Cătălin POPESCU
Declaraţia de la Chengdu, emisă de către Comisia Internaţională pentru Baraje Mari / International Commission on Large Dams (ICOLD), transmite un mesaj simplu şi urgent: barajele şi acumulările sunt esenţiale pentru adaptarea la schimbările climatice, securitatea apei şi tranziţia energetică durabilă.
Acest document nu este un răspuns emoţional, isteric, ci rezultatul unei analize riguroase, bazate pe o expertiză inginerească la nivel mondial, cercetare şi bune practici internaţionale. Spre deosebire de multe poziţii promovate de unele ONG-uri de mediu – adesea lipsite de fundament tehnic sau ştiinţific real – această declaraţie oferă o viziune responsabilă şi aplicabilă.
România se confruntă deja cu secetă, inundaţii şi presiuni energetice. Hidro-electrica SA şi Administraţia Naţională Apele Române trebuie să fie în prima linie a acestei transformări. Investiţiile în baraje sigure, modernizate şi adaptate noilor realităţi climatice nu mai sunt opţionale, amânate la infinit.
E timpul să susţinem vocea profesioniştilor şi să punem experienţa şi bunul simţ în baza deciziilor strategice. Un apel global pentru apă, energie şi viitor – România trebuie să reacţioneze!
Declaraţia de la Chengdu privind
BARAJELE ŞI ACUMULĂRILE PENTRU TRANZIŢIA ENERGETICĂ
ŞI ADAPTAREA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE
Aprobată pe data de 3 octombrie 2024,la a 92-a întâlnire anuală ICOLD în New Delhi
de către Comisia Internaţională pentru Baraje Mari
(the International Commission on Large Dams – ICOLD)
„În faţa provocărilor complexe generate de schimbările climatice, rolul ba-rajelor şi acumulărilor este indispensabil. Stocarea apei este esenţială pentru asigurarea securităţii alimentare, controlul inundaţiilor, rezilienţa în faţa secetelor şi generarea de energie cu emisii scăzute de carbon – un element critic al eforturilor noastre de a combate schimbările climatice şi de a realiza tranziţia energetică. Pentru a răspunde cererii tot mai mari de apă cauzate de schimbările climatice, pentru a face faţă riscurilor sporite de inundaţii şi secete extreme şi pentru a echilibra sursele de energie regenerabilă intermitente, sunt necesare baraje mai sigure, mai inteligente şi mai prietenoase cu mediul, în vederea unei creşteri semnificative a capacităţii globale de stocare a apei şi a producţiei de energie hidroelectrică.
O LUME ÎN SCHIMBARE
Creşterea populaţiei. Populaţia mondială a crescut vertiginos, de la aproxi-mativ un miliard şi jumătate la începutul secolului XX la aproape 8 miliarde în prezent. Se estimează că va ajunge la aproximativ 10,4 miliarde până în anul 2100. Această creştere constantă a populaţiei influenţează direct necesarul global de apă.
Cererea globală de apă a ajuns la 4.600 km³ pe an şi se estimează că va creşte cu 20% până la 30% până în 2050. În prezent, aproximativ 70% din totalul consumului de apă la nivel mondial este utilizat pentru irigarea a 20% din terenurile cultivate, care produc 40% din recolta totală. Hrănirea unei populaţii de aproximativ 9,7 miliarde până în 2050 şi 10,4 miliarde până în 2100 este o sarcină fundamentală, dar extrem de dificilă. Schimbările climatice afectează negativ cererea de apă, punând în pericol securitatea alimentară.
Dacă nu se vor stoca mai multe rezerve de apă dulce până în 2050, între 3,6 şi 4,6 miliarde de oameni la nivel global, inclusiv aproximativ 1 din 4 copii, vor trăi în zone cu stres hidric. Dacă toate barajele viitoare identificate ar fi construite şi ar contribui la irigaţii împreună cu alte utilizări, acestea ar asigura hrană pentru peste 600 de milioane de oameni suplimentari. Este nevoie de mai multe baraje pentru a asigura securitatea globală a apei şi alimentaţiei.
Schimbările climatice. Activităţile umane, în principal prin emisiile de gaze cu efect de seră, au cauzat în mod neechivoc încălzirea globală, temperatura medie la suprafaţa globului atingând o creştere de 1,1°C faţă de nivelurile din perioada 1850-1900 în ultimul deceniu (2011-2020). Emisiile de gaze cu efect de seră, istorice şi actuale, continuă să crească, provenind din utilizarea nesustenabilă a combu-stibililor fosili, schimbările de utilizare a terenurilor, stilurile de viaţă şi modelele de consum la nivel global.
Raportul IPCC AR6 a emis prognoze alarmante privind schimbările climatice globale, avertizând asupra creşterii temperaturilor, evenimentelor meteorologice extreme şi creşterii nivelului mării. Incertitudinea în distribuţia spaţială şi temporală a resurselor de apă este evidenţiată ca un impact critic. Se preconizează că modi-ficările în tiparele de precipitaţii, creşterea ratelor de evaporare şi topirea gheţarilor vor accentua penuria de apă în multe regiuni. Momentul, durata şi intensitatea manifestărilor crizei climatice rămân incerte.
Tranziţia către energie curată este prioritatea principală pentru îndeplinirea angajamentelor COP, întrucât energia reprezintă principala sursă de emisii de carbon. Potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), producţia totală de energie electrică la nivel global în 2050 va fi de 2,5 ori mai mare decât nivelul actual. Pentru a atinge obiectivul de neutralitate a carbonului până la mijlocul acestui secol, ponderea energiei regenerabile în consumul primar de energie trebuie să crească semnificativ. Pentru a realiza o producţie de energie electrică 100% fără emisii de carbon până la mijlocul secolului, capacităţile unităţilor pe bază de cărbune, petrol şi gaze trebuie reduse, la nivel global, cu un ritm de 100 GW pe an. Acest lucru necesită o transformare completă a modului de producere şi consum al energiei.
Hidroenergia este soluţia. Amenajările hidroenergetice, inclusiv centralele cu acumulare prin pompaj, prin tehnologii distribuibile cu emisii scăzute de car-bon, trebuie să intervină ca „gardieni ai reţelei electrice” pentru tranziţia energetică. Barajele cu acumulări care permit stocarea energiei pe termen lung sunt prin-cipalii furnizori de flexibilitate pentru reţea şi vor constitui coloana vertebrală a unui sistem energetic fiabil, sigur şi decarbonizat. Pentru atingerea obiectivului tranziţiei energetice, capacitatea hidroenergetică instalată în prezent trebuie să se dubleze până la mijlocul acestui secol, în scenariile de emisii nete zero.
Evenimentele extreme, agravate de schimbările climatice, impun necesitatea unei capacităţi sporite de stocare a apei în acumulări, în vederea asigurării unei alimentări cu apă reziliente la schimbările climatice, a producţiei alimentare şi agri-cole şi a protecţiei mediului. Este necesar un coronament suplimentar pentru controlul inundaţiilor în acumulările existente şi viitoare, pentru a asigura niveluri mai ridicate de siguranţă, ceea ce presupune însă pierderea unor volume utile de apă pentru alte utilizări. Debitele ecologice, necesare pentru reducerea impactului climatic asupra sectorului aval al râurilor şi al deltelor, asupra ecosistemelor şi bio-diversităţii, solicită volume suplimentare de apă reglementată, în contextul unei tot mai accentuate iregularităţi şi incertitudini a aporturilor de apă şi a concurenţei între utilizări. Volume mai mari de apă stocată sunt necesare pentru gestionarea resurselor de apă interioare în contextul secetei severe şi al penuriei de apă generate de schimbările climatice, precum şi al nevoilor vitale crescânde ale unei populaţii aflate în expansiune. Stocarea suplimentară a apei în acumulări mari reprezintă o soluţie pentru consolidarea rezilienţei în faţa riscurilor legate de apă cauzate de schimbările climatice şi trebuie luată în considerare în cadrul unei gestionări integrate a bazinelor hidrografice, alături de alte opţiuni.
Întreţinerea şi reabilitarea barajelor existente, inclusiv creşterea capacităţii, eficienţei şi siguranţei acestora, reprezintă o prioritate absolută. Noile condiţii impuse de schimbările climatice şi de creşterea demografică ridică provocări majore pentru gestionarea siguranţei barajelor existente.
ICOLD îşi asumă angajamentul de a consolida şi îmbunătăţi managementul siguranţei barajelor, de a susţine reabilitarea şi modernizarea acestora, de a spori rezilienţa barajelor şi digurilor, precum şi de a asigura operarea şi întreţinerea sigură, sustenabilă, fiabilă şi ecologică a celor peste 62.000 de baraje mari care susţin nevoile umane la nivel global.
ROLUL BARAJELOR ŞI ACUMULĂRILOR ÎN TRANZIŢIA ENERGETICĂ
Barajele, Barajele, ca parte a sistemelor de stocare hidroenergetice, fac po-sibilă tranziţia energetică. Integrarea surselor regenerabile intermitente şi retragerea centralelor termice generează o complexitate sporită în operarea sistemului electric, conducând la deversări şi variaţii rapide în producţie şi frecvenţă. Prin stocarea şi eliberarea apei, hidroenergia poate creşte sau reduce rapid şi precis producţia, mai ales prin utilizarea tehnologiilor de operare bazate pe inteligenţă artificială, îmbunătăţind reglajul în faţa variaţiilor de frecvenţă, aşa cum este necesar pentru adaptarea rapidă a reţelelor de înaltă tensiune. Stocarea energiei sub formă de apă este indispensabilă pentru ca sursele regenerabile să înlocuiască combustibi-lii fosili şi reprezintă un element esenţial pentru atingerea angajamentelor climatice.
Centralele cu acumulare prin pompaj permit transferul energiei din orele de consum redus către orele de vârf, prin pomparea apei dintr-un rezervor inferior într-unul superior. Centralele cu acumulare prin pompaj în sistem închis, amplasate în afara cursurilor de apă, nu depind de hidrologia amplasamentului şi sunt ver-satile din punct de vedere al localizării. Centralele reversibile cu acumulare prin pompaj pot utiliza acumulări existente, păstrând funcţiile de control al inundaţiilor şi infrastructura de transport al energiei, reducând astfel impactul asupra mediului. Acestea pot fi integrate sinergic cu utilizările neconsumptive existente, reducând în acelaşi timp costurile de generare, operare şi mentenanţă (O&M).
Incertitudine. Deţinătorii şi operatorii de active hidroenergetice, precum şi alţi factori interesaţi, iau decizii financiare şi economice pe baza valorii estimate a activelor lor de producţie.
Diferite factori întârzie luarea deciziilor şi implementarea acestor facilităţi atât de necesare.
Factorii care împiedică accelerarea dorită a dezvoltării de noi capacităţi hidro-energetice şi de acumulare prin pompaj includ incertitudinea privind sustena-bilitatea financiară a investiţiei, lipsa sau ambiguitatea cadrului de reglementare pentru stocarea energiei şi pentru mecanismele de tarifare, precum şi procedurile administrative greoaie pentru obţinerea autorizaţiilor şi concesiunilor.
Un cadru de reglementare clar şi coerent, împreună cu reforme administra-tive pentru simplificarea şi accelerarea procedurilor de acordare a concesiunilor, sunt esenţiale pentru a atinge ritmul necesar de dezvoltare a hidroenergiei.
ROLUL BARAJELOR ŞI ACUMULĂRILOR ÎN ADAPTAREA
LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE
Barajele şi evenimentele extreme
Inundaţiile provoacă pierderi financiare uriaşe, catastrofe de mediu şi pier-deri de vieţi omeneşti. Se estimează că schimbările climatice vor creşte frecvenţa şi intensitatea inundaţiilor în următoarele decenii, în multe regiuni ale lumii. Acu-mulările de apă reduc riscul de inundaţii şi diminuează frecvenţa şi amploarea acestora. Sistemele de avertizare timpurie şi managementul terenurilor prin măsuri non-structurale consolidează şi extind rolul esenţial al barajelor şi digurilor în con-trolul inundaţiilor.
Standardele mai ridicate de siguranţă a barajelor sunt cerute de societate din cauza incertitudinii legate de frecvenţa şi intensitatea inundaţiilor în condiţiile schimbărilor climatice, a modificărilor în utilizarea terenurilor şi a expunerii crescute a populaţiei din zonele aval. Aceste provocări impun proiectarea îmbunătăţită a barajelor noi, creşterea calităţii barajelor prin construcţii asistate de inteligenţă artificială şi eforturi continue de modernizare a rezilienţei în operarea barajelor, atât pentru cele existente, cât şi pentru cele noi.
Se estimează că episoadele de secetă vor deveni mai frecvente, mai persis-tente şi mai extinse geografic. Stocarea anuală şi multianuală, precum şi gestionarea adecvată a acumulărilor, împreună cu alte măsuri aplicate la nivelul bazinului hi-drografic, sunt necesare pentru a atenua efectele secetelor asupra utilizărilor umane şi a ecosistemelor acvatice. Astfel, acumulările oferă rezilienţă, reducând vulnera-bilitatea mediului în faţa secetelor. Acumulările artificiale, care evoluează adesea în zone umede valoroase, găzduiesc o faună importantă şi susţin biodiversitatea.
Bazinele hidrografice cu reglementări hidraulice asigurate de acumulări mari sunt, de regulă, mai adaptabile la variaţiile temporale şi spaţiale ale resurselor de apă, ceea ce le face mai puţin vulnerabile la schimbările climatice. Crearea de noi capacităţi de stocare prin construirea de baraje sustenabile este importantă, deoarece aproximativ 0,8% din capacitatea de stocare se pierde anual din cauza colmatării acumulărilor. Se estimează că rata de colmatare va creşte în multe regiuni în care erodabilitatea terenurilor se va accentua din cauza schimbărilor climatice, cu excepţia cazului în care se vor implementa măsuri adecvate de management al acumulărilor şi al bazinelor hidrografice.
Management integrat al bazinelor hidrografice
Este nevoie de un volum mai mare de apă stocată în acumulări pentru o gestionare integrată a resurselor de apă, mai ales în contextul schimbărilor climatice. Stocările anuale şi multi-anuale sunt necesare pentru a asigura o alimentare cu apă rezilientă la schimbările climatice, destinată irigaţiilor şi securităţii alimentare, apei potabile sigure, producerii de energie, reglării inundaţiilor, atenuării efectelor secetelor şi altor utilizări. Volumul de apă stocat în acumulări trebuie să crească pentru a satisface nevoile tradiţionale şi provocările generate de schimbările climatice.
Proiectele de baraje multifuncţionale susţin un management integrat al ba-zinelor hidrografice şi dezvoltarea durabilă. Acestea permit debite ecologice aval şi modelează regimul inundaţiilor, permiţând reducerea riscurilor în întregul sistem fluvial, în luncile inundabile, delte şi zonele de coastă.
Pentru a răspunde reducerii debitelor anuale medii cauzate de schimbările climatice sau variabilităţii hidrologice accentuate, precum şi riscurilor şi incertitu-dinilor crescute, creşterea capacităţii de stocare a acumulărilor trebuie considerată o opţiune majoră, iar operarea inteligentă trebuie adoptată.
Per ansamblu, barajele reprezintă un element structural important în cadrul planificării şi gestionării integrate a bazinelor hidrografice, în acord cu conside-rentele tehnico-economice şi de mediu.
Baraje pentru alimentare cu apă şi irigaţii
Barajele oferă o sursă fiabilă de apă brută, care este tratată şi furnizată ora-şelor, municipiilor, marilor zone metropolitane şi megalopolisuri, care concentrează o populaţie tot mai numeroasă.
Acumulările care alimentează sistemele de apă potabilă oferă o rezilienţă sporită împotriva secetei prin stocare anuală şi multi-anuală.
Creşterea temperaturii cauzată de încălzirea globală determină o cerere mai mare de apă pentru culturi, în timp ce securitatea alimentară a unei populaţii în creştere impune şi o producţie agricolă sporită, în condiţiile unei aşteptate reduceri a culturilor pluviale. O proporţie tot mai mare de terenuri irigate va necesita noi infrastructuri de regularizare, inclusiv baraje, precum şi măsuri de conservare a apei pentru a satisface această funcţie inevitabilă.
BARAJELE ŞI MEDIUL
Amprenta de carbon şi impactele ecologice ale barajelor trebuie gestionate.
Pierderea habitatelor, emisiile de metan din acumulări, perturbarea ecosiste–melor acvatice, relocarea comunităţilor etc., trebuie evaluate şi tratate corespunzător în cadrul Studiilor de Impact asupra Mediului şi al Planurilor de Management de Mediu. În ciuda unor efecte adverse, în ansamblu, barajele şi acumulările asociate reprezintă un instrument important, alături de alte măsuri, pentru tranziţia ener-getică şi adaptarea la schimbările climatice. Se subliniază faptul că hidroenergia are unul dintre cele mai scăzute niveluri de intensitate a emisiilor de carbon dintre toate tehnologiile de producere a energiei electrice.
ICOLD recomandă cu fermitate următoarele acţiuni:
-
Dezvoltarea capacităţii de stocare la nivel global: Capacitatea de stocare pe cap de locuitor este în scădere constantă din anii 1980, din cauza creşterii popu–laţiei, colmatării acumulărilor şi scăderii ritmului de construcţie a barajelor. Sunt ne-cesare noi capacităţi de stocare pentru tranziţia energetică şi pentru menţinerea beneficiilor tradiţionale ale barajelor în noile condiţii dificile generate de schimbările climatice.
-
Accelerarea dezvoltării hidroenergetice: Factorii de decizie politică şi so-cietatea civilă trebuie să acorde prioritate centralelor cu acumulare prin pompaj şi proiectelor hidroenergetice cu acumulare, sustenabile, pentru a echilibra dezvoltarea şi tranziţia energetică către obiectivul net zero.
-
Dezvoltarea potenţialului hidroenergetic, în special în ţările în curs de dezvoltare, în regiunile unde doar 10 până la 30% din potenţialul hidroenergetic este valorificat, necesită eforturi semnificative, angajament şi cooperare între principalii actori, precum organizaţii internaţionale, guverne, instituţii relevante, ONG-uri şi societatea civilă.
-
Introducerea stocării energiei ca utilizare oficială a acumulărilor în legislaţia privind apa şi reglementările pentru obţinerea autorizaţiilor, pentru a facilita tranziţia energetică eficientă şi o gestionare modernă a apei, adaptată la nevoile actuale.
-
Stabilirea unui cadru de reglementare clar şi stabil pentru stocarea ener-giei, care să includă tarife suplimentare pentru serviciile de stocare a energiei. Sunt necesare reforme urgente de politici publice pentru a permite tranziţia energetică şi a asigura echitatea în accesul la energie, garantând fezabilitatea financiară a proiectelor hidroenergetice bazate pe stocare şi a centralelor cu acumulare prin pompaj, ca elemente-cheie pentru angajamentele din domeniul energiei.
-
Reformarea urgentă a procedurilor administrative pentru simplificarea şi accelerarea procesului de acordare a concesiunilor pentru noile proiecte hidro-energetice şi cu acumulare prin pompaj, în special în ceea ce priveşte autorizaţiile de mediu şi accesul la reţea. Este necesar un sprijin financiar concesional pentru a impulsiona stocarea energiei de lungă durată în acumulări. Mandatele şi obiec-tivele privind dezvoltarea barajelor şi hidroenergiei trebuie definite clar.
-
Evidenţierea impactelor pozitive asupra mediului ale proiectelor de baraje şi acumulări, care contribuie la satisfacerea nevoilor de apă şi tranziţia energetică, recunoscând că, în multe cazuri, aceste beneficii pot depăşi impacturile negative.
-
Consolidarea managementului siguranţei barajelor prin reabilitare şi mo-dernizare, inclusiv supraveghere, prognoze în timp real ale debitelor şi sisteme de avertizare timpurie, pentru a spori rezilienţa, operarea optimizată a acumulărilor, reglementarea inteligentă şi creşterea capacităţii instituţionale, în faţa evenimentelor extreme accentuate de schimbările climatice.
-
Promovarea unei gestionări sustenabile a apei şi a sedimentelor este esen-ţială pentru păstrarea funcţiilor barajelor şi acumulărilor, ţinând cont de con-strân-gerile tehnico-economice, de mediu şi/sau reglementare.
-
Promovarea cercetării şi dezvoltării de noi tehnologii care să faciliteze eforturile de atenuare şi adaptare la schimbările climatice. Acest lucru include ex-ploatarea implementării sistemelor hibride hidro-baterii, a centralelor electrice virtuale, a sistemelor automate de date bazate pe inteligenţă artificială şi a unei arhitecturi informaţionale integrate, precum şi a materialelor avansate pentru construcţia şi reabilitarea durabilă a barajelor.”