Luca-Alexandru TRÎNCĂ
Cristian-Darius RADU

Abstract. This paper provides a psychological analysis of censorship and information manipulation as strategic tools within the framework of hybrid warfare. Beginning with a theoretical overview of hybrid conflict, the study explores the psychological mechanisms involved in shaping perceptions, influencing decision-making, and altering both individual and collective behavior. Key techniques such as digital propaganda, disinformation, fake news, and censorship are examined, along with their psychological effects on military personnel and civilians, including cognitive confusion, reduced critical thinking, and social polarization. The paper concludes by proposing a series of psychological defense strategies, including media literacy, critical thinking training, institutional psychological sup–port, and strategic communication. Ultimately, the study emphasizes the need for an interdisciplinary approach to strengthening cognitive resilience against modern information-based threats.

Keywords: hybrid warfare, information manipulation, censorship, digital propaganda, psychological mechanisms, cognitive resilience, media literacy, critical thinking, social polarization

INTRODUCERE

În peisajul actual al securităţii internaţionale, caracterizat de incertitudine şi instabilitate geopolitică, formele tradiţionale de conflict armat au fost completate – şi în multe cazuri înlocuite – de războaie purtate prin metode subtile, indirecte, dar profund eficiente. Printre acestea, războiul hibrid s-a impus ca un instrument preferat de către actorii statali şi non-statali pentru atingerea obiectivelor strategice fără angajamente militare directe de mari dimensiuni. Acest tip de război nu se rezumă la confruntarea fizică dintre forţe armate, ci implică un amestec sofisticat de presiuni politice, economice, cibernetice şi, nu în ultimul rând, psihologice.

Una dintre cele mai importante dimensiuni ale războiului hibrid este cea in-formaţională. În era digitală, unde viteza de circulaţie a informaţiei a depăşit cu mult capacitatea de procesare critică a publicului, controlul informaţional a devenit o armă strategică.

Cenzura – înţeleasă ca restricţionare intenţionată a accesului la informaţii – şi manipularea informaţională – în sensul distorsionării deliberate a realităţii – sunt utilizate pentru a influenţa comportamente, atitudini şi decizii, atât în rândul populaţiei civile, cât şi în cadrul structurilor militare.

Aceste mecanisme informaţionale, departe de a fi simple instrumente de pro-pagandă, au o puternică încărcătură psihologică. Ele afectează procesele cognitive ale indivizilor, dinamica emoţională a colectivităţilor şi capacitatea instituţiilor de a funcţiona coerent în situaţii de criză. În acest sens, psihologia militară oferă un cadru de analiză extrem de valoros pentru înţelegerea şi combaterea efectelor acestor stra–tegii informaţionale, precum şi pentru consolidarea rezilienţei cognitive a personalului militar şi a societăţii în ansamblu.

Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze, dintr-o perspectivă psihologică, modul, în care cenzura şi manipularea informaţiei sunt utilizate în cadrul războiului hibrid. Vom investiga fundamentele teoretice ale acestor concepte, metodele prin care sunt implementate, consecinţele psihologice ale acestora şi strategiile de apărare, care pot fi dezvoltate în scopul protejării sănătăţii mintale şi a integrităţii cognitive a celor expuşi la astfel de forme de agresiune informaţională.

FUNDAMENTE TEORETICE ALE RĂZBOIULUI HIBRID
ŞI DIMENSIUNEA PSIHOLOGICĂ A INFLUENŢEI INFORMAŢIONALE

Conceptul de „război hibrid” reflectă transformarea paradigmelor conflictului în secolul XXI. Acest tip de război nu mai presupune exclusiv confruntarea directă, convenţională, dintre armate regulate, ci include o gamă largă de mijloace şi tactici neconvenţionale, utilizate simultan sau secvenţial, în funcţie de contextul strategic. Definiţiile variază în funcţie de autori, însă, în linii mari, războiul hibrid este caracte-rizat prin combinarea mijloacelor militare clasice cu instrumente de influenţă econo-mică, cibernetică, informaţională şi psihologică (Murray & Mansoor, 2012).

Una dintre caracteristicile esenţiale ale războiului hibrid este instrumentalizarea spaţiului informaţional în scopul destabilizării cognitive a adversarului. Spre deosebire de propaganda tradiţională, care funcţiona într-un mediu informaţional liniar şi relativ uşor de controlat, manipularea informaţiei în context hibrid se desfăşoară într-un ecosistem digital fluid, globalizat şi greu de reglementat. În acest cadru, cenzura şi manipularea nu mai sunt exclusiv apanajul autorităţilor statale, ci pot fi exercitate de o gamă largă de actori, inclusiv grupări teroriste, corporaţii, entităţi cibernetice autonome sau indivizi cu motivaţii ideologice.

Manipularea informaţională, dintr-o perspectivă psihologică, presupune influ-enţarea percepţiei realităţii prin tehnici subtile, dar eficiente. Printre aceste tehnici se numără:

• Priming-ul: expunerea repetată la anumite idei sau imagini, care condiţionează răspunsurile ulterioare ale indivizilor;

• Framing-ul: modul, în care o informaţie este prezentată, influenţează inter-pretarea acesteia;

• Dezinformarea: distribuirea deliberată a unor date false, menite să inducă confuzie sau neîncredere;

• Overload-ul informaţional: inundarea spaţiului public cu un volum excesiv de informaţie, adesea contradictorie, care paralizează capacitatea de selecţie şi analiză critică (Boghian, 2021).

Aceste mecanisme acţionează asupra proceselor cognitive fundamentale, precum atenţia, memoria şi raţionamentul, dar şi asupra emoţiilor, generând incertitudine, anxietate şi polarizare. Într-un mediu de securitate instabil, efectele lor devin ampli-ficate, mai ales în rândul populaţiei civile şi al personalului militar, care sunt adesea ţinte deliberate ale acestor strategii.

Pe de altă parte, cenzura – văzută nu doar ca interzicere explicită a accesului la informaţie, ci şi ca manipulare algoritmică sau autocenzură culturală – contribuie la formarea unui cadru narativ artificial, în care informaţia devine un instrument de control, nu de cunoaştere. Astfel, indivizii sunt privaţi de perspectiva pluralistă asupra realităţii, ceea ce limitează drastic gândirea critică şi favorizează supunerea la autoritate (Festinger, 1957).

În esenţă, dimensiunea psihologică a războiului hibrid este constituită tocmai din această capacitate de a manipula percepţiile, de a construi realităţi paralele şi de a influenţa deciziile nu prin forţă brută, ci prin intermediul influenţei subtile exer-citate asupra minţii. În acest sens, psihologia militară devine un instrument indis-pensabil nu doar pentru înţelegerea acestor procese, ci şi pentru contracararea lor eficientă.

TEHNICI DE MANIPULARE ŞI CENZURĂ
ÎN ARHITECTURA CONFLICTELOR HIBRIDE

Războaiele hibride contemporane sunt caracterizate nu doar de diversitatea mijloacelor utilizate, ci şi de rafinamentul, cu care se proiectează şi execută strate-giile informaţionale. Tehnicile de manipulare şi cenzură reprezintă componente centrale în arhitectura acestor conflicte, fiind utilizate pentru a influenţa percepţiile, a modela opinia publică şi a obstrucţiona coeziunea socială a adversarului.

Un prim element notabil este propaganda digitală, care se desfăşoară prin reţele sociale, platforme de conţinut video şi forumuri online. Aceasta constă în răspândirea de naraţiuni false sau trunchiate, adesea ambalate într-un limbaj emoţional puternic şi diseminate prin conturi automate sau influenceri anonimi. Scopul nu este întot-deauna convingerea, ci mai degrabă crearea unei atmosfere de incertitudine şi ambiguitate, în care adevărul devine relativizat sau irelevant (Pomerantsev, 2015).

O tehnică frecvent utilizată în acest sens este difuzarea ştirilor false (fake news), care exploatează viteza, cu care se răspândesc informaţiile pe internet şi lipsa de verificare a acestora de către publicul larg. Aceste mesaje sunt deseori concepute să provoace panică, furie sau neîncredere în instituţii, destabilizând astfel ordinea socială şi politică.

Un alt instrument sofisticat este tehnologia deepfake, prin care se generează conţinut vizual sau auditiv fals, dar extrem de convingător. Acest tip de manipulare aduce noi provocări pentru discernământul public şi pentru integritatea comunicării instituţionale. Într-un context militar, un mesaj fals atribuit unui lider poate avea efecte catastrofale, afectând moralul trupelor sau generând confuzie strategică.

Pe lângă aceste metode explicite de manipulare, cenzura funcţionează ca un mecanism complementar, adesea invizibil. Ea poate lua forma blocării accesului la surse de informare independente, a interzicerii anumitor publicaţii sau a filtrării algo-ritmice a conţinutului. În unele cazuri, autocenzura devine o strategie psihologică in-ternă, activată de frica de represalii sau de presiunea socială, ceea ce demonstrează eficienţa subtilă a acestui mecanism de control.

Tehnicile de inundaţie informaţională (information flooding), în care spaţiul public este saturat cu informaţii irelevante sau contradictorii, contribuie la crearea unei forme de „paralizie cognitivă”. Publicul ţintă este astfel descurajat să mai caute adevărul sau să îşi formeze o opinie coerentă, fiind predispus la apatie sau conformism in-formaţional (Bernays, 1928).

Din punct de vedere operaţional, aceste tehnici nu sunt utilizate izolat, ci in-tegrate într-o strategie complexă de influenţă, cu obiective precise: slăbirea încrederii în liderii legitimi, delegitimarea naraţiunilor oficiale, fragmentarea identităţii colective şi, în ultimă instanţă, crearea unui climat de instabilitate psihologică şi politică.

Această nouă configuraţie a conflictelor, în care manipularea şi cenzura func-ţionează ca arme tăcute, dar eficiente, reclamă dezvoltarea unor instrumente de analiză şi intervenţie specifice, care să combine competenţe din psihologia cognitivă, psihologia socială, analiza comportamentală şi studiile de securitate.

CONSECINŢELE PSIHOLOGICE ALE MANIPULĂRII INFORMAŢIONALE ASUPRA MILITARILOR ŞI POPULAŢIEI CIVILE

Impactul manipulării informaţionale în cadrul războiului hibrid nu se limitează la distorsionarea faptelor sau la deturnarea atenţiei publicului. Efectele sale pătrund adânc în structura psihică a indivizilor şi colectivităţilor, generând consecinţe pe termen mediu şi lung asupra sănătăţii mintale, coeziunii sociale şi eficienţei instituţionale. Acest tip de agresiune psihologică este deosebit de insidios, deoarece acţionează in-vizibil asupra proceselor cognitive şi emoţionale ale persoanelor expuse, fără a genera un răspuns de apărare imediat sau conştient.

Efecte asupra personalului militar

Pentru personalul militar, care operează în medii cu grad ridicat de stres şi ambiguitate, expunerea la informaţii manipulate sau cenzurate poate conduce la o serie de tulburări cognitive şi afective. În primul rând, apare confuzia operaţională, determinată de incongruenţa dintre informaţiile primite şi realitatea observată în teren. Acest fenomen afectează capacitatea de luare a deciziilor, favorizează ezitarea şi poate compromite eficienţa acţiunilor tactice.

De asemenea, manipularea informaţională poate duce la eroziunea încrederii în comandanţi şi în instituţii, ceea ce slăbeşte coeziunea unităţii şi moralul trupei. Militarul se poate simţi izolat, lipsit de repere şi expus unor mesaje contradictorii, dezvoltând o stare de anxietate informaţională, echivalentul psihologic al stresului post-traumatic în sfera cognitivă.

În situaţii limită, acest stres poate degenera în comportamente dezadaptative, cum ar fi hiperalerta, blocajul decizional sau neîncrederea patologică în colegi şi superiori (Boghian, 2021).

Efecte asupra populaţiei civile

În rândul civililor, consecinţele manipulării şi cenzurii sunt deopotrivă profunde şi greu de reversat. Un efect imediat este polarizarea opiniilor, în care grupuri sociale se radicalizează în jurul unor naraţiuni divergente, ceea ce duce la conflicte intergrupale, deteriorarea dialogului democratic şi fracturarea solidarităţii colective.

Pe termen lung, apare eroziunea capacităţii de gândire critică – indivizii devin tot mai vulnerabili la influenţe externe, îşi pierd autonomia cognitivă şi manifestă o dependenţă crescută faţă de sursele oficiale sau populiste, în funcţie de ideologia dominantă în spaţiul informaţional.

În plus, banalizarea minciunii şi relativizarea adevărului contribuie la dezvoltarea unui climat de cinism generalizat şi resemnare socială, incompatibil cu funcţionarea democratică şi securitatea colectivă (Paul & Matthews, 2016).

La nivel comunitar, manipularea informaţiei poate amplifica fenomenele de panică şi isterie colectivă, în special în contextul unor crize reale sau fabricate. Astfel de reacţii afective intense pot avea efecte devastatoare asupra ordinii publice, cooperării interinstituţionale şi rezilienţei sociale.

Dinamici psihosociale favorizante

Pentru a înţelege de ce aceste efecte se produc, este esenţial să analizăm dina-mica psihosocială, care face ca manipularea informaţională să fie eficientă.

Conform teoriei disonanţei cognitive (Festinger, 1957), indivizii tind să evite informaţiile, care le contrazic convingerile preexistente, preferând naraţiunile, care confirmă ceea ce deja cred. Acest mecanism de auto-validare este exploatat sistematic de strategiile informaţionale hibride.

Totodată, în condiţii de incertitudine şi ameninţare, oamenii sunt mai predispuşi să accepte explicaţii simplificate şi narative conspiraţioniste, ca formă de apărare psihologică. Această tendinţă de reducere a complexităţii face ca mesajele manipulative să fie nu doar mai atractive, ci şi mai uşor de internalizat şi diseminat la rândul lor.

STRATEGII DE APĂRARE PSIHOLOGICĂ
ÎN FAŢA MANIPULĂRII ŞI CENZURII INFORMAŢIONALE

Combaterea efectelor psihologice ale manipulării şi cenzurii în contextul războiului hibrid nu poate fi realizată exclusiv prin mijloace tehnice sau punitive. Este necesară o abordare integrativă, în care componenta psihologică are un rol esenţial.

Apărarea cognitivă, în acest sens, presupune dezvoltarea unor mecanisme de rezilienţă individuală şi colectivă, care să reducă vulnerabilitatea la influenţe infor-maţionale nocive şi să consolideze capacitatea de reacţie adaptativă în faţa acestora.

Educaţia media şi alfabetizarea informaţională

O primă linie de apărare este reprezentată de educaţia media, care presupune dezvoltarea competenţelor critice necesare pentru analiza, filtrarea şi evaluarea con-ţinutului informaţional.

Alfabetizarea digitală nu se referă doar la capacitatea tehnică de a accesa in-formaţia, ci şi la discernerea surselor credibile, identificarea bias-urilor cognitive şi recunoaşterea tehnicilor de manipulare. Acest tip de educaţie trebuie integrat în formarea profesională a militarilor, dar şi în curricula educaţională civilă, ca măsură preventivă pe termen lung (Frunză, 2020).

Consolidarea gândirii critice în rândul personalului militar

În mediul militar, gândirea critică joacă un rol crucial în menţinerea funcţio-nalităţii în contexte operaţionale complexe şi incerte.

Prin programe de instruire psihologică adaptate, personalul poate fi pregătit să recunoască şi să contracareze distorsiunile cognitive generate de expunerea la in-formaţii manipulate.

Tehnici precum analiza logică a argumentelor, simularea scenariilor de influenţă şi autocontrolul reacţiilor emoţionale pot reduce semnificativ susceptibilitatea la manipulare (Headquarters Department of the Army, 2019).

Sprijin psihologic instituţionalizat

O altă componentă esenţială este monitorizarea continuă a stării psihologice a personalului militar implicat în operaţiuni hibride sau expus intens la propagandă ostilă.

Consilierii psihologici militari au un rol fundamental în identificarea precoce a semnelor de epuizare cognitivă, anxietate informaţională sau deteriorare a încrederii în comandament. Intervenţiile pot include consiliere individuală, sesiuni de debriefing şi programe de prevenţie psihologică adaptate la specificul conflictelor informaţionale.

Protecţia comunităţilor civile şi comunicarea strategică

La nivel societal, construirea unei culturi a rezilienţei informaţionale este crucială.

Instituţiile publice trebuie să dezvolte capacităţi de comunicare strategică efi-cientă, bazată pe transparenţă, coerenţă şi promptitudine.

În contextul, în care spaţiul informaţional este fragmentat şi saturat de mesaje concurente, comunicarea oficială trebuie să fie credibilă, bine fundamentată şi susţinută de campanii proactive de informare.

Totodată, este necesară implicarea liderilor comunitari, a educatorilor şi a mass-mediei independente în cultivarea unei atitudini critice şi vigilente faţă de conţinutul digital. Astfel, apărarea psihologică devine un efort colectiv, cu rol de protecţie a sănătăţii mintale şi a democraţiei în sine.

CONCLUZIE

În era conflictelor hibride, în care graniţele dintre război şi pace, dintre adevăr şi minciună devin tot mai difuze, psihologia militară este chemată să joace un rol central în înţelegerea şi contracararea noilor forme de agresiune informaţională.

Cenzura şi manipularea informaţiei, departe de a fi simple strategii retorice, reprezintă instrumente sofisticate de influenţă psihologică, cu efecte semnificative asupra percepţiei realităţii, coeziunii sociale şi eficienţei operaţionale a structurilor militare.

Analiza prezentată a evidenţiat faptul că aceste tehnici acţionează asupra unor mecanisme psihologice profunde – precum selecţia cognitivă, emoţia, încrederea şi apartenenţa – generând stări de confuzie, alienare şi vulnerabilitate cognitivă.

În cazul personalului militar, aceste efecte pot compromite capacitatea de luare a deciziilor şi încrederea în lanţul de comandă, iar la nivel societal pot alimenta po-larizarea, pasivitatea civică şi fragilizarea încrederii publice în instituţii.

Pe acest fundal, strategiile de apărare nu mai pot fi reduse la simple măsuri tehnice sau sancţiuni juridice, ci trebuie să integreze dimensiunea psihologică şi edu-caţională.

Educaţia media, antrenarea gândirii critice, susţinerea psihologică instituţio-nalizată şi comunicarea strategică transparentă sunt componente esenţiale ale unei rezilienţe autentice în faţa războiului informaţional.

În concluzie, securitatea contemporană nu mai este doar o chestiune de forţă militară, ci şi de suveranitate cognitivă.

Protejarea minţii umane – atât în rândul militarilor, cât şi al civililor – devine o prioritate esenţială pentru apărarea naţională şi pentru menţinerea coeziunii în faţa unor ameninţări, care nu atacă zidurile oraşului, ci conştiinţa cetăţenilor.

Bibliografie

1. Bernays, E. (1928). Propaganda. New York: H. Liveright.

2. Boghian, I. (2021). Psihologia manipulării şi propaganda în spaţiul digital. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.

3. Cialdini, R.B. (2001). Influence: Science and Practice (4th ed.). Boston, MA: Allyn & Bacon.

4. Festinger, L. (1957). A Theory of Cognitive Dissonance. Stanford, CA: Stanford University Press.

5. Frunză, S. (2020). Etica în era post-adevărului: fake news, manipulare şi comunicare etică. Cluj-Napoca: Editura Tritonic.

6. Headquarters Department of the Army. (2019). Army Leadership and the Profession (ADP 6-22). Washington, DC: U.S. Army.

7. Hoffman, F.G. (2007). Conflict in the 21^st Century: The Rise of Hybrid Wars. Arlington, VA: Potomac Institute for Policy Studies.

8. Murray, W., & Mansoor, P.R. (Eds.). (2012). Hybrid Warfare: Fighting Complex Opponents from the Ancient World to the Present. New York: Cambridge University Press.

9. Paul, C., & Matthews, M. (2016). The Russian “Firehose of Falsehood” Propaganda Model: Why It Might Work and Options to Counter It. Santa Monica, CA: RAND Corporation.
   https://www.rand.org/pubs/perspectives/PE198.html

10. Pomerantsev, P. (2015). Nothing Is True and Everything Is Possible: The Surreal Heart of the New Russia. New York: PublicAffairs.