arh. Marian ION
Imperiul Inca (Tawantinsuyu) poate fi înțeles ca un prototip de guvernanță algoritmică avant la lettre, în care trei straturi de infrastructură – fizică, simbolică și informațională – erau integrate într-un mecanism dinamic de control al teritoriului și populației. Incașii au creat o rețea coerentă de drumuri, ritualuri spațiale și sisteme de evidență care, împreună, au funcționat similar unui sistem cibernetic anticipativ: infrastructura fizică (drumurile Qhapaq Ñan) asigura circulația rapidă a oamenilor, bunurilor și mesajelor; infrastructura simbolică (rețeaua de seque ce conecta siturile sacre) integra ideologic și ritualic diversitatea imperiului; infrastructura informațională (quipu, sistemul de noduri) furniza datele administrative necesare deciziilor. Interacțiunea acestor straturi a produs un instrument de guvernanță imperială extrem de eficient, permițând incașilor să administreze proactiv un imperiu vast și să prevină crize – o abordare ce anticipează paradigme contemporane de control geopolitic, în care infrastructura materială, puterea simbolică și informația sunt folosite în mod hibrid pentru guvernare, influențare și administrare.
Loading...