dr. Octavian SERGENTU

Rezumat. Am abordat în acest studiu contrastele din Marea Neagră, izobarii geopolitici din regiune din perspectiva conflictului militar ruso-ucrainean (a invaziei ruseşti în Ucraina), a ciocnirii directe şi indirecte dintre Occidentul Colectiv şi Federaţia Rusă, relevând faptul că ipotezele unei „lumi ruse”, care domină Marea Neagră, nu mai sunt de actualitate. În acelaşi timp, am dezvăluit că însăşi planificatorii strategici ruşi, care au proiectat câteva scenarii în cadrul invaziei Federaţiei Ruse în Ucraina, au recunoscut eşecul în cazul cuceririi Ucrainei şi a zonei limitrofe nordice a Mării Negre. Bazinul Mării Negre devine cheia strategică în disputa Est – Vest pentru organizarea globală din secolului al XXI-lea.

Cuvinte cheie: Marea Neagră, Ucraina, Rusia, NATO, Forumul Economic Mondial, geostrategie, geopolitică

CUVÂNT INTRODUCTIV

Istoric, eficienţa economică şi militară a statelor a fost determinată de controlul asupra coridoarelor de transport maritim. Fie că luăm în considerare prosperitatea polisului atenian sau cei cinci sute de ani de dominaţie occidentală, în ambele cazuri obţinem aceeaşi reţetă de succes: proiecţia puterii militare asupra mării şi oceanelor, care asigura securitatea şi stabilitatea rutelor comerciale.

În schimb, statele care au pierdut controlul asupra rutelor comerciale maritime au ajuns inevitabil la un declin. Aici, ne referim la China, care, după ce a fost învinsă în războaiele opiumului de flota britanică şi a pierdut controlul asupra Hong Kong-ului, a intrat în aşa-numita „epocă a umilinţei” (de la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea).

Să nu uităm că, în timpul Primului Război Mondial, Imperiul Rus, confruntat cu o blocadă asupra Mării Baltice şi a Mării Negre, a pierdut peste 90% din cifra de afaceri a comerţului său exterior.

Analiştii politici ne spun că Marea Neagră reprezintă principalul teatru de conflict, iar controlul asupra acesteia va fi crucial pentru ambele părţi. Şi din punctul de vedere al experţilor occidentali, o eventuală recuperare de succes a Peninsulei Crimeea de către Ucraina ar constitui cheia victoriei triumfale a Occidentului consolidat într-o confruntare cu Rusia lui Putin.

I. ASPECTE ISTORICE: CALEA IMPERIALĂ A RUSIEI

Istoria unei călătorii lungi a Rusiei spre sud, spre Marea Neagră, precum şi către regiunile adiacente, Caucaz şi Balcani, este una orientativă. La fel şi consecinţele cu care s-a confruntat ţara atunci când şi-a pierdut poziţia în regiune.

După dispariţia Rusiei Kievene, Moscova, care şi-a consolidat cu răbdare pământurile din jurul ei, a trebuit să suporte timp de secole statutul său de stat pe uscat, ceea ce i-a limitat capacităţile comerciale, politice şi militare. Pentru a ajunge în apele Mării Baltice şi ale Mării Negre, a trebuit să aştepte câteva secole şi să verse mult sânge.

Anume, sub Petru I Imperiul Rus a obţinut acces la Marea Baltică şi, de asemenea, a avansat în direcţia Caucazului, unde a întâlnit pentru prima dată Persia şi Turcia. Drept urmare, după o serie de războaie cu Imperiul Otoman, Rusia a reuşit să capete un punct de sprijin în regiunea Mării Negre, ajungând în posesia nu numai a peninsulei Crimeea, ci şi a coastelor de est şi de nord-vest ale Mării Negre.

Toate aceste achiziţii au permis Rusiei să creeze pentru prima dată o navă puternică, să intre în Marea Mediterană şi, în sfârşit, să obţină acces la rutele comerciale mondiale. De fapt, atunci a avut loc o schimbare radicală ca statut geopolitic pentru imperiu.

În acelaşi timp, contribuţia economică a sudului Rusiei a crescut extrem de rapid. Astfel, dacă sub Ecaterina a II-a comerţul cu Marea Neagră reprezenta doar 1% din totalul întregului rus, atunci când Alexandru I a urcat pe tron, această cifră a crescut la 7%. Şi, conform datelor pentru anul 1831, cifra de afaceri comercială rusă în Marea Neagră şi Azov s-a ridicat la una respectabilă de 63 de milioane de ruble.

În acest sens, guvernul sovietic a rămas fidel axiomelor geopolitice ale imperiului. După ce a recâştigat ceea ce a fost pierdut temporar în timpul revoltelor revoluţionare, a continuat să-şi consolideze şi să-şi extindă influenţa atât în regiunea Mării Negre, cât şi în Marea Mediterană.

Dar prăbuşirea URSS a dus la schimbări dramatice, care s-au transformat într-o adevărată bătaie de cap pentru Rusia post-sovietică.

II. INTERESELE GEOECONOMICE ALE RUSIEI LA MAREA NEAGRĂ

Marea Neagră pentru Rusia reprezintă o poartă comercială sudică şi estică. Marea Neagră a jucat un rol uriaş pentru Rusia de secole. Este o poartă comercială către sudul şi estul global. Şi o trambulină pentru asigurarea influenţei sale asupra regiunii mediteraneene, care, la rândul său, deschide calea către Oceanul Mondial. Şi principalul avanpost, care protejează teritoriile sudice bogate şi foarte confortabile ale ţării.

Bazinul Azov – Marea Neagră reprezintă 30% din cifra de afaceri actuală de marfă tranzacţionată prin porturile maritime ruseşti: 191 milioane de tone în ianuarie-septembrie 2022. Potrivit Serviciului Vamal Federal al Rusiei, anul trecut, în ciuda sancţiunilor occidentale, cifra de afaceri a mărfurilor aproape nu a scăzut faţă de 2021, iar „profilul de import” a rămas neschimbat.

Două coridoare cheie de transport de gaze sunt, de asemenea, amplasate peste Marea Neagră – Turkish Stream şi Blue Stream, care leagă Rusia de Turcia şi prin aceasta de multe alte ţări. Capacitatea totală de proiectare a ambelor conducte de gaz este de 47,5 miliarde de metri cubi de gaz pe an, ceea ce echivalează cu un sfert din exporturile de gaze naturale ale Rusiei în 2021.

Marea Neagră este, de asemenea, cea mai scurtă rută a Rusiei către Marea Mediterană şi de acolo către Orientul Mijlociu, Africa, Europa de Sud şi de Sud-Est, Asia şi America Latină. În cele din urmă, prin această mare, a cărei importanţă a crescut mai ales sub sancţiunile occidentale, trece drumul către toate regiunile cheie ale lumii.

Pentru Rusia, accesul la Marea Mediterană şi o poziţie puternică în regiunea Mării Negre au fost întotdeauna indisolubil legate, una de alta. Şi prin ele s-a realizat exportul de hidrocarburi ruseşti, produse agricole, cooperările militar-tehnice, etc. Occidentul colectiv, desigur, a încercat să „anuleze” eforturile Rusiei, dar acest lucru a fost imposibil până acum.

Spaţiul Mării Negre joacă un rol uriaş pentru Uniunea Eurasiatică. Spre exemplu, Kazahstanul livrează o cota covârşitoare din petrolul său Italiei prin Marea Neagră. Aceasta reprezintă aproximativ 18-22% din veniturile bugetare ale ţării. Exporturile de cereale, care au loc prin bazinul Mării Negre, sunt la fel de importante pentru Uniunea Eurasiatică. Principalele fluxuri de mărfuri ale ţărilor din Asia Centrală din Vest trec prin zona rusă a Mării Negre şi după care prin Caucazul de Sud.

În acelaşi timp, strâmtorile Marea Neagră – Azov oferă acces şi la apele interne ale Rusiei şi ale Mării Caspice, ale căror companii de transport maritim operează în toată Marea Mediterană. Nu este o coincidenţă că unul dintre subiectele constante ale negocierilor în cadrul Comisiei Eurasiatice este liberalizarea accesului companiilor de transport maritim din Uniunea Eurasiatică prin Volga – Don şi apele interioare. Canalul Volga – Don joacă un rol important în asigurarea traficului de tranzit de-a lungul căilor navigabile ruseşti incluse în coridorul de transport internaţional „Nord – Sud”. În viitor, această arteră de transport aspiră să îmbunătăţească comunicaţiile maritime între Marea Caspică şi Marea Neagră, ceea ce presupunea că poate oferi statelor caspice acces la Marea Neagră şi Mediterană, la Oceanul Mondial, transformându-le în jucători importanţi în comerţul mondial.

III. CONFRUNTAREA RUSIA – UCRAINA

Multă vreme s-a crezut că Marea Neagră joacă un rol destul de secundar din punct de vedere geopolitic. Cu toate acestea, războiul din Ucraina a modificat o atare percepţie. Ale cui interese se intersectează în regiune?

Atât pentru Rusia, cât şi pentru Ucraina, Marea Neagră este un fel de poartă către lume, iar semnificaţia sa geostrategică şi geoeconomică este enormă. Dar există şi alte state, în primul rând ţările NATO – Turcia, Bulgaria şi România, care au propriile interese în această regiune, situată între Europa şi Asia. În ce se manifestă aceste interese şi cum le-a afectat încheierea de către Rusia a „acordului cu cereale”, scria DW¹.

Situaţia din Marea Neagră s-a agravat după retragerea Federaţiei Ruse din „acordul cu cereale”. Ori, după retragerea Rusiei din „acordul cu cereale”, care a permis exportul de cereale ucrainene pe piaţa mondială prin porturile Mării Negre în timpul războiului, situaţia din Marea Neagră a devenit tensionată.

Pe 19 iulie, Ministerul rus al Apărării a anunţat că din 20 iulie toate navele care călătoresc prin Marea Neagră către porturile ucrainene vor fi considerate potenţiali transportatori de mărfuri militare, iar ţările pavilionului unor astfel de nave vor fi „considerate implicate în conflictul ruso-ucrainean” de partea Kievului.

Pe 20 iulie, Ministerul Apărării ucrainean a emis o declaraţie similară. Toate navele care se îndreaptă către porturile ruseşti din Marea Neagră, precum şi către porturile din teritoriile anexate, începând cu 21 iulie, vor fi considerate de Kiev ca transportând mărfuri militare, „cu toate riscurile corespunzătoare”, a subliniat Ministerul ucrainean al Apărării.

Rusia a considerat Marea Neagră ca fiind sfera sa de influenţă sacră. Chiar şi în timpul existenţei Imperiului Rus şi apoi în perioada sovietică, această mare a reprezentat flancul sudic al unei mari puteri. Şi astăzi Marea Neagră este văzută de Moscova ca o trambulină, din care Rusia poate influenţa Marea Mediterană, Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Europa de Sud. De asemenea, oferă Rusiei acces la state mai îndepărtate unde activează militar, precum Siria sau Libia. În Tartusul sirian, Rusia are propria sa bază navală.

Un rol cheie pentru Federaţia Rusă în regiune îl juca flota sa de la Marea Neagră, a cărei bază navală principală se află la Sevastopol din anul 1783. Acest oraş din Peninsula Crimeea, care a fost anexat de Federaţia Rusă în 2014, este extrem de important pentru Rusia. În cele din urmă, acolo există un port de mare adâncime, pentru uz militar chiar şi iarna.

Conform dreptului internaţional, Rusia deţine doar aproximativ 10% din coasta Mării Negre. Cu toate acestea, datorită extinderii influenţei sale în regiune, Moscova controlează acum de facto aproximativ o treime din coastă.

În 2008, Rusia a trimis trupe în Georgia, după care s-au format două republici separatiste, nerecunoscute din punct de vedere al dreptului internaţional, dar loiale Kremlinului – Abhazia şi Osetia de Sud. Prima dintre ele este situată pe coasta Mării Negre.

În 2014, Rusia a anexat Crimeea, iar după ce a lansat o invazie pe scară largă a Ucrainei în februarie 2022, a ocupat alte zone din sudul acelei ţări.

„Exerciţiile NATO din apropierea graniţelor cu Rusia sunt o continuare a politicii obişnuite de şantaj pentru Occident şi vor fi asociate cu provocări şi activităţi de informaţii”². Această opinie a fost exprimată către RIA Novosti Crimeea de directorul Centrului de Studii Militaro-Politice de la MGIMO, profesorul Alexey Podberezkin.

NATO practică atacuri nucleare pe teritoriul Rusiei de lângă graniţa cu Rusia, a declarat şeful Serviciului de Frontieră FSB, Vladimir Kulishov.

Revenirea la schemele Războiului Rece nu poate decât să provoace îngrijorare din partea Federaţiei Ruse, aceasta va atrage în mod inevitabil o creştere şi o mai mare pregătire a sistemelor de apărare antiaeriană rusă. În faze atât de acute, exerciţiile de deplasare către graniţe au caracter de şantaj şi sunt o demonstraţie că Occidentul ar fi gata să folosească forţele armate ale ţărilor NATO pentru a opri ofensiva Forţelor Armate Ruse în Ucraina. Cu toate acestea, scopul principal al exerciţiilor alianţei ostile este de a exercita presiuni militare asupra Federaţiei Ruse printr-o demonstraţie de forţă, consideră expertul³.

În 2024, „centrul de greutate” în confruntările armate dintre Rusia şi Ucraina va fi Crimeea şi Marea Neagră. Această declaraţie a fost făcută de preşedintele ucrainean, Vladimir Zelensky, pe paginile The Economist⁴.

Liderul ucrainean a spus că este „extrem de important” pentru Kiev ca să izoleze peninsula şi să submineze potenţialul militar al Moscovei de zonă. Viitoarea operaţiune a Forţelor Armate ucrainene va fi „un exemplu pentru întreaga lume”, şi-a exprimat încrederea Zelensky.

În ceea ce priveşte forţele terestre, scopul lor, potrivit preşedintelui ucrainean, va fi „apărarea estului, salvarea oraşelor foarte importante din est şi sud, Harkov, Nipru, Zaporojie, Herson, Nikolaev” şi să apere infrastructura critică a Ucrainei.

După numeroase înfrângeri ale navelor sale în Marea Neagră, Rusia a început să folosească noi tactici. Inamicul foloseşte acum submarine pentru a patrula.

Şeful Centrului pentru Comunicaţii Strategice al Forţelor de Apărare de Sud, Dmitri Pletenchuk, a anunţat că acum, în fiecare dimineaţă, submarinele ruseşti sunt înlocuieşte unele de altele. El a menţionat că ruşii au patru submarine în regiunea Azov – Marea Neagră. Potrivit acestuia, trei dintre ei sunt purtători de rachete de croazieră. Periodic, două bărci ies pe larg. Pletenchuk a subliniat că ruşii consideră că situaţia din Marea Azov este mai sigură. El a menţionat că de aceea se străduiesc să organizeze acolo un proces de training pentru navele lor.

Federaţia Rusă construieşte structuri sub formă de baraje şi braţuri maritime pentru a-şi proteja navele în Marea Azov de dronele ucrainene. Totodată, conform informaţiilor sale, acum există trei nave mari de debarcare inamice şi acelaşi număr de nave de rachete Buyan-M situate în Marea Azov, care au plecat de la baza lor din Novorossiysk⁵.

În alt context, experţii ruşi consideră că o flotă militară neutră în Marea Neagră nu va lansa o stabilitate în regiune.

„Crearea unei grupări navale în Marea Neagră este puţin probabil să adauge securitatea regiunii, mai degrabă, dimpotrivă, va creşte riscurile unui conflict armat”, spune mai întâi Vladimir Maltsev, preşedintele Mişcării de sprijinire a flotei (DSF); căpitanul de gradul l în rezervă. Iniţiativa creării unui astfel de grup aparţine experţilor Forumului Economic Mondial (WEF). Experţii explică: fezabilitatea creării unui atare grup este legată de un „risc pentru transportul cerealelor şi îngrăşămintelor din porturile Mării Negre”. Pentru a atenua astfel de ameninţări, experţii WEF propun crearea unui grup naval de nave din „ţări neutre care ar putea însoţi navele care tranzitează prin Marea Neagră pentru a contribui la asigurarea stabilităţii pe pieţele alimentare mondiale”⁶.

IV. MAI ESTE MAREA NEAGRĂ UN LAC RUSESC?

Este timpul să readucem paritatea nu numai în lume, ci, în primul rând, în bazinul Mării Negre, afirmau planificatorii ruşi ai noului război din Europa.

Pe de o parte, la sfârşitul anului 1991, Moscova a păstrat doar o mică secţiune a coastei Mării Negre cu un port în Novorossiysk, care a jucat un rol secundar în timpul sovietic. A fost nevoie de mult timp şi investiţii pentru a-l transforma într-o maşinărie modernă de export.

Pe de altă parte, pentru prima dată în secole, Rusia a pierdut paritatea militară în regiunea Mării Negre. Flota Mării Negre a fost împărţită între Moscova şi Kiev. Şi, în locul fostei infrastructuri militare, Rusia a primit doar o bază navală la Sevastopol, transferată acesteia de Ucraina pe bază de închiriere pe o perioadă de 20 de ani. Drept urmare, din cauza lipsei de putere politică, economică şi militară după prăbuşirea URSS, Moscova a început să-şi piardă rapid poziţiile la graniţele sudice, de care Turcia şi blocul NATO nu au putut să nu profite, consideră majoritatea experţilor ruşi.

„Pătrunderea din ce în ce mai intensă a alianţei NATO, şi mai precis, a Statelor Unite şi a Marii Britanii, în Marea Neagră s-a datorat nu numai dorinţei de a putea contracara Rusia. Ei au vrut să obţină acces la resursele energetice ale regiunii, precum şi să preia controlul pe cea mai scurtă rută către Asia Centrală – o regiune care este, de asemenea, foarte bogată în resurse naturale şi oferă o pârghie suplimentară atât Moscovei, cât şi Beijingului”, afirmă Prokhor Tebin⁷.

Deja la începutul anilor 2000, a existat o schimbare vizibilă în mediul geopolitic regional. În republicile post-sovietice, cândva apropiate de Rusia, Georgia şi Ucraina, guvernele pro-occidentale au ajuns la putere ca urmare a Revoluţiei Trandafirilor (2003-2004) şi a Revoluţiei Portocalii (2004-2005). În acelaşi timp, în 2004, Bulgaria şi România au devenit membre NATO – eveniment pe care Rusia nu a putut să-l împiedice.

Ca urmare, la mijlocul anilor 2000, trei dintre cele şase state ale Mării Negre – România, Bulgaria şi Turcia – erau membre NATO, iar celelalte două – Ucraina şi Georgia – au început să colaboreze îndeaproape cu Alianţa Nord-Atlantică. În câţiva ani, a avut loc o schimbare radicală în modelul geopolitic al regiunii.

În mod cert, summitul NATO de la Bucureşti din 2008 a supărat Rusia. Dacă ar fi fost ţinută promisiunea Ucrainei şi Georgiei de a adera la Alianţă, atunci, pe lângă alte ameninţări în direcţia vestică, Moscova consideră că s-ar fi confruntat cu faptul că Marea Neagră s-a transformat într-un lac intern al NATO.

La doar cinci luni de la summitul Alianţei de la Bucureşti, a izbucnit un război de cinci zile între Georgia şi Osetia de Sud, după care Moscova a reuşit să blocheze posibilitatea integrării rapide a Georgiei în Alianţa Nord-Atlantică. Apoi, şase ani mai târziu, „Maidanul din Ucraina” a determinat Moscova să anexeze peninsula Crimeea. Kremlinul a considerat că situaţia din Ucraina din 2014 reprezintă o ameninţare, care poate să blocheze cele mai importante rute comerciale ale statului rus, iar pe viitor să pună întregul sud al Rusiei într-o poziţie vulnerabilă.

Din punct de vedere militar, această decizie a întors la 180 de grade întreaga configurare a forţelor din Marea Neagră. Peninsula Crimeea este un cap de pod, care iese adânc în mare, permiţând adâncime strategică, ceea ce, cu mijloacele militare-tehnice necesare, deschide posibilitatea sondării aproape întregii zone de apă. Cu toate acestea, odată cu revenirea principalei „perle” a Mării Negre, Moscova a considerat că a trebuit inevitabil să se pregătească pentru creşterea ameninţărilor regionale proiectate direct de Ucraina pentru recuperarea teritoriul său, cât şi de Alianţa Nord-Atlantică, ale cărei planuri nu includeau, evident, întoarcerea Rusiei în „jocul” de la Marea Neagră.

Ulterior, Rusia trece la confruntare în bazinul Mării Negre. Evenimentul semnal a reprezentat noua strategie a NATO în Marea Neagră şi desfăşurarea în România a primului segment al sistemului de apărare antirachetă Aegis Ashore. De asemenea, summitul NATO de la Varşovia desfăşurat în iulie 2016 a relevat că regiunea Mării Negre a ieşit în sfârşit din umbra Mării Baltice.

În special, s-a promis creşterea prezenţei militare aliate în regiune – în aer, pe uscat şi pe mare. S-a anunţat o creştere a numărului de vizite aliate în porturile româneşti şi bulgare. De asemenea, a fost anunţată o intensificare a antrenamentelor şi exerciţiilor comune în viitor. Şi, într-adevăr, de la acel summit, numărul navelor şi aeronavelor de război din regiunea Mării Negre a sporit şi au început să aibă loc regulat exerciţii comune între ţările NATO şi forţele navale ucrainene.

Indiscutabil, activitatea de informaţii a crescut treptat. Potrivit şefului Comitetului pentru Apărare şi Securitate al Consiliului Federaţiei, Viktor Bondarev, numai în 2021, numărul zborurilor de avioane de recunoaştere NATO în apropierea graniţei de stat ruse a crescut cu peste 30%⁸.

Rusia, la rândul său, a început să întărească activ apărarea Crimeei şi a început să modernizeze flota Mării Negre. Astfel, din 2014, pe peninsulă au fost desfăşurate sisteme de rachete antiaeriene (S-300 şi S-400), sisteme de rachete de coastă (Bastion-P), iar forţele terestre şi unităţile de aviaţie navală au fost întărite semnificativ. În prima etapă, flota Mării Negre a primit şase submarine, trei fregate şi nave mici de rachete.

După cum afirma expertul militar american Marion Kipiani că navele Flotei Mării Negre ale Federaţiei Ruse dotate cu rachete „Kalibr” au proiectat o „zonă de acces bazată pe refuz” rusă în cea mai mare parte a Mării Negre, ceea ce ar fi îmbunătăţit semnificativ securitatea flancului sudic al Rusiei, precum şi securitatea dezvoltării resurselor marine în zona sa economică exclusivă. Doar că distrugerea a 1/3 din potenţialul navelor ruseşti de război (de la nava amiral Moskva şi numeroase fregate, corvete şi nave de patrulare), în ultimii ani, de către statul ucrainean, în bazinul Mării Negre, retragerea lor din peninsula Crimeea, transferarea lor în Marea Azov au relevat faptul despre o vulnerabilizare extinsă a flotei ruseşti din Marea Neagră. Kievul a lovit cu drone, rachete proprii sau occidentale, mici submarine de producţie proprie (2-4 persoane), etc.

CONCLUZII

Cum va arăta reţeta victoriei şi o reţetă a înfrângerii pentru Federaţia Rusă?! Ce va primi Moscova dacă va reuşi să ocupe sudul Ucrainei?!

Reţeta victoriei Rusiei în bazinul Mării Negre:

În primul rând, Rusia va putea închide principala ameninţare de securitate pentru flotă, precum şi pentru întreaga peninsulă Crimeea, prin protejarea şi întărirea „podului terestru” către Crimeea. „În caz contrar, orice bază pe care Ucraina rămâne pe coasta Mării Negre, chiar şi cu cele mai limitate arme, va reprezenta un pericol uriaş pentru Rusia”, spune expertul militar rus Vasily Kashin⁹.

În al doilea rând, acest fapt va duce Ucraina la colapsul economic total. După ce ar pierde porturile din Herson, Nikolaev şi Odesa, Kievul nu va pierde doar infrastructura de export, ci şi cea mai mare parte a ceea ce exportă de fapt – produse agricole (în principal cereale). Este puţin probabil să poată supravieţui unei astfel de înfrângeri.

În al treilea rând, Rusia însăşi va avea şansa de a deveni cel mai mare jucător agricol din lume, pe lângă consolidarea semnificativă a securităţii rutelor sale comerciale de-a lungul liniei Nord – Sud. Acest lucru este relevant mai ales în lumina rupturii cu Occidentul, pe fundalul căreia importanţa comerţului cu Turcia, Orientul Mijlociu, Africa, Asia şi America Latină a crescut atât de critic.

Dacă Rusia îşi va pune în aplicare planurile şi va câştiga un punct de sprijin pe coasta Mării Negre, va primi o infrastructură de export puternică şi teritorii agricole de o importanţă şi bogăţie colosală. De facto, va deveni cel mai mare monopolist din lume în această industrie.

În sfârşit, în al treilea rând, prin creşterea ponderii sale geopolitice în Marea Neagră, Rusia va putea creşte semnificativ presiunea asupra Bulgariei şi României, precum şi să îşi întărească semnificativ poziţia de negociere cu Turcia. De fapt, finalizarea cu succes a „operaţiuni militare speciale” va deschide o nouă pagină în istoria relaţiilor dintre Rusia şi Marea Neagră, care a demarat din anul 2008¹⁰.

Reţeta insuccesului pentru Rusia:

În caz de eşec, consecinţele pentru Moscova ar putea fi catastrofale. De exemplu, după ce a pierdut Crimeea, Rusia riscă să se confrunte cu o blocare a rutelor comerciale şi economice cheie, iar întregul potenţial militar acumulat în regiune va fi efectiv nivelat. Mai mult de atât, în viitor, întregul sud al Rusiei, care joacă un rol cheie în asigurarea securităţii alimentare a ţării, ar putea fi ameninţat. Şi aceasta ca să nu mai vorbim de deteriorarea reputaţiei şi pierderile inevitabile din Orientul Mijlociu şi Estul Mediteranei.

Dacă luăm în considerare situaţia extrem de dificilă din Marea Baltică ca urmare a aderării Finlandei şi Suediei la NATO, Moscova se poate găsi de facto închisă pe uscat, aşa cum era acum multe secole. Şi pentru a accesa Oceanul Mondial, Rusia va trebui să extindă rapid coridoarele de transport către Orientul Îndepărtat şi Marea Caspică.

Evident că Rusia a proiectat o infrastructură a spaimei şi terorii în Ucraina şi în lume. Expertul în relaţiile internaţionale, diplomatul şi politologul rus Aleksandr Lukin este de părere că în prezent „Federaţia Rusă este dominată de politicieni din zona marginală şi atunci când se va reveni la normalitate – reanimarea relaţiilor pozitivă cu Occidentul (UE, Marea Britanie, SUA) în prim planul politicii ruseşti se vor reîntoarce „raţionalii mainstream”, care vor proiecta un alt tip de politică, în care izolaţionismul va fi depăşit şi perioada post-criză va ilustra o altă Europă. Ori, Kievul, care pretinde la un rol non-formal de lider „spiritual” al unei Europe proamericane, va reprezenta o problemă pentru vechea Europă. Ispita de-a exercita o presiune dozată asupra Chinei în baza apropierii de Moscova poate deveni foarte atractivă”¹¹.

Federaţia Rusă consideră că revigorarea relaţiilor cu Occidentul depinde de eliminarea inducţiei spaimei, pe care au proiectat-o în Ucraina, în Europa, în lume. Şantajul cu arma nucleară şi propaganda agresivă, actele teroriste, pe care le-a realizat în Europa, nu pot fi şterse din memorie. Într-o „lume multipolară” concepută de Federaţia Rusă, distinctă de principiul „cooperării şi confruntării”, în care „forţa brută reprezintă chintesenţa şi „perioada post-adevăr” un ideal, bazată pe semi-adevăruri, minciună şi simbolism, în detrimentul raţionalismului şi moralităţii, al dreptului internaţional, nu există şanse să se înfiripe într-o „ordine globală viitoare”.

Bătălia pentru Marea Neagră este una esenţială pentru viitoarea configurare a ordinii globale din secolul al XXI-lea.

Bibliografie

1. Expert 4, versiune audio: Marea Neagră ca principalul teatru al OMS (operaţiunii militare speciale) //Черное море как главный театр СВО, https://expert.ekiosk.pro/1009921

2. Личность, идеология и эго Путина. Куда ведут Россию взгляды главнокомандующего, https://discours.io/articles/social/lichnost-ideologiya-i-ego-putina-kuda-vedut-rossiyu-vzglyady-glavnokomanduyuschego.

3. СВОП / SVOP (Consiliul pentru politica externă şi de apărare), Александр Лукин, О ВНЕШНЕЙ ПОЛИТИКЕ РОССИИ: ПОПЫТКА ЗАГЛЯНУТЬ ЗА ГОРИЗОНТ, 06.06.2024;
   https://svop.ru/main/53555/

4. Canegie Russia Eurasia Center;
   https://carnegieendowment.org/regions/ukraine?lang=ru&center=russia-eurasia.

5. CSEF, https://csef.ru/oborona-i-bezopasnost/348/palantir-sozdaet-dlya-pentagona-drony-ubijczy-eto-yadernaya-bomba-nashego-vremeni-9710.

6. DW; https://www.dw.com/ru/cernoe-more-pocemu-ego-strategiceskoe-znacenie-tak-veliko/a-66505623

7. 2024 – bătălia pentru Marea Neagră // 2024 год – битва за Чёрное море более подробно на:
   https://vizitnlo.ru/2024-god-bitva-za-chyornoe-more/

8. Черноморский вектор НАТО – форсаж (subiect dedicat în special României) – более подробно на:
   https://vizitnlo.ru/chernomorskij-vektor-nato-forsazh/ https://vizitnlo.ru/chernomorskij-vektor-nato-forsazh/.

9. Нашли замену кораблям: россияне применяют новую тактику в Черном море;
   https://charter97.org/ru/news/2024/6/10/598421/

10. Характеристики подводных дронов и их значение;
    https://drones-russia.ru/news/kharakteristiki-podvodnykh-dronov-i-ikh-znachenie/.

11. Новый кошмар флота РФ! Украинская субмарина поразила весь мир: первый обзор на Kronos / Арсенал;
    https://www.youtube.com/watch?v=Gb0Zm2LwJpQ

12. Voennoedelo: https://voennoedelo.com/

13. «Дармовой дрон способен поражать танки НАТО». Как беспилотники изменили ход конфликта;
    https://rtvi.com/stories/darmovoj-dron-sposoben-porazhat-tanki-nato-kak-bespilotniki-izmenili-hod-konflikta/

14. https://interaffairs.ru/rubric/show/38.

15. Defence Express – Ukraina;
    https://defence-ua.com/photo/na_magura_v5_vidpratsjuvali_prohodzhennja_bonovih_zagorodzhen_ ta_za_odno_potopili_buksir_video-314.html.