Vasile SIMILEANU: Domnule General,

Vă rugăm, în numele cititorilor Revistei GeoPolitica, să vă prezentaţi pe scurt evoluţia carierei militare!

Gen. Georghiţă VLAD: Odată cu absolvirea, în 1988, a Liceului Militar Dimitrie Cantemir din Breaza, Prahova, am fost onorat să port uniforma Armatei României. Într-o cro-nologie inversată, amintesc că, înainte de a fi desemnat şef al Statului Major al Apărării, m-am aflat la comanda mai multor structuri militare, astfel: locţiitor al şefului Statului Major al Apărării, locţiitor pentru operaţii şi instrucţie al şefului Statului Major al Apărării, comandant al Diviziei 2 Infanterie Getica din Buzău, comandant al Centrului Na-ţional de Instruire Întrunită Getica din Cincu, comandant al Brigăzii 1 Mecanizată Argedava, şef al informaţiilor la Componenta Operaţională Terestră, şef al planificării în Serviciul Operativ la Statul Major al Forţelor Terestre, comandant al Batalionului 631 Tancuri, comandant de companie, respectiv de pluton tancuri la Regimentul 22 Tancuri. Ca fost ofiţer de stat major în cadrul Comandamentului Multinaţional al Forţei, dis-locat în misiune în Afganistan, port cu mândrie insigna de veteran al teatrelor de operaţii. De-a lungul carierei, meseria armelor mi-a adus împliniri în plan personal. Adeseori însă, profesia a muşcat din timpul datorat familiei.

V.S.: Armata a reprezentat o şcoală de educaţie patriotică şi nu numai! În anii tinereţii militarii erau pregătiţi şi în diferite specializări necesare societăţii civile: bucătari, sanitari, excavatorişti, şoferi profesionişti, transmisionişti şi multe alte specializări! După 1989, Armata a trecut prin reforme structurale importante, privind structura şi dotarea forţelor militare. Care este stadiul acestor reforme?

Gen. Georghiţă VLAD: Am să pornesc de la afirmaţia dvs. de început. Între valorile esenţiale ale armatei, patriotismul ocupă, evident, un loc central. O armată naţională există atunci când militarii îşi asumă posibilitatea sacrificiului suprem pentru apărarea patriei lor. Urmărind conţinutul întrebării, menţionez că instituţia apărării are şi astăzi specialităţile enumerate de dvs., ba chiar multe altele. Funcţionarea compli-catului sistem militar se bazează pe existenţa unui spectru larg de arme, specialităţi şi funcţiuni, multe dintre acestea având corespondenţă sau fiind chiar furnizate de mediul civil. Capacitatea de reacţie, precum şi cea de autosusţinere presupun, ca o condiţie obligatorie, adaptarea instituţiei la mediul operaţional, prin angajarea acelor categorii de personal, necesare fiecărei perioade. În acest moment, armata se află în proces de modernizare pe toate palierele, de la militar – luat individual – până la structuri întrunite de forţe. Vizăm întărirea vitalităţii instituţionale prin forţa în-văţământului militar şi prin încadrarea în activul şi rezerva operaţională a tinerilor care-şi manifestă voinţa de-a se alătura armatei. Pe linia structurii de forţe, continuăm procesul consolidării unităţilor şi marilor unităţi. Instruirea trupelor se desfăşoară în format întrunit, preponderent multinaţional, urmărind creşterea interoperabilităţii, în principal, cu structuri similare aliate, dar şi cu cele din state partenere. Pe linia în-zestrării, avem în vedere realizarea unui spectru larg de tehnică şi echipamente, cum ar fi:

• capabilităţi în sprijinul luptătorului (armament, aparatură optică şi optoelectro-nică, echipamente de protecţie, precum şi sisteme de luptă avansate);

• capabilităţi de apărare antiaeriană (sisteme de apărare împotriva potenţialelor ameninţări aeriene);

• capabilităţi de mobilitate (vehicule de luptă blindate cu mobilitate ridicată, precum autovehicule tactice blindate de tip uşor, maşini de luptă ale infanteriei, transpor-toare blindate pentru trupe, vehicule amfibii de asalt etc.);

• capabilităţi de comandă-control şi comunicaţii (sisteme şi echipamente care să asigure comanda şi controlul structurilor la toate nivelurile între care şi satelit militar de comunicaţii);

• capabilităţi de descoperire (sisteme de cercetare a spaţiului de luptă de tip UAS/ UAV);

• capabilităţi de lovire (sisteme de lovire de precizie la distanţe mari care să asigure un răspuns adecvat la ameninţările din spaţiul de luptă, sisteme precum Sistem Lansator Multiplu de Rachete cu bătaie mare, sistem de instalaţii mobile de lansare rachete antinavă, tanc principal de luptă, elicoptere pentru Forţele Navale, sisteme de muniţii tip loitering, obuziere cal. 155 mm, avionul multirol al Forţelor Aeriene F-16 şi F-35, modernizarea fregatelor, modernizarea navelor purtătoare de rachete etc.).

Rezumând, putem afirma că, la nivelul Armatei României avem, în diferite stadii de contractare şi derulare, un număr de aprox. 70 de programe majore de înzestrare. Având în vedere şi iniţiativele recente ale Comisiei Europene din domeniul apărării comune, precum Carta Albă a Apărării Europene – Planul Readiness 2030 şi fondul SAFE – Security Action for Europe pentru investiţii în domeniul apărării, suntem în-scrişi, şi pe această linie de oportunitate, în procesul de accesare a unor noi programe de înzestrare cu tehnică şi echipamente militare de ultimă generaţie. Aşadar, în prezent urmărim consolidarea accelerată a capacităţii defensive pentru a răspunde provocărilor de securitate şi a descuraja orice posibile acţiuni ostile împotriva spaţiului naţional şi, în plan mai larg, a teritoriului aliat.

V.S.: Ca militar de succes, care aţi avut diferite funcţii în sistemul militar, care este cheia şi care sunt perspectivele carierei militare în actualul context?

Gen. Georghiţă VLAD: Ca pentru orice evoluţie profesională, succesul în cariera militară este asigurat de munca făcută cu plăcere. Evident, pentru militari, succesul poate fi definit şi ca o evoluţie pe scara gradelor şi funcţiilor, implicite, până la urmă, anduranţei profesionale specifice. Cheia este angajamentul personal de a-ţi face cu responsabilitate munca pentru care eşti plătit. Cu siguranţă, pentru armată, loiali-tatea şi disciplina sunt valori fără de care este greu de imaginat o carieră militară de succes. Din punct de vedere al perspectivelor profesiei miliare, consider că într-o piaţă a muncii ca cea actuală, armata rămâne unul dintre cei mai siguri angajatori. Reiterez ideea stabilităţii locului de muncă pe care îl oferă instituţia militară, un argument decisiv pentru o opţiune de viaţă. În acest sens, angajarea în armată, urmată de un comportament profesional şi moral adecvat demnităţii purtării uniformei militare, are perspectiva reflectării pozitive într-o carieră profesională de lungă durată. De asemenea, solidaritatea şi coeziunea care se creează în mediul cazon se materializează pozitiv şi în indicatorul calităţii vieţii militarului.

V.S.: Aderarea României la NATO în anul 2004 şi la UE în anul 2007 a impus armatei române noi standarde, dar a deschis şi noi perspective militarilor din componenţa Sistemului Naţional de Apărare. În acelaşi timp, a trebuit declanşat un mecanism de armonizare cu aceste două structuri elitiste, în aşa fel încât să fim competitivi. De fapt, cred că am demonstrat pe deplin nivelul de pregătire al militarilor români în teatrele de operaţii. Vă rugăm să conturaţi în ce au constat aceste misiuni şi care a fost rolul şi locul structurilor militare în îndeplinirea acestor misiuni internaţionale, în diferite zone de conflict!

Gen. Georghiţă VLAD: Dincolo de succesul strategic avut de România la momen-tele aderării la NATO şi UE, apartenenţa ţării noastre la aceste organisme internaţio-nale este un dat al normalităţii. Suntem în NATO şi UE pentru că acolo ne este locul, avem valori comune cu celelalte naţiuni europene şi euro-atlantice. De altfel, alături de Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, apartenenţa la NATO şi la UE rămân elementele constitutive ale triadei noastre de securitate. După încheierea participării în misiunile din Afganistan şi Irak, obiectivele contribuţiei Armatei Ro-mâniei la operaţiile multinaţionale s-au aliniat eforturilor NATO şi UE de stabilizare a Balcanilor de Vest, de consolidare a posturii aliate de descurajare şi apărare, precum şi celor ale forţelor armate ale UE pentru instruirea şi consilierea forţelor armate din state africane. Aşadar, de-a lungul ultimelor decenii, misiunile militarilor români în afara teritoriului naţional s-au reconfigurat şi adaptat la cerinţele operaţionale ale mediului de securitate.

V.S.: Noile provocări determinate de conflictele din imediata apropiere a României au impus şi impun măsuri deosebite de contracarare. Vă rugăm să ne dezvoltaţi care sunt aceste măsuri, bineînţeles, în limita informaţiilor publice!

Gen. Georghiţă VLAD: Războiul Federaţiei Ruse asupra Ucrainei a schimbat coor-donatele de securitate la nivel regional, european şi euro-atlantic. În regiunea Mării Neagre se evidenţiază cea mai sângeroasă parte din prima linie a agresiunii Rusiei la adresa ordinii internaţionale. Flancul estic aliat, inclusiv şi cu preponderenţă regiunea Mării Megre, s-au constituit într-un centru de greutate al securităţii euro-atlantice. Aşadar, în statele aliate situate pe acest flanc a avut loc o necesară şi imediată regrupare de forţe. În România s-a format Grupul de Luptă NATO şi s-au dislocat suplimentar forţe americane şi din state aliate, care contribuie la întărirea posturii de descurajare şi apărare, precum şi la afirmarea cu tărie a solidarităţii naţiunilor aliate faţă de ţara noastră. Noul Concept Strategic al NATO a reprezentat baza de implementare, la un nivel fără precedent, a măsurilor de asigurare defensivă a teri-toriului aliat şi, la nevoie, a celor de apărare colectivă împotriva oricăror ameninţări la adresa securităţii comune. Armata României, parte a sistemului regional de secu-ritate, a dispus măsuri de vigilenţă sporită în spaţiul naţional terestru, maritim şi aerian. Suntem în legătură permanentă cu aliaţii, pe care îi informăm în timp real privind situaţia de securitate în zona noastră de interes. În acest context, provocările din regiune sunt gestionate alături de aliaţi şi de partenerii strategici. Armata României a dispus măsuri de intensificare a monitorizării şi cunoaşterii situaţiei de securitate, de suplimentare a forţelor aliate pe teritoriul naţional şi de instruire în comun cu acestea. Planul de Apărare Naţională a fost actualizat şi armonizat cu Planul Regional aliat, s-au implementat măsuri de răspuns la criză, s-a mărit capacitatea de avertizare timpurie şi s-a intensificat schimbul de date şi informaţii dintre aliaţi şi parteneri. Acţiunile de asigurare şi întărire a vigilenţei, de executare a serviciului de poliţie aeriană, misiunile de cercetare a minelor pentru neutralizare, de asigurare a libertăţii de navigaţie în Marea Neagră şi de securizare a căilor de comunicaţii maritime s-au regăsit, de ase-menea, pe agenda naţională şi aliată de asigurare a arhitecturii defensive de securitate în ţara noastră.

V.S.: Conflictul din Ucraina este în plină desfăşurare. Asistăm la tot felul de informaţii con-tradictorii, la dezinformări şi la manifestări hibride. Care este punctul dumneavoastră de vedere în contracararea acestor acţiuni?

Gen. Georghiţă VLAD: Campaniile de dezinformare fac parte din arsenalul războ-iului hibrid. Avem în atenţie contracararea acestora campanii, a ştirilor false sau a informaţiilor viciate vehiculate în spaţiul public. Contracararea lor este făcută în trei planuri principale. Primul este acela al asigurării transparenţei pentru activităţile pe care desfăşurăm. Derulăm din timp, atât cât se poate, campanii de informare publică activă şi foarte activă despre aceste activităţi pentru a nu da prilej de apariţie a unor speculaţii sau informaţii viciate. Presa este invitată la secvenţe semnificative din viaţa armatei. Un al doilea plan este analiza mediului informaţional şi pregătirea unor documentare publice care să clarifice posibile narative sau întrebări pe anumite teme. Materialele documentare sunt transmise în spaţiul public pentru a anunţa evenimente, cum ar fi exerciţii multinaţionale, campanii de recrutare şi încorporare, exerciţii de mobilizare, programe de înzestrare etc. Nu în ultimul rând, reacţionăm rapid prin platforma Inforadar a MApN, unde demantelăm cu argumente informaţiile eronate.

V.S.: În acest context, se impune o nouă Strategie Naţională de Apărare? Care este locul şi rolul serviciilor militare de Intelligence?

Gen. Georghiţă VLAD: Elaborarea Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării este atri-butul administraţiei prezidenţiale. Evident, în baza prevederilor acestui document fundamental se vor elabora alte documente strategice din domeniul apărării. Strategia actuală a acoperit perioada 2020-2024. Este o platitudine să spunem că mediul ope-raţional este în continuă schimbare. Însă ritmul schimbărilor care au avut loc în această perioadă a depăşit numărul de evenimente majore posibile a se derula pe timpul unei întregi generaţii. Vă informez că, la nivelul Statului Major al Apărării, suntem în faza finală de elaborare a Analizei Strategice a Apărării. În legătură cu rolul serviciilor militare de informaţii, aici rămânem strict la cel care le-a fost fixat prin actele normative în vigoare. Vă asigur că produsele structurilor de intelligence militar de care beneficiază ledearshipul din instituţia apărării contribuie substanţial la procesul decizional, la realizarea capacităţii de comandă-control, la asigurarea protecţiei forţei, precum şi la funcţionarea optimă a structurii de forţe.

V.S.: În cotidian se face o largă dezbatere privind asimilarea unor persoane în structurile militare de apărare pentru completarea trupelor active, dar şi a rezerviştilor. Consideraţi că trebuie modificată legislaţia în scopul creşterii atractivităţii şi a încrederii în structurile militare? Ce campanie se impune?

Gen. Georghiţă VLAD: Permiteţi-mi să reiterez ce v-am declarat anterior: Armata României se află, în ultimii ani, în cel mai amplu proces de creştere a vitalităţii instituţionale, utilizând toate instrumentele legale pe care le are la îndemână pentru atragerea spre profesia militară a celor interesaţi. Cifrele de şcolarizare au fost crescute la maximul capacităţii oferite de infrastructura învăţământului militar. Derulăm cu succes campanii de angajare pentru posturile de soldaţi profesionişti şi militari volun-tari în rezervă, inclusiv prin campanii la nivel local sau la poarta unităţii. În legătură cu modificarea legislaţiei, am amintit că legislaţia în vigoare din domeniul apărării trebuie corelată cu cerinţele operaţionale din ce în ce mai complexe ale vremurilor pe care le trăim. S-au făcut deja paşi importanţi în acest sens. Sunt convins că decidenţii politico-militari şi reprezentanţii legislativului îşi vor aduce, în continuare, contribuţia pentru actualizarea legislativă, care va conduce inclusiv la nuanţarea modalităţilor de încadrare a celor interesaţi de domeniul apărării şi de creştere a atractivităţii armatei ca angajator în piaţa muncii.

V.S.: În contextul schimbărilor geopolitice şi geostrategice determinate de conflictele în desfăşurare, unele state europene doresc să reintroducă serviciul militar obligatoriu. Tot în acest context, o parte din statele UE au iniţiat solicitări către administraţia SUA, de a găzdui pe teritoriu armament nuclear. Cum comentaţi aceste aspecte?

Gen. Georghiţă VLAD: Potrivit legii, obligativitatea satisfacerii serviciului militar a fost suspendată în 2007. Desigur că suntem la curent cu proiectele pe această temă ale colegilor aliaţi. Deciziile le aparţin, aşa cum şi intenţia noastră este să nu revenim la serviciul militar obligatoriu pe timp de pace. Vizăm disponibilitatea tinerilor de-a se alătura armatei şi nu forţarea lor de-a ajunge în sistem. În legătură cu posibilele cereri ale unor ţări UE de a găzdui armament nuclear american, vă recomand trans-miterea acestor întrebări în acele direcţii, lucru care vă va aduce clarificări, inclusiv în sensul contracarării vreunei campanii de dezinformare pe acest subiect. Oricum, suntem într-un context geopolitic foarte complicat cu multe posibile reorientări strategice. Certitudinea rămâne angajamentul comun aliat pentru apărarea colectivă euro-atlantică.

V.S.: În ultima perioadă se fac tot felul de aprecieri privind achiziţiile de categorii de arma-ment şi muniţii de ultimă generaţie. În rândul statelor europene sunt opinii de majorare a bu-getului militar la 5% sau 10% din PIB. Consideraţi că actualul buget militar al României este suficient pentru achiziţii de tehnică militară pentru toate categoriile de forţe?

Gen. Georghiţă VLAD: Conform prevederilor Legii nr. 9/2025 a bugetului de stat pe anul 2025, „creditele bugetare alocate pentru apărare în anul 2025, în condiţiile legii, reprezentând maxim 2,5% din produsul intern brut, se asigură în funcţie de stadiul derulării programelor de înzestrare derulate de Ministerul Apărării Naţionale”. Armata României urmăreşte achiziţia unor capabilităţi defensive robuste, reziliente, credibile, interoperabile, flexibile şi eficiente, destinate descurajării şi asigurării unui răspuns adecvat la provocările de securitate, inclusiv în spectrul neconvenţional şi hibrid, respectiv îndeplinirii angajamentelor asumate în cadrul NATO şi UE. Materializarea obiectivelor politicii de apărare se concretizează prin alocarea unei treimi din bugetul apărării pentru înzestrare şi modernizare, potrivit cerinţei de asigurare a parametrilor stabiliţi în context NATO pentru finanţarea apărării şi a Acordului politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare pentru perioada 2017-2027 şi în perspec–tiva următorilor ani. În vederea asigurării coerenţei necesare derulării procesului de înzestrare a structurii de forţe cu tehnică şi echipamente militare care să răspundă cerinţelor operaţionale actuale şi să asigure interoperabilitatea cu cele din statele NATO şi UE, la nivelul MApN, se elaborează şi actualizează Planul de înzestrare a Armatei României, care se prezintă în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, document clasificat, cu detaliile privind stadiul derulării programelor de înzestrare, precum şi cu planificarea achiziţiilor noi de tehnică şi echipamente militare. În prezent, deoarece nevoile de dotare a structurii de forţe cu tehnică şi echipamente sunt mari şi exced alocaţia bugetară anuală, înzestrarea a fost eşalonată în concordanţă cu prio-rităţile stabilite de Statul Major al Apărării. Modernizarea Armatei României a cunoscut pro–grese remarcabile, prin realizarea de achiziţii de tehnică şi echipamente la standarde NATO, precum şi prin realizarea de modernizări ale tehnicii şi echipamentelor aflate în dotare. De asemenea, în contextul orientării Uniunii Europene în domeniul apărării comune, reiterez angajamentul nostru de a accesa fonduri europene pentru înzestrare şi diminuare a deficitului de capabilităţi în domeniul apărării.

Vasile SIMILEANU: Cum apreciaţi stadiul de pregătire al structurilor militare? Dar al popu–laţiei civile şi teritoriului? Ce iniţiative doriţi să promovaţi? Eventual, o nouă Strategie Naţională de Apărare, competitivă cu actualele provocări?

Gen. Georghiţă VLAD: Aflată în topul de încredere a societăţii, armata îşi va men-ţine standardele profesionale şi conduita profesională adecvată aşteptărilor fireşti ale poporului român faţă de cei care poartă uniforma ţării. Sporirea consistenţei şi nivelului de complexitate a pregătirii se materializează curent prin evenimente majore de instruire ale tuturor categoriilor de forţe, inclusiv a pregătirii cu caracter întrunit. Antrenamentele structurilor proprii şi cele comune cu structuri aliate demonstrează concentrarea pe aspectul aplicativ al instruirii. Remarc faptul că, în prima jumătate a acestui an, numărul şi amploarea exerciţiilor majore, nivelul ridicat de complexi-tate tactică a acestora şi participarea consistentă a aliaţilor depăşesc media înregistrată în anii anteriori în România. Acest fapt reflectă atât unitatea şi solidaritatea aliată, cât şi determinarea militarilor români de a consolida postura de descurajare în zona de sud a flancului estic al NATO. Afirm că pregătirea militarilor activi este optimă, cu nimic mai prejos decât a colegilor aliaţi. Avem deci abilităţile, determinarea, expertiza şi resursele pentru a face faţă încercărilor prezente şi viitoare. Totodată, beneficiem de sprijin concret din partea aliaţilor. Nu mai puţin de 5.000 militari NATO sunt dislocaţi în ţara noastră, contribuind la întărirea posturii de apărare aliate pe flancul estic. Din punct de vedere al pregătirii populaţiei şi teritoriului, potrivit planificării aprobate de Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, derulăm exerciţii în domeniul mobilizării prin care verificăm capacitatea de completare cu personal şi tehnică a unităţilor şi stadiul pregătirii economiei şi teritoriului pentru apărare. Evident, re-sursa de mobilizare e îmbătrânită. Răspunsul rezerviştilor este însă unul foarte bun, înregistrându-se curent o prezenţă de peste 90% a acestora la astfel de exerciţii. Creşterea mumărului de rezervişti voluntari şi implementarea cât mai grabnică a proiectului militarilor voluntari în termen ar conduce atât la întinerirea, cât şi la creş–terea consistenţei rezervei operaţionale a armatei. Potrivit Legii nr. 215/2015 privind planificarea apărării, planurile şi strategiile viitoare ale MApN, dedicate consolidării securităţii naţionale se elaborează în concordanţă cu dezideratele noului proces de planificare care va avea ca rezultat noul set de documente de linie elaborate la nivel naţional şi departamental: Strategia Naţională de Apărare 2025-2029, Programul de guvernare, Carta Albă a Apărării şi Strategia Militară a României, armonizate cu Conceptul Strategic al NATO şi Strategia de Securitate a Uniunii Europene, respectiv cu rezultatele procesului de Analiză Strategică a Apărării, aflată în fază finală de elaborare la nivelul Statului Major al Apărării.