Dr. ing. Emil SÂRBU

INTERVENŢII ACTIVE ÎN ATMOSFERĂ SA

Abstract: 

Ranked immediately after “Air” and before “Food” on the list of basic existential human needs, Water is poised to become an increasingly prominent source of conflict on the horizon of human societal development.
Water, as a resource, carries numerous fundamental connotations which, for over two decades, have been taken into serious consideration in the geopolitical strategies of global, continental, regional, and local actors alike.
The first connotation stems from the biological imperative: without access to water, the human being — Homo sapiens sapiens — cannot survive for more than a few days. The second relates to its indispensable role in food production and preparation.
Water is an integral component of the biotope/biocenosis, in which both the animal kingdom and the plant kingdom coexist and evolve alongside humans.
The corollary is clear: the entirety of Earth’s “living world,” irrespective of kingdom or trophic level, is fundamentally dependent on water.

Cuvinte cheie: apa, resurse, securitate, programe internaționale

Aflată pe lista necesităților existențiale umane elementare după “Aer” și înaintea “Hranei” – “Apa” va deveni în scurt timp o temă de conflict care apare din ce în ce mai pregnant la orizontul dezvoltării societății umane.

Apa în sine are multe conotații fundamentale care de peste două decenii a început să fie luate foarte în serios de calculele geopolitice ale tuturor actorilor globali, continentali, regionali sau locali.

Prima conotație este legată de faptul că fără apă omul – homo sapiens sapiens nu poate supraviețui mai mult de câteva zile. A doua conotație este legată de legatura cu hrana și prepararea acesteia.

Apa face parte din biotopul/biocenoza în care alături de oameni trăiește regnul animal și se dezvoltă regnul vegetal.

Corolarul ar fi acela că de apă depinde toată “lumea vie” a Terrei indiferent de regn și dezvoltarea trofică.

După cele spuse mai sus mai trebuie să adăugăm că fără apă nu există civilizație – Apa fiind elementul primordial al vieții pe planeta Pământ.

Încă din timpuri antice a fost studiat și determinat precis circuitrul apei în natură circuit legat de două elemente esențiale: unul geofizic (existența izvoarelor, pâraielor, râurilor, fluviilor, mărilor, oceanelor – ca rețea hidrografică, criosferei – zăpada, gheața, ghețari, banchize și a factorilor climatici și de vreme ca motoare ale acestui circuit.

Dacă la nivelul Terrei știm că 70% din suprafața planetei este acoperită de apă – de regulă mări și oceane, apa care are diverse grade de salinitate de la mică și moderată până la soluții sărate – Marea Moartă, alta este situația cu apa dulce care este incomparabil mai puțină și pentru unele zone aride extrem de rară. Exemplu clasic dat pentru cea mai mare rezervă de apă dulce a planetei este Lacul Baikal din Siberia.

Caracteristica de “halinitate” – salinitate ( cantitativ și calitativ) a apelor sărate reprezintă reactivul funcționării curenților marini de apă dulce – proveniți din zonele arctice și apa sărată ce vine dinspre Ecuator și cele două tropice.

Indiferent dacă luăm în calcul fenomenul de încălzire globală sau de variabilitate climatică ambele concepte fiind foarte bine reprezentate și asezonate de fenomene meteo extreme “problema apei în lume” rămâne aceași.

Ridicând “problema apei în lume” la nivel politic trebuie menționat că ea este aceași cu mici variații pentru toate statele lumii indiferent de dezvoltarea economico-socială și militară.

Repartiția neuniforma a resurselor de apă pe suprafața Terrei și creșterea uriașă anticipată a consumului pe fondul dezvoltării demografice și economice a făcut ca decalajele între accesul țărilor la resursele de apă să crească și mai mult în ultimele două decenii, iar pentru viitor se estimează o cerere și mai mare sub amenințarea reală că multe state nu-și vor mai putea asigura accesul la minumul necesar pentru un trai decent.

Sunt țări ce au o bogată resursă hidrografică și țări sărace în resurse de apă. Aici mai trebuie luat în calcul și “boomul” topirii ghețarilor montani și al ghețarilor arctici și antarctici care este un fenomen ce se produce la nivel global. Cauzele sunt multiple între ele fiind și cauze antropogene.

Din păcate am intrat într-o nouă Eră numită Antropocen în care omul a trecut la proiecte de geoinginerie planetară care tind să schimbe grav echilibrul Om-Natură și să transforme radical biosfera planetei distrugând iremediabil anumite biotopuri și biocenoze.

Deși au avut loc întâlniri internaționale la toate nivelurile care au dus la Conferințe la nivel planetar unde s-a discutat problema apei în lume până în prezent ea este nerezolvată la nivel global.

Pământul are printre celelalte planete ale sistemului solar niște particularități foarte fericit îmbinate, referitoare la dimensiuni, sistem climatic și situare în raport cu soarele.

“Globul de țină” cum numea Terra poetul nostru național Mihai Eminescu, poseda o forță gravitațională suficient de mare pentru a menține și reține la suprafața sa un înveliș gazos – atmosfera și un înveliș lichid hidrosfera.

Aranjamentele structural dependente de temperatura și de presiune în stare solidă determinate de legatura hidrogen-oxigen sunt cauza variației anormale a multor proprietăți fizice ale apei în funcție de acest parametru cum ar fi desitatea, vâscozitatea, căldura specifică, căldura latentă de topire, tensiunea superficială, etc. Aceste proprietăți au o importanță deosebită pentru dezvoltarea în apă a diveritelor forme de viață.

Ca un unic exemplu densitatea apei are valoarea maxima la 4 grade Celsius fapt foarte important pentru dezvoltarea vieții pe Pământ.

Întrebarea care survine imediat este: Câtă apă avem pe Terra?

Evaluări ale repartiției actuale a apei terestre după stările de agregare arată că din totalul de 1 400×10⁶ km³ (reprezentând 100%) sub formă de lichid se include o cantitate de apă care corespunde la 97,42%, în gheţuri sunt cuprinse doar 2,57%, iar sub formă de vapori doar 1×10^-5%.

În perioada de formare a globului terestru, proporţia corespunzătoare apei sub formă de vapori a avut o pondere mult mai mare, iar în perioadele de glaciațiuni, proporţia de apă în ghețari a fost mult mai semnificativă decât astăzi.

Din cantitatea de 1364×10⁶ km³ de apă lichidă apele dulci (ghețari şi ape lichide) care sunt direct utilizate de om, floră și faună reprezintă doar 2,57%. Această infimă parte este şi cea mai vulnerabilă la poluare!

Apele dulci sunt diferit mineralizate în raport cu apele oceanului planetar şi anume în primele predomină carbonații (79,9%), iar în celelalte clorurile (88,8%). Diferențierea menționată este datorată ciclului fizic al apei şi regimului precipitaţiilor deasupra continentelor şi deasupra oceanului planetar.

După zona geografică, abundența locală a apelor dulci este foarte variată, dar în prezent se consideră că aproape 1/3 din suprafața uscatului întâmpină dificultăți permanente în asigurarea apei potabile. În activitatea de asigurare a consumului crescător al marilor colectivități umane trebuie să se aibă în vedere posibilitățile de recuperare pe cale naturală care impun ca din rezerva de apă subterană să nu se utilizeze mai mult de 1/10 din volum!

Prelevările din apele de suprafață, relativ constante, sunt în neconcordanţă cu variația sezonieră a debitelor, determinată de factorii climatici. S-a ajuns la concluzia că disponibilul de apă este cantitativ cam de 20×10³ km³ de apă, adică 4% din totalitatea apelor dulci lichide, ceea ce impune un consum foarte economic.

Poluarea micșorează în continuare volumul util de apă, astfel că lupta pentru combaterea poluării apelor are o semnificație deosebită în acest context, fiind o componentă esențială a luptei pentru ridicarea calității vieții.

Care și ce sunt poluanții în ape?!

Menţinerea purității apei în cadrul natural înseamnă menţinerea conținutului de săruri și gaze, de organisme şi microorganisme specifice unei ape naturale nealterate.

Calitățile apei utilizate de om variază în funcție de utilizări. În acest context este interesant de semnalat că ciclul generat de utilizarea apei pentru nevoile omului modern are următoarele faze:

1. preluarea de la sursă;

2. corectarea calității după cerinţe;

3. utilizarea apei;

4. restituirea apei.

Volumul apelor prinse în acest ciclu artificial este azi în continuă creştere și reprezintă o parte semnificativă din cel al apei dulci, integrată în ciclul natural.

Din ce în ce mai des se constată azi că ritmul de regenerare, spontană a calității apei este prea lent. A apărut o întreagă industrie a preparării acestui produs vital care este apa.

Se construiesc instalații de tratare, de recirculare, prind viață proiecte grandioase de transfer a apelor între diverse zone geografice cu ajutorul unor sisteme complexe de baraje, canale, se exploatează ghețarii, se produc în mod programat ploile artificiale. Iată cîteva componente ale acestei industrii care asigură produsul industrial numărul unu: apa.

Prin poluarea apelor se înţelege, conform concluziilor conferinței internaționale privind această problemă încă de la Geneva din 1961:

„ …modificarea compoziției sau stării apelor unei surse survenită ca urmare a activității omului astfel încât apele devin mai puțin adecvate tuturor sau numai unora dintre utilizările pe care le pot căpăta în stare naturală”.

În ţara noastră, formularea foarte riguroasă a noţiunii de poluare accentuează esența noţiunii „degradarea surselor de apă ca urmare a activităților umane” în aşa fel încât să se poată stabili responsabilitatea celui care provoacă acest prejudiciu societății.

Poluantul este definit ca: ”o substanță, un microorganism sau un transfer de energie care produce poluare”.

Un oraş, sau un complex industrial, care posedă mai multe guri de evacuare a apelor uzate şi halde de reziduuri, reprezintă un generator de poluări multiple.

Apa uzată, cu caracteristici modificate, este eliminată ca efluent într-un curs de apă, care transportă poluanți și este numit emisar. În gospodărirea apelor şi lupta contra poluării trebuie avut în vedere faptul că bazinul hidrografic, adică teritoriul drenat de un curs de apă cu toți afluenții săi, ”este o unitate naturală indivizibilă” şi, deci, bilanțul apelor și proveniența poluării se pot examina și influența numai printr-o cooperare regională sau (după caz) internațională. Evaluarea fenomenelor de poluare este posibilă dacă se cunosc concentrațiile de poluanți, debitele surselor de poluare şi ale emisarilor.

Poluanții prezenți în ape sub formă de suspensii sau soluții multicomponente se pot încadra în următoarele categorii mai importante:

• substanțe organice, reziduuri biologice;

• substanţe anorganice;

• substanţe radioactive;

• produse petroliere;

• microorganisme patogene;

• ape fierbinți.

Aprecierea calității unei ape și totodată a stadiului ei de poluare se poate face după diverse criterii, multe cu caracter calitativ. Un exemplu este criteriul faunei piscicole. Ecosistemul din care fac parte peştii este complex şi sensibil. La apariția condițiilor de viață nefavorabile peştii migrează sau mor dacă schimbările au intervenit brusc.

În apele curgătoare compoziția populaţiei piscicole depinde de viteza de curgere (pantă), temperatura apei, pH-ul între 7-8 etc. Or, în regiunile industriale este dificil de a menține toți aceşti parametri constanți.

Cele aratate mai sus au dus la o “Inițiativă de diagnosticare a securității apei”.

Inițiativa de diagnosticare a securității apei urmărește să utilizeze cât mai bine experiența tehnică, instrumentele și resursele financiare ale Băncii Mondiale pentru a produce studii care influențează factorii de decizie înalți dincolo de ministerele de resort, să ajute la crearea narațiunii despre „Water Writh Large” și importanța acesteia într-o țară sau regiune, să genereze rapoarte de diagnostic care să se aprofundeze în provocările legate de apă dintr-o țară și să producă studii pentru provocări mai mature și studii de guvernare a apei în sectorul apei, sunt necesare reforme arhitecturale.

Practica globală pentru apă a Băncii Mondiale a dat startul Inițiativei de diagnosticare a securității apei înca din anul 2017. Optsprezece diagnostice de securitate a apei au fost în desfășurare sau au fost livrate atât la nivel național, cât și la nivel regional, satisfacând cererea crescândă a clienților pentru analize de securitate a apei.

Securitatea apei este mult mai mult decât deficitul de resurse fizice. După cum sunt definite de savanți este: „disponibilitatea unei cantități acceptabile și a unei calități de apă pentru sănătate, mijloace de trai, ecosisteme și producție, împreună cu un nivel acceptabil de riscuri legate de apă pentru oameni, medii și economii”.

În acest fel, securitatea apei se concentrează pe rezultatele pozitive și negative – și nu pe procese – pentru oameni, economie și mediu care sunt influențate de diverse aspecte ale managementului apei. Rezultatele sociale pot include persoane afectate de dezastre legate de apă, copiii afectați de boli transmise prin apă, conflicte legate de accesul la alimentarea cu apă sau recreere pe bază de apă.

Rezultatele economice pot include pierderi economice din inundații și secete, producția de hidroenergie sau valoarea agriculturii irigate. Rezultatele de mediu pot include sănătatea ecosistemului, întinderea zonelor umede și a estuarelor, calitatea apei dulci sau biodiversitatea acvatică.

Nesiguranța apei încetinește creșterea și împiedică dezvoltarea și bunăstarea umană. Ea provoacă pierderi economice globale în diferite aspecte, inclusiv daune materiale cauzate de inundații, pierderi de alimente din cauza secetei și deficitul de apă.

Degradarea ecosistemelor și daunele cauzate de poluare, deși greu de cuantificat, reprezintă o amenințare semnificativă pentru viitoarea furnizare de apă, în special în contextul schimbărilor climatice.

Insecuritatea apei este de obicei determinată de o combinație de factori de mediu, societăți, tehnologii și de guvernare.

Țările cu cea mai mare nesiguranță a apei combină mediile hidrologice provocatoare cu instituții slabe și subinvestiții cronice în infrastructura apei.

Chiar și atunci când apa este abundentă și regimul hidrologic este benign, gestionarea defectuoasă (de exemplu, alocarea greșită sau reglementarea proastă a poluării) sau investițiile inadecvate în infrastructură pot duce la insecuritatea apei.

Ca atare, securitatea apei nu poate fi evaluată în mod adecvat printr-un singur indice integrativ. În plus, securitatea apei se intersectează adesea cu alte probleme de securitate, inclusiv securitatea energetică, securitatea alimentară, schimbările climatice și cu securitatea națională. Concluzia este relativ simpla:

Securitatea apei devine din ce în ce mai importantă pentru economiile la nivel global. În imaginea de ansamblu arată că viitorul mediului afectează economiile, industriile și problemele globale.

Resursele de apă s-au epuizat cu aproximativ 20% din 1900 – la fel cum populația globală a crescut.

Economiile la nivel global investesc masiv pentru a asigura securitatea apei acum și în viitor.

Aceste principii directoare vor asigura accesul echitabil la apă pentru toată lumea din întreaga lume, pe măsură ce intrăm într-o eră stresată de apă.

Relația noastră cu apa se schimbă, deficitul se intensifică din cauza creșterii populației, urbanizării și a cererii în creștere din partea industriilor energetice și tehnologice.

Numai centrele de date bazate pe inteligență artificială ar putea crește prelevarea globală de apă cu 4,2-6,6 miliarde metri cubi până în 2027, echivalent cu de 4-6 ori consumul anual al Danemarcei.

În același timp, disponibilitatea apei este în scădere. Schimbările climatice perturbă tiparele precipitațiilor, reducând resursele de apă cu 20% din 1900 și o scădere suplimentară de 10-40% estimată în următorii ani.

Gestionarea defectuoasă a terenurilor și evenimentele meteorologice extreme cresc inundațiile și alunecările de teren, având un impact grav asupra infrastructurii de apă. Aceste provocări evidențiază nevoia urgentă de gestionare durabilă a resurselor de apă.

Economiile sporesc investițiile în infrastructura de apă.

Statele Unite au angajat peste 100 de miliarde de dolari pentru modernizarea și îmbunătățirea sistemelor. În mod similar, China a lansat un plan ambițios de 170 de miliarde de dolari în 2023, concentrându-se pe conservarea apei și proiecte de infrastructură până în 2035.

În Europa, nevoile semnificative de investiții sunt subliniate de estimarea Băncii Europene de Investiții de 60 de miliarde de euro anual pentru a sprijini infrastructura în apă, energie, transport și telecomunicații.

Aceste eforturi evidențiază recunoașterea tot mai mare a apei ca resursă critică pentru dezvoltarea durabilă și reziliența globală. Programele sinergice pentru a aborda criza globală a apei avansează și sunt conduse de un număr tot mai mare de comunități internaționale și cu mai multe părți interesate care creează platforme ideale pentru a oficializa parteneriate și a lansa inițiative tangibile, creând un precedent pentru coordonarea globală în ceea ce privește guvernanța și sustenabilitatea apei.

Cum inovația și colaborarea vor asigura securitatea apei pentru toți?

Vizualizarea populației globale după nivelurile de securitate a apei.

Securitatea apei este cea mai urgentă provocare a noastră astăzi. Securitatea apei va juca în curând un rol definitoriu în potențialul de dezvoltare al economiilor, servind ca un factor favorizant pentru condiții de concurență echitabile în competiția economică globală. Soluțiile ar trebui să se bazeze pe patru pârghii comune adaptate contextului geografic, climatic și morfologic al fiecărei economii pentru a asigura eficacitatea.

Componentele cheie ale securitatii durabile a apei:

1. Cadru unificat de guvernare.

Un cadru de guvernanță unificat este esențial pentru a aborda în mod eficient provocările legate de managementul apei, asigurând că expertiza și procesul decizional sunt consolidate la nivel național și internațional.

De exemplu, în Italia, în timp ce numirea unui comisar special pentru deficitul de apă reprezintă un pas în direcția bună, complexitatea și urgența problemei necesită definirea unui ministru dedicat al apei.

La nivel european, comisarul recent numit pentru mediu, rezistență la apă și economie circulară competitivă coordonează eforturile între statele membre pentru a spori rezistența la apă.

Pentru a maximiza impactul, planificarea integrată ar trebui să unească guvernele și întreprinderile coordonate de comunitățile internaționale – exemlu Uniunea Europeana – care joacă un rol cheie în stimularea colaborării în gestionarea resurselor de apă. Acest lucru ar putea fi consolidat prin acorduri industriale între operatorii de apă din regiuni care împărtășesc provocări similare de mediu și infrastructură, definind un nou model de cooperare transfrontalieră eficientă.

2. Soluții codificate

Abordarea crizei apei necesită creșterea gradului de conștientizare, modernizarea infrastructurii și valorificarea inovației.

Campaniile publice ar trebui să evidențieze deficitul de apă și să promoveze conservarea. Sistemele îmbătrânite au nevoie de reparații urgente, întreținere predictivă și conexiuni interregionale pentru a gestiona secetele și inundațiile.

Media UE pentru pierderile de apă este de 25% din totalul distribuit în 2021, cu vârfuri în țări atingând 40-60%.

Diferențierea între utilizări potabile și nepotabile, recoltarea apei pluviale, refacerea bazinului, desalinizarea și tratarea apelor uzate pentru reutilizare în agricultură și industrie poate ușura cererea de provizii potabile.

Un obiectiv cheie este realizarea „Net Zero Water” prin reutilizarea aceluiași litru de apă de mai multe ori. În prezent, mai mult de jumătate din consumul global de apă este dedicat agriculturii. Acest sector este deosebit de vulnerabil la schimbările climatice și la fenomenele meteorologice extreme.

Utilizarea apei cu conținut mai mare de nutrienți pentru irigare poate reduce nevoia de îngrășăminte chimice sintetice, servind unui dublu scop de irigare și fertilizare.

Tehnologia, inclusiv inteligența artificială și robotica, poate optimiza gestionarea apei prin predicția secetei și monitorizarea rețelelor.

3. Existenta unui cadru de reglementare consolidat

Cadrul de reglementare ar trebui să evolueze pentru a sprijini o abordare coerentă și la scară industrială a gestionării apei. Extinderea ariilor teritoriale la scară cel puțin regională facilitează implementarea proiectelor de aprovizionare la scară largă și optimizarea eficientă a resurselor de apă.

O politică europeană comună în domeniul apei este esențială pentru a încuraja apariția unor operatori la scară largă, cu capacitatea de a executa proiecte de infrastructură semnificative. În prezent, fragmentarea reprezintă o provocare semnificativă, mulți operatori locali lipsind resursele financiare și industriale necesare pentru a face față complexităților tot mai mari. Trecerea către un management mai puțin fragmentat din punct de vedere geografic ar putea îmbunătăți eficiența și optimiza utilizarea resurselor.

4. Resurse suficiente

Asigurarea adecvării financiare necesită o revizuire a mecanismului de finanțare. Media UE a tarifelor pentru apă este de 3,2 EUR/m³, cu valori care variază între 2,1 EUR/m³ și 10 EUR/m³ între țări. Pentru a rezolva acest lucru, introducerea tarifelor naționale ar putea ajuta la echilibrarea nevoii de investiții sporite cu scopul de a menține accesibilitatea.

În plus, investițiile publice și private ar trebui aliniate la prioritățile naționale, cheltuielile legate de apă excluse din estimările Pactului de Stabilitate al UE. De exemplu, media UE a investițiilor anuale pe cap de locuitor este de 82 EUR (2019-2023), cu valori foarte diferite între statele membre.

Pentru a aborda aceste disparități, sprijinul financiar direcționat ar trebui să se concentreze pe sectoare specifice, cum ar fi încurajarea tehnologiilor eficiente din punct de vedere al apei în agricultură, promovarea utilizării „Net Zero Water” prin reutilizare și direcționarea fondurilor către modernizarea infrastructurii de apă.

5. Cooperare globală pentru securitatea apei

Asigurarea securității globale a apei necesită o abordare pe mai multe direcții care să integreze guvernanța, investițiile, conștientizarea și inovația. În acest context, comunitatea internațională și evenimentele, întâlnirile și parteneriatele cu mai multe părți interesate joacă un rol esențial în coordonatorii care intervin pentru a stimula colaborarea între țări, organizații și părți interesate.

Facilitând dialogul și cooperarea, ele pot contribui la alinierea politicilor și strategiilor transfrontaliere, creând sinergii care amplifică impactul eforturilor individuale.

În plus, comunitățile internaționale cu mai multe părți interesate sunt esențiale în mobilizarea resurselor financiare, susținând inițiative de perspectivă și pledând pentru politici care acordă prioritate gestionării durabile a apei. În cele din urmă, pot conduce campanii globale de conștientizare pentru a evidenția urgența crizei apei și pentru a încuraja schimbări de comportament la toate nivelurile, de la gospodării individuale la industrii.

Prin stabilirea unor obiective comune, comunitățile internaționale pot unifica eforturile fragmentate și pot deschide calea pentru un viitor rezistent și sigur al apei

Securitatea apei, accesul de încredere la suficientă apă curată, a devenit o provocare globală critică. Pe măsură ce populația crește și modelele climatice se schimbă, asigurarea resurselor de apă durabile pentru băut, salubritate și activități economice devine din ce în ce mai complexă. De la orașe pline de viață până la sate îndepărtate, nevoia unui management eficient al apei nu a fost niciodată mai urgentă, având un impact asupra sănătății, mijloacelor de trai și stabilității politice la nivel mondial.

Ce este securitatea apei?

În esență, securitatea apei înseamnă a avea acces durabil la suficientă apă sigură pentru a satisface nevoile de bază. Aceasta acoperă apa potabilă, salubritate, producția de alimente și activități economice. Atunci când securitatea apei este amenințată, consecințele pot fi de amploare și grave.

Elementele cheie ale securității apei includ:

1. Disponibilitate: Avand suficiente resurse de apa

2. Acces: a putea obține apă în mod fiabil

3. Siguranță: Asigurarea că apa nu este contaminată

4. Accesibilitate: Menținerea costurilor cu apă rezonabile pentru toți

5. Sustenabilitate: gestionarea resurselor pentru utilizare pe termen lung

Provocări globale

Stresul de apă și deficitul de apă sunt preocupări tot mai mari în multe regiuni. Factori precum seceta, poluarea și extragerea excesivă a apelor subterane micșorează proviziile. În același timp, cererea continuă să crească odată cu creșterea populației și dezvoltarea economică.

Schimbările climatice exacerba aceste probleme, modificând tiparele precipitațiilor și crescând frecvența evenimentelor meteorologice extreme. Acest lucru face gestionarea apei mai complexă și imprevizibilă, necesitând strategii adaptative.

Strategii

1. Îmbunătățirea infrastructurii de apă și reducerea scurgerilor

2. Promovarea conservării și eficienței apei

3. Protejarea și refacerea surselor de apă

4. Explorarea surselor alternative, cum ar fi reciclarea apei

5. Utilizarea tehnologiilor „inteligente” pentru monitorizarea sistemelor de apă

Impactul economic și asupra sănătății

Impactul economic al insecurității apei este semnificativ. Lipsa de apă poate perturba afacerile, agricultura și producția de energie. Îmbunătățirea securității apei necesită adesea investiții majore în infrastructură. Cu toate acestea, costurile inacțiunii sunt probabil mult mai mari pe termen lung.

Sănătatea este un alt aspect critic al securității apei. Lipsa de apă curată și canalizare duce la boli răspândite în multe țări în curs de dezvoltare. Chiar și în țările dezvoltate, țevile îmbătrânite și noii contaminanți prezintă riscuri pentru siguranța apei potabile.

Soluții tehnologice

Tehnologiile inovatoare joacă un rol din ce în ce mai important în securitatea apei. Sistemele de apă „inteligente” folosesc senzori și analize de date pentru a detecta problemele și a optimiza distribuția. Noile metode de tratare facilitează reciclarea apelor uzate sau desalinizarea apei de mare.

Monitorizarea prin satelit ajută la urmărirea resurselor de apă la scară globală. Inteligența artificială este aplicată pentru a prezice cererea de apă și pentru a detecta din timp problemele sistemului.

Abordări bazate pe natură

Soluțiile bazate pe natură câștigă acțiune în eforturile de securitate a apei. Aceasta include refacerea zonelor umede, pădurilor și a altor ecosisteme care filtrează și stochează apa în mod natural. „Infrastructura verde” urbană, cum ar fi grădinile de ploaie, poate ajuta la gestionarea apelor pluviale și la reducerea riscurilor de inundații.

Aceste abordări oferă adesea beneficii multiple, susținând biodiversitatea și creând spații de recreere alături de managementul apei.

Rolul guvernării

Guvernarea eficientă a apei – sistemele politice, sociale și economice de gestionare a apei – este esențială pentru securitatea apei. Acest lucru necesită cooperare între sectoare și adesea peste granițele naționale.

Resursele de apă transfrontaliere sunt o sursă potențială de conflict între țări. Dezvoltarea unor sisteme corecte și eficiente de alocare a resurselor de apă este crucială pentru menținerea stabilității și asigurarea accesului echitabil.

Educație și conștientizare

Educația joacă un rol important în securitatea apei, deoarece crește gradul de conștientizare cu privire la conservare și necesitatea de a forma profesioniști calificați în domeniul apei. În Marea Britanie, securitatea apei face parte din curriculumul de geografie GCSE, ceea ce îi subliniază și mai mult importanța.

Pentru persoane fizice, securitatea apei începe de acasă. Pași simpli, cum ar fi remedierea scurgerilor, utilizarea aparatelor eficiente din punct de vedere al apei și a fi atent la utilizare, vă pot ajuta. Sprijinirea eforturilor de conservare a apei și informarea cu privire la problemele locale legate de apă este, de asemenea, importantă.

Rolul sectorului privat

Întreprinderile au un rol important de jucat în securitatea apei. Multe companii realizează că deficitul de apă reprezintă un risc major pentru operațiunile lor. Drept urmare, investesc în tehnologii de economisire a apei, sprijină proiecte de conservare a bazinelor hidrografice și lucrează cu comunitățile locale. o îmbunătățirea managementului apei.

Unele industrii sunt deosebit de mari consumatoare de apă, cum ar fi producția de alimente și băuturi, producția de textile și electronice. Aceste sectoare sunt supuse unei presiuni din ce în ce mai mari pentru a-și reduce amprenta de apă și pentru a se asigura că activitățile lor nu compromit securitatea apei locale.

Privind în perspectivă, mai multe tendințe vor modela viitorul securității apei:

• Urbanizarea

Pe măsură ce mai mulți oameni se mută în orașe, sistemele urbane de apă se vor confrunta cu o presiune tot mai mare. Această creștere rapidă stresează infrastructura existentă, necesitând soluții inovatoare pentru alimentarea cu apă, canalizare și gestionarea apelor pluviale în zonele dens populate.

• Creșterea populației

Se estimează că populația globală va ajunge la 9,7 miliarde până în 2050, ceea ce va solicita și mai mult resursele de apă. Această creștere va intensifica competiția pentru apă între sectoare precum agricultura, industria și uzul casnic, potențial exacerbând conflictele regionale ale apei.

• Schimbarea dietelor alimentare

Pe măsură ce veniturile cresc, oamenii tind să consume mai multe alimente care consumă mai multă apă, cum ar fi carnea și lactatele. Această schimbare a dietei are implicații semnificative pentru utilizarea apei la nivel global, deoarece produsele de origine animală necesită, în general, mai multă apă pentru a produce decât alimentele pe bază de plante.

• Contaminanți emergenti

Noii poluanți, inclusiv microplasticele și reziduurile farmaceutice, reprezintă provocări pentru tratarea apei. Acești contaminanți pot avea impacturi complexe asupra sănătății și asupra mediului, necesitând tehnologii avansate de tratare și cadre de reglementare actualizate pentru a asigura siguranța apei.

• Legătura energie-apă

Apa este crucială pentru producerea de energie, în timp ce energia este necesară pentru tratarea și distribuția apei. Această interdependență devine din ce în ce mai critică pe măsură ce trecem la sursele de energie regenerabilă și ne confruntăm cu deficitul de apă în creștere, necesitând abordări de management integrat.Aceste provocări vor necesita inovare și colaborare continuă între sectoare.

Pe măsură ce ne confruntăm cu un viitor incert al apei, importanța securității apei va crește. Luând măsuri la toate nivelurile – de la gospodării individuale până la cooperare internațională – putem lucra pentru o lume în care apa curată și sigură este disponibilă pentru toți.

Nu în ultimul rând este provocarea marilor corporații financiar bancare care prin intermediul “elitelor” de la WEF – Forumului Economic Mondial vor sa introducă la nivel planetar conceptul de eliminare a gratuității apei, apa nemaifiind un drept fundamental ci un drept ce trebuie plătit la toate nivelurile societății cât și realizarea unei raționalizări a apei la nivel global, câteva grupuri de interese gestionând apa la nivel planetar.

Cert este că există o mare problemă a apei în lumea de astăzi, problemă care se cronicizeaza pe zi ce trece.

În acest context trebuie să analizăm situația în care se găsește România și care sunt direcțiile estimate de rezolvare a acestei mari provocări pentru țara noastră.