Cosmin Gabriel PĂCURARU, PhD^

AGRESIUNI HIBRIDE ASUPRA INDUSTRIEI ENERGETICE EUROPENE
ŞI ROMÂNEŞTI

Războiul hibrid dus de Federaţia Rusă cu Europa s-a manifestat pregnant în sectorul energetic, iar Uniunea Europeană nu l-a luat în seamă. Astfel putem enumera următoarele acţiuni ale Federaţiei Ruse, unele începute încă de pe vremea Uniunii Sovietice:

• În „Doctrina Gherasimov”, lansată în 2011, se specifică clar că energia poate fi transformată într-o unealtă a războiului hibrid.

• Astfel a fost definitivat „cleştele energetic” rusesc, reprezentat pe ramura nordică de Nord Stream I şi II şi prin latura sudică de Blue Stream şi Turk Stream.

• Astfel au fost amorsate conflicte în regiunea extinsă a Mării Negre, ce, apoi, mare parte din ele, au fost îngheţate: Transnistria (1990), Nagorno-Karabah (1990), Abhazia şi Osetia de Sud (2008), Siria (2011), Donbas şi Crimeea (2014). Toate acestea au avut ca scop anularea proiectelor energetice de extracţie de resurse energetice non-ruseşti sau a proiectelor non-ruseşti de transport de resurse energetice. Ca urmare au fost blocate proiectele Nabucco, White Stream şi AGRI. Ocuparea Crimeii a dus la blocarea extracţiei de gaze din Marea Neagră din perimetrele de mare adâncime de pe platformele continentale aferente Ucrainei, Bulgariei şi României.

• Turcia poate deveni un hub energetic regional cu ajutorul Kremlinului, ceea ce ar duce la creşterea dependenţei energetice a Europei.

• De asemenea Turcia devine din ce în ce mai dependentă de energia rusească prin realizarea centralei nucleare de la Akkuyu, Federaţia Rusă extinzându-şi dependenţa prin tehnologie şi combustibili nucleari.

Între timp a început să se manifeste şi China cu elemente de război hibrid dus în Uniunea Europeană. Modalităţile de acţiune ale Chinei sunt asemănătoare cu cele ale Uniunii Sovietice din anii 1980. Atunci Uniunea Sovietică a făcut presiuni prin operaţiuni de lobby şi PR negru prin diverse ONG-uri în a stopa dezvoltarea industriei nucleare occidentale. De câţiva ani China desfăşoară acţiuni de PR şi lobby în instituţiile europene în favoarea regenerabilelor, domeniu în care China deţine monopolul metalelor şi pământurilor rare, elemente critice, ce intră în componenţa acestor capacităţi de

producţie. Astfel UE, după 24 februarie 2022, a trecut de sub monopolul gazelor ruseşti sub monopolul regenerabilelor chinezeşti.

 Fig. 1 – Conflictele îngheţate din jurul Mării Negre¹

Fig. 2 – Noua împărţire a platoului continental din Marea Neagră²

Mai putem aminti şi operaţiuni de PR, lobby şi corupere a oficialilor Uniunii realizate de Azerbaidjan, prin ceea ce ulterior a devenit „diplomaţia de caviar”, prin care această ţară a corupt câţiva oficiali UE, care au putut favoriza contracte comerciale de import al gazelor azere în UE.

În România, acţiunile Federaţiei Ruse asimilate războiului hibrid sunt următoarele. Cumpărarea de agenţi de influenţă din zona de decizie politică din industria energetică naţională, aceştia ocupând poziţii cheie în instituţiile cheie: ANRM, ANRE, ME+ companii de stat (SAPE, Romgaz, Hidroelectrica, CEO). Adăugăm corupţia din mediul politic prin impunerea în posturile de decizie a unor personaje incompetente, care au dus la:

• Blocarea realizării Strategiei Energetice şi a oricărei investiţii în industria energetică românească în ultimii 15 ani.

• Industria de prelucrare a petrolului şi distribuţia de carburanţi a fost privatizată şi este în proprietatea companiilor ruseşti sau a celor prietene Rusiei, care sunt partenerii companiilor ruseşti. (OMV, Gazprom, LukOil, KazMunayGaz, Mol, Socar).

• Blocarea de către ANRM a tuturor licenţelor de explorare şi exploatare de gaze naturale şi petrol în ultimii 15 ani. Adăugăm şi blocarea explorării şi exploatării gazelor de şist din perimetrele din Moldova şi Dobrogea.

• Blocarea (de către ANRM, ANRE, Ministerul de Finanţe) a extracţiei gazelor din perimetrele de mare adâncime din Marea Neagră, timp de 20 de ani.

• Privatizarea dubioasă a companiilor româneşti de stat din industria energetică către companii ale altor state, eventual neprietene, vulnerabilizează toată energetica naţională (a se vedea distribuţia de gaze şi energie electrică).

• Falimentarea şi vânzarea ca active a termocentralei de la Mintia Deva către o companie cu acţionariat incert irakian şi declarat ca provenind din Iordania. Această termocentrală este un nod important al sistemului electro-energetic naţional.

• Nerealizarea de investiţii în capacităţi de producţie de energie electrică în ultimii 15 ani.

• Spargerea RENEL – CONEL în companii de producţie de energie electrică mono-combustibil, care a dus la falimentarea termocentralelor pe gaz şi cărbune.

• Transmiterea către UAT-uri a capacităţilor de producţie de energie termică şi electrică, care a dus la desfiinţarea a 150 SACET-uri.

• Impunerea de conduceri interimare în companiile energetice de stat.

• Prin ocuparea spaţiului mediatic şi cooptarea de agenţi de influenţă din mediul neguvernamental au fost blocate explorarea şi extracţia gazelor de şist de la Pungeşti şi eliminarea companiei americane Chevron.

• În ultima perioadă au fost intensificate atacurile mediatice asupra companiilor occidentale şi în special americane prezente în România (Shell, Chevron, Exxon, Franklin Templeton, NuScale).

ROMÂNIA TREBUIE SĂ ÎNVEŢE DIN AGRESIUNEA RUSIEI ASUPRA UCRAINEI

Data de 24 februarie 2022 a fost aleasă deoarece erau programate probe pentru sincronizarea sistemului electro-energetic ucrainean şi moldovenesc la sistemul european ENTSO-E. Încă din noiembrie 2021 începuseră pregătirile pentru integrarea celor două sisteme energetice. Astfel fuseseră realizate probe de sincronizare a tensiunii, intensităţii şi frecvenţei, data de 24 februarie 2022 reprezentând prima decuplare fizică de la sistemul electro-energetic rusesc. Ruşii au mizat pe faptul că, odată cele două sisteme legate la ENTSO-E, acestea ar putea periclita securitatea sistemului european după atacul asupra capacităţilor de producţie şi de transport ucrainene. Nu s-a întâmplat nimic, cele două sisteme, ucrainean şi moldovenesc, fiind insularizate şi putând fi legate la sistemul european de-abia în data de 16 martie 2022.

De asemenea România trebuie să înveţe şi din ceea ce s-a întâmplat cu sistemul energetic ucrainean după începerea războiului, deoarece arhitectura sistemului energetic românesc se asemănă mult cu cea a sistemului din Ucraina. Astfel au fost relevate multiplele pericole ale sistemelor energetice de concepţie sovietică bazate pe capacităţi mari de producţie aflate la depărtare de consumatori, sistemul de transport putând fi uşor întrerupt.

RISC DE BLACK-OUT ÎN ROMÂNIA DIN 1 IANUARIE 2027

România, semnând tratatele UE, trebuie să respecte angajamentele, pe care şi le-a luat, ce vizează industria energetică şi mediul. Astfel până în 2050 România trebuie să fie neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon. Acest fapt va duce la închiderea tuturor capacităţilor de producţie de energie electrică bazate pe combustibili fosili. Primele capacităţi închise sunt cele pe cărbune, urmând cele pe gaz. Cunoaştem că acestea produc energie securitară, care este neintermitentă, ca cea a capacităţilor regenerabile, ce folosesc energia eoliană şi energia fotovoltaică. Astfel au fost realizate planuri de închidere a capacităţilor poluante, existând şi destul de multe capacităţi securitare, care au depăşită perioada de funcţionare şi care nu mai respectă cerinţele de mediu şi de securitate.

 Fig. 3 – Mixul energetic al capacităţilor de producţie în 2027

Corupţia, fenomenul indus de factorii de influenţă ruseşti, care a dus la împănarea zonei de decizie a industriei energetice naţionale cu personaje incompetente şi de multe ori cu rele intenţii, a făcut ca până în acest moment capacităţile securitare închise nu au fost înlocuite cu altele, planurile existente de înlocuire fiind nefiabile şi de asemenea nu au fost gândite şi instalate nici capacităţi de stocare, care să preia vârfurile de producţie ale celor regenerabile. De asemenea cunoaştem că încă nu există suficiente proiecte de investiţii, care să acopere golul de producţie de energie electrică, care să nu perturbe sistemul electro-energetic naţional (SEN).

Astfel am realizat o proiecţie a capacităţilor de producţie pentru anul 2027, cunoscând că o capacitate importantă, Reactorul 1 de la Cernavodă de 720 MW, va intra în reparaţii capitale la acea dată.

Pentru a înţelege pericolul am împărţit capacităţile de producţie în securitare şi intermitente (regenerabile):

 Fig. 4 – Mixul energetic pe tipuri de capacităţilor de producţie în 2027

 Fig. 5 – Prognoza mixului consumului de energie electrică pentru 2027 (varianta pesimistă)

De asemenea am realizat şi o prognoză pesimistă a consumului de energie, din care a reieşit că, pentru a acoperi consumul, România va fi nevoită să importe aproximativ 36% din total consum.

Astfel, cunoscând capacităţile de interconectare a României cu ţările vecine şi indisponibilitatea de producţie a Ucrainei, apreciem că începând cu 1 ianuarie 2027 România se află în risc de black-out. Motivaţia este următoarea: dată fiind producţia de energie electrică în perioadele în care vântul nu va bate şi soarele nu va străluci, adică atunci când capacităţile regenerabile vor fi în indisponibilitate de a produce, capacitatea de import nu va putea acoperi consumul. În prima fază există posibilitatea de a deconecta marii consumatori, fapt ce va avea ca impact scăderea economică. Apreciem că în perioada de sezon rece, când temperaturile scăzute se menţin, când producţia de energie fotovoltaică este extrem de mică şi dacă vântul nu va bate, adică nici capacităţile eoliene nu vor produce, când există o mare cerere de energie termică, ce se obţine şi din energie electrică, dezechilibrul din sistemul electro-energetic va fi mare şi reţelele se pot desincroniza din cauza lipsei de energie şi părţi din reţea se pot decupla automat, ajungându-se până la black-out.

TRANSFORMAREA RISCURILOR Şi VULNERABILITĂŢILOR
ÎN OPORTUNITĂŢI

Oportunitatea cea mai mare este că problemele nerezolvate în mai mult de 15 ani se pot rezolva repede. Măsura zero, care trebuia luată de acum câţiva ani, este aceea ca Ministerul Energiei să fie inclus în CSAT.

Prima măsură, care trebuie luată, este îndepărtarea agenţilor de influenţă din zona decizională a industriei energetice româneşti, şi aici ne referim la Ministerul Energiei, ANRE, ANRM şi companiile energetice naţionale, pentru a se putea lua deciziile corecte şi a se putea pune în aplicare. Această măsură trebuie întărită prin aplicarea legislaţiei privind managementul corporativ şi eliminarea interimatelor în instituţiile şi companiile de stat.

Al doilea pas este încercarea de renegociere a condiţiilor de eliminare a emisiilor de gaze de seră, măcar până în 2035 pentru a salva sistemul energetic naţional.

Al treilea pas este realizarea unei strategii energetice sustenabile, care să asigure, dacă este cazul, autosuficienţa energetică individuală – locală – regională, după caz şi democratizarea producţiei de energie. Acest lucru înseamnă investiţii în capacităţi de producţie mici, multe şi amplasate în zonele de sărăcie energetică. De asemenea sunt necesare şi gândirea unor capacităţi de stocare de energie (electrică şi termică) pentru a nu dezechilibra sistemele de transport şi distribuţie de energie electrică.

Al patrulea pas este schimbarea legislaţiei privind achiziţiile în companiile naţionale în vederea simplificării acestora şi reducerea timpului de punere în funcţiune a capacităţilor de extracţie de gaze şi petrol şi de producţie de energie electrică (care pot fi numai pe gaz) urgent necesare.

O decarbonare semnificativă şi în timp scurt se poate realiza în domeniul producţiei de energie termică şi al transporturilor, primele două din mixul de consum primar. Astfel, eliminarea sistemelor individuale de producere de energie termică (sobe şi centrale termice individuale) prin introducerea noilor tehnologii (fotovoltaice cu stocare şi pompe de căldură) şi în marile aglomerări urbane către sistemele de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) şi trecerea transportului pe hidrogen şi energie electrică sunt mai facile şi mai repede de realizat. Pentru localităţile mici se pot dezvolta sisteme proprii de încălzire prin biomasă, agro-biomasă sau deşeuri municipale solide (care au posibilitatea să fie în cogenerare, adică să producă şi energie electrică).

Al şaselea pas este o regândire a sistemelor de transport şi distribuţie de energie electrică şi digitalizare a acestora.

Al şaptelea pas este o regândire a pieţelor de energie, care în acest moment nu întrunesc cerinţele unor adevărate burse de mărfuri, care să aibă componentele de asigurare a finalizării tranzacţiilor. De asemenea lipsesc şi pieţele de hedging, care asigură un preţ stabil al energiei.

CONCLUZIE

În actualul context, în care în sfârşit au apărut ştiri legate de spionajul rusesc în România, context în care în ultimele săptămâni apar fel de fel de scandaluri de spionaj şi sabotaj în ţările aliate României, credem că îndepărtarea factorilor de influenţă străini şi a corupţiei din zona de decizie a industriei energetice româneşti reprezintă o urgenţă. Momentul de faţă reprezintă un punct de cotitură, majoritatea economiilor europene se transformă pentru a face faţă noilor provocări lansate de Federaţia Rusă în ultima perioadă, evoluând către economii de război, în care energia este esenţială în a le susţine.