Elena Luiza DIDII (IUGA)
Daniela IRIMESCU

Abstract. The paper examines the role of propaganda in hybrid warfare, emphasizing its psycho-logical dimension and its ability to shape perceptions, behaviors, and social cohesion. It discusses the three main types of propaganda – white, grey, and black – alongside relevant historical examples such as the German “White Book,” British media targeting enemy troops, and the Nazi use of the “Protocols of the Elders of Zion.” The study explores the psychological mechanisms of propaganda, including emotional manipulation, message repetition, the use of cultural symbols, and information control. In hybrid warfare, propaganda becomes an invisible yet powerful weapon capable of undermining critical thinking, inciting fear and hatred, mobilizing masses, and redefining perceived reality. The conclusion highlights the psychological danger of propaganda and stresses the impor-tance of cognitive resilience through education, critical thinking, and responsible access to information.

Keywords: propaganda, hybrid warfare, psychology, information manipulation, disinformation, white, grey and black propaganda, critical thinking, information control, cognitive resilience, social polarization

PROPAGANDA

Propaganda reprezintă un set de tehnici de comunicare menite să influenţeze opiniile, emoţiile şi comportamentele unui grup ţintă, în scopul atingerii unor obiective politice, ideologice sau militare (Taylor, 2003). În context militar, propaganda este adesea utilizată pentru a demoraliza inamicul, a întări moralul propriilor trupe şi a manipula percepţiile publice (Linebarger, 1948).

Tipuri de propagandă

Propaganda poate fi clasificată în trei forme principale:

• Albă, când sursa este recunoscută şi informaţiile sunt reale (Taylor, 2003);

• Gri, când sursa este neclară sau ambiguă;

• Neagră, când informaţiile sunt false şi sursa este falsificată, pentru a păcăli re-ceptorul (Linebarger, 1948).

Propaganda albă

Propaganda albă este o formă de comunicare strategică, în care sursa infor-maţiei este identificabilă şi transparentă, iar mesajul transmis este, în general, veridic, deşi poate fi prezentat într-un mod favorabil emitentului. Aceasta se distinge de pro-paganda neagră, care ascunde sursa sau atribuie în mod fals mesajul unei alte entităţi, şi de propaganda gri, unde sursa este ambiguă (American Foreign Relations, n.d.).

Un exemplu notabil de propagandă albă este „Cartea Albă Germană” (1914), publicată de guvernul german pentru a justifica intrarea ţării în Primul Război Mondial. Această publicaţie conţinea extrase din materiale diplomatice menite să prezinte cauza războiului ca fiind defensivă din partea Germaniei.

În septembrie 1939, după declanşarea războiului, Germania a lansat „Cartea Albă” pentru a influenţa opinia publică internaţională şi a oferi o versiune oficială a evenimentelor, care au condus la conflict. Această publicaţie conţinea 482 de docu-mente diplomatice, inclusiv telegrame, note şi corespondenţă între oficialii germani şi cei străini, menite să susţină poziţia Germaniei. Documentele acopereau perioada imediat anterioară izbucnirii războiului şi evidenţiau tensiunile dintre Germania şi Polonia, precum şi presupusele provocări ale Poloniei.

Un exemplu notabil din „Cartea Albă” este includerea unei telegrame din 28 august 1939, în care Germania propunea negocieri cu Polonia pentru a rezolva dispu–tele teritoriale. Germania susţinea că Polonia a ignorat această propunere, prezentând astfel Polonia ca fiind necooperantă şi responsabilă pentru escaladarea conflictului. Acest tip de selecţie şi prezentare a documentelor a fost caracteristic pentru „Cartea Albă”, evidenţiind modul, în care regimul nazist a manipulat informaţiile pentru a-şi susţine agenda (Germany, Auswärtiges Amt., 1939).

Propaganda gri

Potrivit lui Garth S. Jowett şi Victoria O’Donnell (2015), propaganda gri se află la intersecţia dintre propaganda albă şi cea neagră. Spre deosebire de propaganda albă, în care sursa este clar identificată şi informaţiile sunt corecte, şi de propaganda neagră, care implică dezinformare intenţionată, propaganda gri utilizează surse nei-dentificate şi poate include informaţii parţial adevărate, false sau incomplete. Aceasta poate include, de exemplu, articole publicate fără autor sau materiale distribuite fără a menţiona sursa.

Un exemplu semnificativ de propagandă gri în istorie este utilizarea de către Marea Britanie a posturilor de radio destinate soldaţilor germani.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Marea Britanie a recurs la propagandă pentru a submina moralul soldaţilor germani şi pentru a-i determina să se îndoiască de legitimitatea regimului nazist. Ziarul „Nachrichten für die Truppen” conţinea articole, care subliniau esenţa dezastruoasă a regimului nazist, punând accent pe greşelile şi eşecurile liderilor nazişti. De asemenea, se foloseau informaţii despre înfrângeri ale Germaniei pentru a induce o stare de frustrare şi nesiguranţă în rândul soldaţilor, încercând astfel să-i convingă să pună la îndoială legitimitatea războiului.

Mesajele din acest ziar erau construite astfel încât să fie subtile şi să pară credibile, atingând puncte sensibile în psihicul soldaţilor, cum ar fi dorinţa de a-şi proteja propria viaţă, îndoiala faţă de învăţăturile regimului şi teama de eşecul războiului. Scopul principal al acestui ziar era să submineze încrederea soldaţilor germani în conducerea nazistă şi să îi determine să se gândească la posibilitatea capitulării. Prin urmare, ziarul „Nachrichten für die Truppen” a avut un impact psiho-logic semnificativ asupra soldaţilor, contribuind la demoralizarea lor şi la scăderea eficienţei combative a armatei germane. (Welch, 2002).

Propaganda neagră

Propaganda neagră este o formă de manipulare informaţională, care are ca scop discreditarea unui adversar sau grup, creând şi răspândind informaţii false sau distorsionate, care sunt prezentate ca provenind dintr-o sursă de încredere. Spre deosebire de propaganda albă, în care sursa este clar identificabilă, sau de propaganda gri, în care sursa rămâne ambiguă, propaganda neagră se bazează pe inducerea în eroare a publicului, făcându-l să creadă că informaţiile sunt autentice şi provin dintr-o sursă legitimă.

Această formă de propagandă este folosită pentru a submina credibilitatea unui inamic, a răspândi informaţii eronate şi a manipula percepţiile publicului. De obicei, propaganda neagră include materiale false, cum ar fi pliante, articole, filme sau postări pe reţelele sociale, care sunt fabricate şi prezentate ca provenind de la o sursă adversă, cu scopul de a-i răni reputaţia şi de a crea confuzie. În zilele noastre propaganda neagră foloseşte cu succes Inteligenţa Artificială pentru a crea imagini false, pe care oamenii simpli nu le deosebesc de cele reale. Astfel, aceasta este o tehnică extrem de periculoasă, deoarece se foloseşte de încrederea publicului într-o sursă falsă pentru a-şi atinge obiectivele politice, sociale sau militare (Smith, 2015).

Un exemplu de propagandă neagră este campania desfăşurată de regimul nazist în perioada premergătoare şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care a folosit materiale fabricate pentru a discredita evreii. Un exemplu concret al acestei campanii este utilizarea „Protocoalelor înţelepţilor Sionului”, un document fals, care pretindea că ar fi transcrierea unui plan secret al liderilor evrei pentru a domina lumea. Acest fals a fost creat în Rusia ţaristă la începutul secolului XX, dar a fost folosit pe scară largă de nazişti în scopuri de propagandă neagră. „Protocoalele înţelepţilor Sionului” au fost publicate în pliante, cărţi şi articole de ziare, care erau distribuite masiv populaţiei germane şi celor din teritoriile ocupate de Germania. Unele dintre aceste materiale erau semnate sau distribuite de oficiali nazişti sau de susţinători ai regimului.

Scopul principal al propagandei negre a fost de a crea o imagine falsă şi înfri-coşătoare a evreilor ca fiind o forţă secretă, care complota pentru a prelua controlul asupra lumii. Regimul nazist a folosit aceste materiale pentru a justifica persecuţiile din timpul Holocaustului, prezentându-i pe evrei ca fiind o ameninţare globală şi periculoasă pentru poporul german. Aceste materiale aveau rolul de a stârni ură, frică şi de a obţine consimţământul publicului pentru măsurile represive împotriva evreilor, inclusiv segregarea, deportările şi exterminarea acestora (Bytwerk, 2015).

IMPACTUL PSIHOLOGIC AL PROPAGANDEI

Propaganda acţionează profund asupra psihologiei prin manipularea emoţiilor (frică, ură, entuziasm), crearea de cadre narative şi răspândirea dezinformării (Taylor, 2003). Aceste tehnici afectează atât percepţiile individuale, cât şi coeziunea socială, fiind des folosite pentru a destabiliza societăţi întregi în contextul conflictelor hibride (Lonsdale, 2004).

Propaganda este organizată ca un proces strategic de comunicare, care implică analiza atentă a publicului ţintă, selectarea punctelor sale sensibile şi construirea unor mesaje emoţionale, care să declanşeze reacţii automate. Conform lui Sharikova (2020), o campanie de propagandă eficientă ia în considerare:

• Profilul psihologic colectiv – identificarea temerilor, a frustrărilor şi a aspiraţiilor dominante ale grupului.

• Repetiţia – mesajele sunt reluate obsesiv pentru a crea senzaţia de adevăr ge-neral acceptat.

• Simboluri şi stereotipuri – sunt folosite pentru a declanşa reacţii rapide, fără reflecţie.

• Tehnici de disociere – se creează o separare clară între „noi” şi „ei”, sugerând ameninţări externe sau interne.

• Controlul informaţiei – se limitează accesul la alte perspective, pentru a menţine un monopol narativ.

Prin stimuli declanşatori precum frica, ruşinea, vinovăţia sau orgoliul naţional, mesajele sunt construite astfel încât să atingă nevoia de apartenenţă şi siguranţă, provocând reacţii rapide şi automate. Această manipulare emoţională se bazează pe repetiţie, simboluri culturale şi narative simplificate.

PROPAGANDA DE RĂZBOI

Propaganda de război este un instrument esenţial în cadrul războiului hibrid, deoarece permite influenţarea percepţiilor, destabilizarea adversarului şi manipularea opiniei publice fără a recurge la confruntări militare directe.

Potrivit cercetărilor, propaganda în războiul hibrid este utilizată pentru a exploata vulnerabilităţile psihologice ale populaţiei ţintă, inducând frică, confuzie şi neîncredere. Aceasta se realizează prin diseminarea dezinformării, manipularea in-formaţiilor şi utilizarea simbolurilor culturale pentru a crea narative convingătoare, care servesc interesele strategice ale actorilor implicaţi. Scopul este de a submina coeziunea socială şi de a slăbi rezistenţa adversarului prin mijloace non-militare (Sharikova, 2020).

În Germania, „Cartea Albă” a fost primită ca o confirmare a poziţiei oficiale şi a fost utilizată pentru a mobiliza sprijinul naţional în favoarea războiului. Guvernul german a prezentat-o ca pe o dovadă a intenţiilor paşnice ale ţării şi a necesităţii de a răspunde agresiunii externe. Aceasta a contribuit la consolidarea sentimentului naţionalist şi la justificarea implicării Germaniei în conflict.

În ceea ce priveşte exemplul de propagandă gri a britanicilor prin intermediul ziarului „Nachrichten für die Truppen” sau al posturilor de radio Soldatensender Calais şi Gustav Siegfried Eins, deşi nu există statistici precise privind numărul soldaţilor germani, care au ascultat aceste posturi de radio, se ştie că au avut un impact semni-ficativ asupra moralului acestora. Mesajele difuzate au fost percepute ca fiind autentice de către mulţi soldaţi, ceea ce a contribuit la scăderea încrederii în regimul nazist. Unii soldaţi au început să pună la îndoială legitimitatea războiului şi conducerea lor, ceea ce a dus, în unele cazuri, la acte de dezertare sau refuz de a lupta.

Propaganda neagră prin „Protocoalele înţelepţilor Sionului” a fost construită într-un limbaj alarmist şi manipulativ, care exploata frica de conspiraţii, teama de pierdere a controlului, instinctele tribale şi nevoia de un „ţap ispăşitor”. Mesajele lor sugerau că evreii vor să distrugă valorile tradiţionale, să submineze religia creştină, economia şi ordinea socială. Aceasta a alimentat:

• Sentimentul de pericol iminent – oamenii au fost convinşi că trebuie să se apere.

• Sentimentul de nedreptate – populaţia creştină sărăcită a început să creadă că evreii controlează economia şi că suferinţele lor se datorează acestei „conspiraţii”.

• Proiecţia urii – cei frustraţi de propria neputinţă şi insecuritate au găsit în evrei un inamic ideal, „invizibil” şi omniprezent.

CONCLUZIE

Impactul fundamental al propagandei constă în capacitatea ei de a altera per-cepţia realităţii, de a transforma emoţia în acţiune colectivă şi de a neutraliza gândirea critică. Prin repetarea mesajelor simple, dar încărcate afectiv, prin identificarea unor „duşmani comuni” şi prin oferirea unor explicaţii facile la probleme complexe, propaganda dezumanizează gândirea şi dezactivează raţiunea.

În războiul hibrid, unde confruntarea nu mai este doar militară, ci ideologică, informaţională şi psihologică, propaganda devine una dintre cele mai periculoase arme. Ea nu doar convinge, ci transformă, recrutează, radicalizează şi anulează rezistenţa psihologică. Oamenii nu mai luptă pentru adevăr, ci pentru o versiune a realităţii, care le-a fost inoculată.

De aceea, pericolul ei constă în faptul că acţionează invizibil, lent, dar profund, reuşind să deturneze mase întregi către acţiuni, care în mod normal ar părea de ne-conceput. Propaganda, într-un context de război hibrid, nu câştigă doar bătălii ideo-logice, ci câştigă minţi, suflete şi, în cele din urmă, controlul asupra realităţii percepute.

Bibliografie

1. Taylor, P.M. (2003). Munitions of the Mind: A History of Propaganda from the Ancient World to the Present Day (3rd ed.). Manchester University Press.

2. Linebarger, P.M.A. (1948). Psychological Warfare. Infantry Journal Press.

3. Lonsdale, D.J. (2004). The Nature of War in the Information Age: Clausewitzian Future. Routledge.

4. American Foreign Relations. (n.d.). Propaganda – Types of propaganda. Preluat de la
   https://www.americanforeignrelations.com/O-W/Propaganda-Types-of-propaganda.html

5. Germany. Auswärtiges Amt. (1939). German White Book: Documents Concerning the Last Phase of the German-Polish Crisis. German Library of Information.

6. Jowett, G.S., & O’Donnell, V. (2015). Propaganda and persuasion (6 th ed.). SAGE Publications.

7. Welch, D. (2002). The Third Reich: Politics and Propaganda. Routledge.

8. Smith, P. (2015). The theory and practice of political propaganda. Journal of Media and Com-munication Studies, 7(4).
   https://doi.org/10.1016/j.jmcs.2015.07.003

9. Randall L. Bytwerk, Believing in “Inner Truth”: The Protocols of the Elders of Zion in Nazi Pro-paganda, 1933–1945, Holocaust and Genocide Studies, Volume 29, Issue 2, Fall 2015,
   https://doi.org/10.1093/hgs/dcv024

10. Sharikova G. V. (2020). Psychological Effects of Propaganda. Communications. Media. Design, 5(1). Preluat de la:
    https://cmd-journal.hse.ru/article/view/11481