col. Valerii FRUNZE

Regiunea Mării Negre rămâne o falie strategică pe harta geopolitică a Europei. Ca o consecinţă a acţiunilor agresive militare ale rusiei¹, Ucraina a pierdut controlul asupra spaţiilor sale maritime din Marea Azov şi a unei părţii a zonei sale maritime din Marea Neagră. De asemenea, kremlinul vrea să interzică Ucraina de acces la mare în general. Putem vedea şi avem confirmare zilnică că tot ceea ce face rusia în Marea Neagră şi Marea Azov este agresiune şi încărcarea normelor dreptului internaţional. În lumea modernă după anul 1945, când arhitectura modernă de securitate a început să prindă contur, amploarea unui astfel de comportament criminal pe mare nu a existat. Crime şi mai grave sunt comise de ruşi pe teritoriul ţării, când oraşele şi satele paşnice sunt distruse.

Aş dori ca toată lumea să înţeleagă că rusia va proceda aşa atâta timp cât îi permitem. Şi nu se va opri în Ucraina. În prezent, Forţele de apărare ale Ucrainei fac tot posibil pentru a doborî invadatorul din Marea Neagră, dar rusia încă are forţe şi mijloace militare pentru a perturba sau bloca liniile de aprovizionare în Marea Neagră pentru a lansa atacuri teroriste cu rachete asupra infrastructurilor civile.

În contextul oportunităţilor disponibile ca ameninţări la adresa Ucrainei şi a ţărilor vecine în regiune, rusia foloseşte şi poate folosi următoarele opţiuni militare în Marea Neagră:

• Sabotaj la porturi maritime – vorba este despre posibilitatea utilizării reţelelor agenţilor ruşi pentru sabotaj, pentru distrugere (oprire temporară) a punctelor şi capacităţilor logistice. Cu toate acestea, pot fi produse pagube mai mari pentru porturi, infrastructură sau nave, care pot fi inundate de scafandrii forţelor speciale ruse, mai ales dacă sunt coordonaţi cu atacuri cu drone maritime. Acum federaţia rusă dezvoltă dronele navale, care prin caracteristicile lor sunt asemănătoare cu cele folosite de Forţele de apărare ale Ucrainei. Vedem că rusia continuă deja un război hibrid împotriva ţărilor NATO şi nu este deosebit de îngrijorată dacă dronele ruseşti zboară deasupra teritoriilor României şi Poloniei;

• Extinderea zonei de mine maritime – în prezent rusia nu are posibilitatea de a utiliza în mod activ această opţiune, dar este încă posibilă aplicarea flotei de submarine pentru amplasarea minelor la rute maritime. În plus pagubele sunt cauzate de minele deja instalate de rusia pe mare, care se desprind şi se deplasează pe ţărmurile României, Bulgariei. Astfel, pericolul minelor în Marea Neagră rămâne ridicat;

• Capturarea navelor – Forţele Armate ale Ucrainei au reuşit să asigure securitatea transportului civil, fapt dovedit de funcţionarea stabilă a coridorului de cereale. În acelaşi timp rusia poate prelua controlul asupra navelor individuale cu ajutorul unei echipe de asalt aterizate dintr-un elicopter sau de o navă de război. Nava interceptată poate fi redirecţionată către sevastopol sau novorosiysk. În acest caz, pentru a-şi justifica acţiunile, rusia poate produce şi „dovezi” că nava a fost folosită pentru a transfera arme şi utiliza aceasta în propaganda şi dezinformarea sa. Ca soluţie sistemică pentru a rezolva această problemă ar putea fi formarea unei coaliţiei internaţionale, care să însoţească navele comerciale îndreptate spre porturile ucrainene de la Marea Neagră. Coaliţia menţionată mai sus ar putea include ţări cu un interes semnificativ în restabilirea relaţiilor comerciale şi comerţului maritim cu Ucraina şi/sau parteneri ai Ucrainei, care au capacităţile corespunzătoare;

• Lovituri de rachete şi UAV-uri asupra porturilor maritime – utilizarea rachetelor şi dronelor de către armata rusă prezintă cel mai mare pericol pentru transportul maritim, infrastructura portuară şi energetică. Astfel de lovituri sunt efectuate „tradiţional” din Marea Caspică şi Marea Neagră. Astfel putem să consemnăm încă o dată că rusia nu respectă absolut legile maritime. În special, ţara agresoare încalcă cu cinism „principiul fundamental de distincţie” între civili şi combatanţi, obiecte civile şi militare. Atacurile cu rachete şi drone asupra terminalelor de cereale, infrastructurii portuare şi altor obiecte civile sunt crime de război comise de forţele ruse în Ucraina aproape în fiecare zi. Pericol rachetelor lansate din mare nu a dispărut şi rămâne relevantă. Rusia privează în mod deliberat pieţele mondiale de acces la produsele agricole ucrainene, ceea ce duce la creşterea preţurilor alimentelor, pune presiune asupra ţărilor din Sudul Global şi permite agrobusiness-ului rusesc să beneficiază financiar. Cu încălcarea dreptului maritim internaţional rusia a impus unilateral o blocare a rutei maritime internaţionale – o tactică, care ar putea fi replicată de China în Marea Chinei de Sud sau de Iran în Golful Persic.

Luând în considerare tot ceea ce a fost menţionat anterior, Ucraina consolidează potenţialul naval. Noi înţelegem că doar flotă rusă distrusă şi Peninsula Crimeea eliberată sunt o garanţie a păcii în Marea Neagră. Ucraina are nevoie de ajutor în domeniul creării unui sistem de apărare anti-rachete şi antiaeriană eficient şi integrat pe multe niveluri în zona porturilor maritime şi fluviale pentru a-i proteja de atacurile ruse. De asemenea, utilizarea de către statele vecine ale Ucrainei a propriilor sisteme de apărare antiaeriene pentru distrugerea rachetelor (dronelor) ruse în spaţiul aerian ucrainean de frontieră ar putea fi destul de logică şi justificată, mai ales dacă rachete (drone) zboară spre aceste ţări. Un alt pas important pentru consolidarea securităţii Mării Negre ar putea fi instalarea unei baze militare NATO în portul Constanţa.

Pe de altă parte, NATO ar trebui să ia decizii dificile pentru că regimul fascist al lui putin înţelege o singură logică – logica puterii.

Este necesar să facem tot posibil pentru a restabili pacea în Marea Neagră şi pentru ca rusia să-şi piardă dorinţa de a-şi ataca vecinii în următoarele sute de ani.