Florin POPOACĂ
Abstract. This academic essay explores the strategic importance and protection of Romania’s maritime and inland water resources, focusing on the Black Sea and the Danube River. Against the backdrop of regional instability caused by the war in Ukraine and increased geopolitical com-petition, the paper examines Romania’s vulnerabilities, including outdated infrastructure, frag-mented port management, and the lack of a national maritime security strategy. Drawing on NATO’s dual-use infrastructure approach and recent regional security forums, the essay provides concrete recom-mendations for improving resilience, modernizing transport hubs, enhancing Host Nation Support (HNS), and integrating Romania’s logistics corridors into broader Euro-Atlantic security frameworks.
Keywords: Romania, Black Sea, Danube River, maritime security, inland ports, critical infrastruc-ture, NATO, Host Nation Support, deterrence, dual-use infrastructure, hybrid threats, resilience, inter-modal transport, regional cooperation, geopolitical strategy
PROTEJAREA ŞI GESTIONAREA DURABILĂ
A PATRIMONIULUI NAŢIONAL ÎN CONTEXTUL GEOPOLITIC ACTUAL
România, ca stat situat la intersecţia drumurilor comerciale şi strategice ale Europei şi Mării Negre, deţine resurse maritime şi fluviale de o importanţă crucială pentru economia, securitatea şi suveranitatea sa. În contextul geopolitic actual, carac-terizat de tensiuni crescute în regiunea Mării Negre, modificări climatice, dezvoltări tehnologice şi provocări legate de infrastructură, protejarea acestor resurse devine o prioritate naţională şi europeană. În continuare, vom analiza situaţia securităţii resurselor maritime şi fluviale ale României, identificând riscurile, oportunităţile şi măsurile necesare pentru asigurarea unui management durabil şi sigur al acestui patrimoniu natural şi economic.
1. CONTEXTUL GEOPOLITIC ŞI STRATEGIC
AL RESURSELOR MARITIME ŞI FLUVIALE ALE ROMÂNIEI
România are o coastă de aproximativ 245 km la Marea Neagră, precum şi o reţea complexă de râuri şi fluviu, fiind situată pe unul dintre cele mai importante coridoare fluviale europene, Dunărea. Aceste resurse sunt vitale pentru transport, energie, pescuit, turism şi securitatea naţională. Însă, în ultimii ani, regiunea Mării Negre a devenit un punct fierbinte al conflictelor geopolitice, cu prezenţa semnifica-tivă a NATO şi a Rusiei, precum şi a altor actori regionali şi globali.
Creşterea prezenţei militare şi a vulnerabilităţilor infrastructurii maritime impune o reevaluare a strategiilor de securitate. În acelaşi timp, modificările clima-tice şi creşterea nivelului mării afectează stabilitatea şi siguranţa resurselor maritime, influenţând şi infrastructura portuară şi de transport fluvial.
2. RESURSELE MARITIME ŞI FLUVIALE ALE ROMÂNIEI:
POTENŢIAL ŞI VULNERABILITĂŢI
2.1. Resurse maritime
Marea Neagră reprezintă o zonă cu resurse energetice şi minerale în dezvol-tare, precum şi un ecosistem complex. Potenţialul de exploatare a resurselor de hidro-carburi, în special în zona deltei şi pe platforma continentală, este în creştere, însă exploatarea trebuie să fie realizată cu respectarea normelor internaţionale şi a mediului.
Infrastructura portuară, în special porturile, sunt puncte strategice pentru transportul de mărfuri şi energia maritimă. Cu toate acestea, conform studiilor recente, infrastructura portuară românească este slab dezvoltată şi necesită investiţii semni-ficative pentru a face faţă volumelor crescute şi pentru a asigura securitatea logistică.
2.2. Resursele fluviale
Dunărea, ca principal fluviu al României, are o lungime de peste 1.000 km pe teritoriul ţării şi joacă un rol central în transport, irigaţii şi managementul resurselor de apă. Sistemul portuar de pe Dunăre include mai multe localităţi, însă infrastruc-tura şi gestionarea acestora sunt adesea inadecvate şi vulnerabile.
În context, este necesară modernizarea infrastructurii fluviale pentru a creşte atractivitatea transportului fluvial şi pentru a asigura securitatea acestuia în faţa riscurilor legate de trafic ilegal, poluare şi evenimente de mediu.
3. Riscuri şi ameninţări la adresa securităţii resurselor maritime şi fluviale
3.1. Riscuri geopolitice şi militare
Prezenţa militară a Rusiei în regiune, precum şi tensiunile dintre NATO şi Rusia pun în pericol securitatea infrastructurii maritime şi fluviale. În plus, activi-tatea navelor militare şi comerciale din Marea Neagră trebuie monitorizată pentru a preveni incidentele şi a asigura controlul asupra resurselor. Posibilitatea unor acţiuni hibride, precum sabotaje sau atacuri cibernetice asupra infrastructurii critice, repre-zintă riscuri reale. Evoluţiile recente ale conflictului din Ucraina modifică radical posibilele scenarii de dezvoltare şi protejare a acesteia în scopul folosirii ca linii de susţinere a efortului aliat în vederea protejării României. Nu este nimic deosebit în a previziona un atac asupra porturilor strategice precum Constanţa, fapt care indică vulnerabilitatea acestor puncte cheie.
3.2. Riscuri legate de infrastructură şi mediu
Infrastructura portuară şi fluvială insuficient dezvoltată şi învechită este vul-nerabilă şi în faţa dezastrelor naturale, precum inundaţiile sau evoluţiile climatice extreme. Schimbările climatice pot duce la deteriorarea infrastructurii, poluare şi pierderea resurselor naturale.
Poluarea cauzată de activitatea industrială, transportul maritim şi fluvial, precum şi de deversări accidentale, reprezintă o ameninţare pentru ecosistemele marine şi pentru sănătatea populaţiei.
3.3. Riscuri economice şi de securitate economică
Exploatarea resurselor naturale fără o reglementare adecvată poate duce la con-flicte economice şi la deteriorarea relaţiilor internaţionale. În plus, lipsa investiţiilor în infrastructură şi tehnologii moderne limitează capacitatea României de a valori-fica pe deplin potenţialul resurselor maritime şi fluviale, degradând competitivitatea economică şi securitatea energetică.
4. Măsuri şi strategii pentru protejarea resurselor maritime şi fluviale
4.1. Consolidarea securităţii maritime şi fluviale
Este esenţială întărirea prezenţei şi cooperării NATO şi a forţelor naţionale pentru asigurarea securităţii porturilor şi a rutelor de transport. Crearea unor baze de date comune, monitorizarea în timp real a traficului naval şi implementarea tehno–logiilor avansate de supraveghere sunt paşi importanţi pentru prevenirea incidentelor.
De asemenea, trebuie consolidată legislaţia naţională şi europeană privind pro-tecţia infrastructurii maritime şi fluviale, precum şi implementarea sistemelor de management al riscurilor şi răspuns rapid la incidente.
4.2. Modernizarea infrastructurii şi dezvoltarea durabilă
Investiţiile în infrastructură trebuie prioritizate pentru a creşte capacitatea şi rezilienţa porturilor şi a canalelor navigabile. Modernizarea terminalelor, extinderea porturilor şi digitalizarea operaţiunilor sunt esenţiale pentru adaptarea la cerinţele actuale.
De asemenea, trebuie promovate politici de dezvoltare durabilă, care să asigure protecţia mediului şi conservarea resurselor marine şi fluviale, în conformitate cu standardele internaţionale, precum cele ale Convenţiei OSPAR şi ale Pactului Verde European.
4.3. Protecţia mediului şi gestionarea resurselor
Implementarea unor programe de monitorizare a calităţii apei, prevenire a poluării şi conservare a biodiversităţii marine şi fluviale trebuie să fie o prioritate. Co–laborarea cu organizaţiile internaţionale, precum UNESCO şi Uniunea Europeană, este vitală pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de gestionare integrată a resurselor.
5. Rolul cooperării internaţionale şi al actului european
România nu poate asigura singură securitatea resurselor maritime şi fluviale. Cooperarea cu statele riverane, organizaţiile internaţionale şi Uniunea Europeană trebuie consolidată pentru a crea un cadru de gestionare durabilă şi sigură a acestor resurse.
Participarea activă la proiecte comune, schimbul de informaţii şi implemen-tarea standardelor internaţionale, precum cele ale Convenţiei ONU asupra dreptului mării (UNCLOS), sunt esenţiale pentru prevenirea conflictelor şi pentru valorificarea responsabilă a patrimoniului natural.
CONCLUZIE
Securitatea resurselor maritime şi fluviale ale României reprezintă o provo-care complexă, aflată în centrul intereselor naţionale şi regionale. În faţa riscurilor geopolitice, climatice şi economice, este necesară o abordare integrată, care să combine modernizarea infrastructurii, consolidarea capacităţilor de securitate şi promovarea unei gestionări durabile a resurselor.
În contextul unei posibile agresiuni din partea Rusiei asupra României, accentul trebuie pus pe utilizarea eficientă a resurselor naţionale şi pe consolidarea sprijinului acordat de NATO pentru asigurarea securităţii. România trebuie să valorifice resursele sale militare, logistice şi strategice pentru a-şi întări capacitatea de apărare şi pentru a contracara atacurile asupra infrastructurii critice. În acelaşi timp, NATO are respon-sabilitatea de a oferi suportul necesar pentru a proteja aceste resurse şi pentru a preveni izolarea ţării prin atacuri asupra infrastructurii militare şi logistice.
Sprijinul NATO trebuie să includă:
-
Suport aerian şi de apărare anti-rachetă pentru a contracara agresiunea asupra spaţiului aerian şi infrastructurii critice;
-
Prezenţă militară avansată şi exerciţii comune pentru a întări capacitatea de răspuns rapid şi coordonarea între forţele naţionale şi cele aliate;
-
Sprijin în domeniul ciber-apărării pentru a proteja infrastructura digitală şi comunicaţiile militare;
-
Asistenţă în consolidarea infrastructurii de comunicaţii şi logistică, astfel încât România să nu devină izolată şi să poată menţine funcţionarea forţelor sale armate;
-
Planuri de răspuns şi strategii comune pentru a contracara orice tentativă de izolare a resurselor militare şi logistice, asigurând continuitatea operaţiunilor şi mobilitatea trupelor.
Prin această abordare, utilizarea resurselor naţionale, consolidată de sprijinul NATO, va permite României să răspundă eficient şi să menţină suveranitatea şi inte-gritatea teritorială în faţa unei agresiuni externe, în special în scenariile, ce vizează destabilizarea infrastructurii şi izolarea resurselor militare strategice. Numai printr-un efort concertat, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, România poate asigura protejarea patrimoniului său natural şi economic, consolidându-şi poziţia strategică în regiunea Mării Negre şi contribuind la stabilitatea şi prosperitatea europeană.
Bibliografie
-
Consiliul Concurenţei. Studiu privind porturile fluviale româneşti – caracteristici, eficienţă şi potenţial competitiv. Bucureşti: Consiliul Concurenţei, 2025.
https://www.consiliulconcurentei.ro/wp-content/uploads/2025/02/Studiu_fluvial_consultare.pdf -
Radu Tudor. „General american: Dacă Rusia atacă NATO, va bombarda Portul Constanţa.” radu-tudor.ro, 2025.
https://radu-tudor.ro/general-american-daca-rusia-ataca-nato-va-bombarda-portul-constanta/ -
Black Sea News. „SBU detonates Crimean Bridge underwater.” blackseanews.net, 3 iunie 2025.
https://www.blackseanews.net/read/231520 -
New Strategy Center. Black Sea and Balkans Security Forum 2025 – Programme and Keynotes. Bucureşti, 2025.
https://2bsecurityforum.ro/programme/ -
SecurSer Ukraine (SSU). Facebook post, 3 iunie 2025.
https://www.facebook.com/SecurSerUkraine/posts/pfbid02HCfoJhARVYEVDiG1SYkdUKYLCvP6sytsPnR6udAZrCWYyuqXbVqUcK99SL8wH7jYl