare Nord–Sud. Fragmentarea comerțului și a tehnologiei devine profundă: se formează coridoare economice separabile (bloc occidental vs. bloc sino-asiatic vs. alte arii). Nordul își securizează rețelele critice, dar acceptă costuri economice; Sudul se confruntă cu decizii de orientare (alături de blocul occidental, cu blocul asiatic sau pivot intern). BRICS/NDB capătă relevanță ca alternative financiare. (Carnegie Endowment)
         • Factori declanșatori:
           • Acorduri comerciale regionale exclusiviste; instituții financiare alternative care cresc semnificativ (NDB creștere ).
           • Schimbări semnificative în rutarea maritimă (în special utilizare NSR, probleme în Suez/Panama). (brics.br)
         • Implicații pentru Sud
           • Risc major: pierderea accesului simultan la piețele și tehnologiile din ambele blocuri → stagnare tehnologică, presiuni socio-economice crescute.
           • Oportunitate: statele cu resurse (minerale critice, agricultură) pot negocia condiții mai bune între blocuri; semiperiferii pot exploata poziția de „pivot” dacă gestionează echilibrul.
         • Recomandări
           • Pentru Nord: folosiți politici de «engagement plus standards» — oferiți acces condiționat la tehnologii pentru state care respectă standarde (transparență, drepturi), iar în paralel susțineți dezvoltarea regională pentru a diminua tentația de aliniere exclusivă la ceilalți. (IMF)
           • Pentru Sud: urmăriți strategia „diversify and hedge”: multipolar economic engagement (contracte cu multiple părți), dezvoltarea instituţiilor financiare regionale, investiții masive în infrastructura digitală și EDU pentru a fi relevanți într-un ecosistem tehnologic fragmentat. De asemenea, garantați rezerve strategice (hardware, componente critice) și politici pentru securitatea alimentară și energetică.

5. Concluzii
   • Nordul Colectiv și Sudul Global reprezintă două structuri geopolitice complementare, dar puternic asimetrice, ancorate în poziții istorice diferite în World System.
   • Nordul Colectiv este o structură integrată, cu instituții puternice, model normativ unificat și dominație tehnologică.
   • Nordul Global va menține un control semnificativ asupra instituțiilor internaționale, dar Sudul Global, prin grupuri emergente și puteri regionale, va câștiga mai multă influență în politica globală. Nordul Colectiv controlează în continuare piețele comerciale, dar Sudul Global va deveni o piață emergentă majoră, datorită creșterii clasei de mijloc.
   • În prezent, Nordul Colectiv domină, dar economiile emergente din Sud (China, India, Africa) vor avea o pondere economică mult mai mare până în 2040.
   • Multe dintre puterile din Nordului Colectiv (SUA, NATO) rămân superioare militar, dar Sudul Global va avea capacități regionale mai mari, cu China în centrul atenției. Deși Nordul Colectiv este lider în IA, Sudul Global (în special China și India) va avansa semnificativ în acest domeniu.
   • În pofida unei puteri militare mai mari în Nordul Colectiv, Sudul Global va dezvolta capabilități de război economic și capacități de descurajare.
   • În timp ce Nordul Colectiv are infrastructuri și politici sociale mai dezvoltate, Sudul Global va avea progrese în reziliență prin soluții inovative (digitalizare, educație, etc.).
   • Sudul Global deține resurse naturale cheie și va deveni esențial pentru economia globală, în special cu tendințele de digitalizare și energie verde.
   • Sudul Global este un spațiu divers, mai puțin coerent, marcat de traiectorii diferite de dezvoltare și proiecte alternative de ordine globală. Deși Nordul Colectiv are un avantaj prin cultura occidentală, Sudul Global va câștiga teren prin media, filme, muzică și influență politică.
   • Sudul Global va beneficia de o populație tânără și în creștere, oferind un avantaj economic și social pe termen lung.
   • Polarizarea dintre cele două spații se accentuează în perioada 2025–2040 prin: competiție tehnologică, fragmentarea lanțurilor valorice, reapariția unei ordini multipolare, creșterea capacității instituționale a BRICS+.
   • Multe regiuni din Sudul Global sunt mai susceptibile să adere la ideologii politice alternative, precum socialismul sau autoritarismul, pe măsură ce provocările economice și sociale continuă. Sudul Global va continua să fie un bastion al diversității religioase, în contrast cu secularizarea din multe părți ale Nordului Colectiv.
   • Rezultatul este o lume neuniform multipolară, în care Nordul își apără hegemonia instituțională, iar Sudul își revendică autonomia și redistribuirea puterii globale.
   • Diferențele Nord–Sud (instituționalizare, acces la capital și tehnologie, rețele militare) determină modul în care șocurile geopolitice se transmit: Nordul (centru) are capacitate de a internaliza costuri prin instrumente financiare, industriale și militare; Sudul suportă transmisia rearanjării lanțurilor valorice, sancțiunilor și rivalităților regionale. Această logică este confirmată de: NATO Strategic Concept (2022) — rolul colectiv al Nordului; studiile despre costurile de-risking (IMF 2024); creșterea cheltuielilor militare (SIPRI 2024) și evoluțiile arctice/BRICS documentate recent.

* Președintele Asociației de Geopolitică, Director și senior editor Revista Geopolitica

[1] Fernando Henrique Cardoso & Enzo Faletto, Dependency and Development in Latin America, p. 45-52,1979.

[2] ***, SIPRI, World Military Expenditure 2024, p. 58-63; Wallerstein, p. 114-120, 1980.

[3] ***, World Bank, World Development Report, p. 78-85, 2023.

[4] ***, UNCTAD, Trade and Development Report 2023, p. 92-97; Klare, Geopolitics of Resource Scarcity,  p. 44-50, 2022.

[5] ***, UNCTAD, Trade and Development Report, p. 90-95, 2023.

[6] ***, SCO Charter (2001, revizuit 2022), AU Peace and Security Council (2023).