Arh. Marian ION

Conceptul de „sumă zero” descrie situațiile în care câștigul unei părți implică automat pierderea celeilalte. În astfel de contexte, regulile și obiectivele sunt clare, iar rezultatele sunt previzibile. În contrast, situațiile cu „sumă non-zero” sunt mult mai complexe și dinamice, implicând un set vast de variabile interdependente. Acestea permit scenarii în care ambele părți pot câștiga („win-win”) sau ambele pot pierde („lose-lose”).

Aplicarea acestui cadru conceptual în sfera urbanismului evidențiază natura colaborativă și complexă a procesului de dezvoltare urbană. Progresismul, cu accentul său pe inovație și schimbare, și conservatorismul, cu focusul pe stabilitate și continuitate, nu sunt antiteze ireconciliabile, ci fațete complementare ale aceluiași proces dinamic urban. Crearea unei false dihotomii, amplificarea emoțiilor negative, distragerea atenției de la cauzele profunde, ancorarea în dezbateri sterile creează contextul capcanei narativului polarizator. Prin blocarea atenției pe duelul unui “zoom infinit al detaliilor“ în conflictul dintre ideologii si doctrine, accentul cade pe “a avea dreptate” și a învinge adversarul, în loc de a găsi soluții comune.

Într-o situație cu „sumă zero”, câștigul unei părți este inerent pierderea alteia. Acest tip de scenariu apare în conflictele de alocare a resurselor, în competiția pentru spațiu sau când dezvoltarea economică este văzută ca un joc în care doar una dintre părți poate câștiga. Dezvoltarea urbană bine gestionată are însă potențialul de a transforma comunitățile într-o situație cu „sumă non-zero”, în care toți actorii implicați – rezidenți, administrație publică, dezvoltatori, ONG-uri, mediul înconjurător – pot câștiga. Spre deosebire de o economie de tip „win-lose”, dezvoltarea urbană are potențialul să genereze soluții „win-win”, în care colaborarea și planificarea pe termen lung conduc la prosperitate pentru toți.

Unii oameni sunt mai eficienți în gestionarea situațiilor complicate, unde există o claritate a regulilor și a obiectivelor – situații cu „sumă zero”. Alții se simt confortabili în fața complexității, unde rezultatele depind de colaborare, de interdependențe și de adaptabilitate – situații cu „sumă non-zero”.

            Situațiile complicate și „suma zero”

Pentru cei care preferă situațiile cu „sumă zero”, tendința este de a vedea problemele într-un mod structurat, cu soluții finite și consecințe previzibile. Acești indivizi excelează în scenarii în care există reguli clare, obiective bine definite și resurse fixe. Este vorba despre un stil de gândire strategic, orientat spre câștigarea unor competiții sau rezolvarea unor probleme unde beneficiile unei părți înseamnă pierderi pentru cealaltă. Acest tip de gândire este valoros în situațiile în care ordinea și stabilitatea sunt esențiale și în care compromisurile pot părea periculoase sau ineficiente.

            Situațiile complexe și suma „suma non-zero”

Pe de altă parte, oamenii care gestionează bine situațiile complexe, cu sumă „sumă non-zero”, sunt cei care recunosc că soluțiile nu sunt întotdeauna binare și că succesul poate veni prin cooperare, compromis și interdependență. Ei sunt mai deschiși la inovare și flexibilitate, înțelegând că rezolvarea problemelor complexe presupune integrarea mai multor perspective și actori. Acești oameni sunt adesea cei care reușesc să vadă oportunități ascunse în colaborare și să construiască scenarii în care ambele părți au de câștigat. Când contextul este dinamic și imprevizibil, abilitatea lor de a manevra incertitudinea este un atu important.

            Complementaritatea între cele două stiluri de gândire

Ambele abordări sunt valoroase, iar oamenii inteligenți și onesti din ambele tabere pot contribui semnificativ la găsirea soluțiilor. Cei orientați spre situațiile complicate asigură stabilitatea și claritatea necesară pentru a naviga prin probleme concrete, în timp ce cei care se descurcă bine în complexitate aduc flexibilitatea și capacitatea de adaptare la realități imprevizibile. Adevărata provocare este să găsim modalități prin care aceste două abordări să colaboreze în mod productiv, astfel încât să depășim capcana conflictelor ideologice și să ne concentrăm pe soluțiile eficiente.

            Depășirea polarizării prin complementaritate

Dacă ne raportăm la exemplul dezvoltării urbane, cei care gestionează bine situațiile cu „sumă zero” vor pune accentul pe ordine, reglementare strictă și alocarea echitabilă a resurselor – esențial în stabilirea unor norme clare pentru protejarea spațiilor urbane și a infrastructurii critice. Pe de altă parte, cei orientați spre „sumă non-zero” vor explora modalități de a flexibiliza structurile urbane, de a integra comunități diverse și de a adapta orașele la noi nevoi prin colaborare și parteneriate public-private.

            În loc de concluzie… capcana profundă a narativului polarizator este tocmai faptul că ne ancorează în dezbaterea problemelor, prin blocarea atenției pe un “zoom infinit al detaliilor”, în loc să ne focuseze pe soluții.