dr. Octavian SERGENTU

Abstract. We focused on the phenomenon of the Russian Federation that is currently manifesting itself in the context of the reset of the global order. The information from the Russian space reveals the aggressive behavior of the Russian state to the states in the vicinity.

Keywords: Russian Federation, hard power, Ukraine, the West, geopolitics, information resources

ASPECTE GENERALE

Mai întâi trebuie să analizăm conflictul Rusiei cu Occidentul până la începerea războiului din Ucraina. Apoi începutul invaziei ruse în Ucraina, totul coroborat în ipotezele reorganizării noii ordini globale. Unii experţi considerau că această criză ruso-occidentală este de scurtă durată, că sistemul internaţional dispune de instrumente ca să remedieze problemele globale. Vorbim de coduri geopolitice distincte, de izobari geopolitici, de fronturi de presiune şi estomparea unor divergenţe de-a lungul timpului. Disoluţia URSS a produs un şoc mental pentru unii. Mai ales că au apărut flageluri în sistemul internaţional – terorismul, criza, apariţia populismului cu apariţia lui Donald Trump, Brexit, pandemia coronavirusului. Multe voci vorbeau că lumea se modifică, doar că sistemul a rezistat, s-au menţinut principiile, instituţiile din secolul al 20-lea. Doar că se erodează în timp. Sancţiunile împotriva Rusiei au fost non-funcţionale, dar în timp îşi găsesc efectul. Anterior o anumită regiune departe de Europa provoca cuantificarea politicii economice mondiale. În prezent vorbim despre o criză complexă. Vorbim despre o criză Rusia – Occidentul Colectiv, Orientul Mijlociu, Caucaz, noile oportunităţi investiţionale şi comerciale, confruntări la nivelul controlului armelor de distrugere în masă, instabilitatea regională. Noi abordări asupra geopoliticii ca formă a organizării lumii contemporane.

Dacă anterior vorbeam despre o distincţie în parametrii politicii mondiale şi economice, astăzi vorbim de complexitatea ordonării lumii. Crizele anterioare de-terminau ca statele mari să interacţioneze şi să le transforme, să medieze şi existau eforturi, pe când actualmente există un perete în comunicare şi relaţionare. Este o criză sistemică şi nu există o anumită predictibilitate.

IPOTEZELE RESETĂRII ORDINII GLOBALE

Dacă până în prezent vorbeam de pragmatism şi valori, totul s-a spulberat la începutul operaţiunii militare în Ucraina din 2022. Rusia s-a orientat spre Asia. Cu părere de rău, nu există un sistem politic economic, care ar fi pragmatic. Observăm scumpirile în Rusia, lipsa de mărfuri de primă necesitate, economia a fost pusă pe şinele militare. Orientarea rusă spre Asia, în special spre China. Uzurparea puterii politice, represalii şi mulţi deţinuţi politici, care au militat împotriva războiului din Ucraina. Confruntarea Rusiei cu Occidentul este de lungă durată, poate fi de decenii. Raţiunea confruntării nu va dispărea graţie elitelor politice actuale şi a maşinii pro-pagandistice, care serveşte puterea politică. Sancţiunile vor lovi tot mai dur sistemul economic al Federaţiei Ruse.

Trebuie înţeles faptul că unul din ideologii ruşi, care a fost părintele „lumii ruse” şi al integrării eurasiatice, Aleksandr Dughin, vorbind despre securitatea Eurasiei: că interesele Rusiei în Ciscaucazia se rezumă la subiectul Georgiei. Armenia era văzută în cutia rusă, iar afinitatea identitară a azerilor şi turcilor este recunoscută până şi de ruşi. În acest context, Dughin solicită Georgiei, ca şi Ucrainei, să dispună de o neutralitate integrală ca să fie independentă de Rusia, cât şi de Occident. Exact ca în cazul Ucrainei.

În raport cu aceste afirmaţii, experţii georgieni au nişte întrebări faţă de Dughin:¹

Despre ce securitate eurasiatică vorbeşte el? Există o Eurasie cu multiple popoare, unde există şi Rusia, dar şi alte naţiuni asiatice şi europene şi pentru care dintre ele Georgia reprezintă o ameninţare? Singura ţară, care invocă sacralitatea imperială şi de unde planează ameninţarea asupra continentului eurasiatic, este tocmai Rusia. Pentru că Rusia reprezintă un stat, care inspiră majoritatea conflictelor actuale şi inspiră conflicte politice, militare, financiar-economice, care se exprimă pe toate continentele lumii. Rusia ocupă 20% din teritoriul georgian – Abhazia şi regiunea Ţhinvali. Care este doleanţa lui Dughin precum „Georgia să fie liberă de Occident”?! Care dintre statele NATO şi UE au ocupat Georgia?!

Evident, sprijinul ţărilor UE şi NATO ca Georgia să dispună de politică naţio-nală şi un membru plenipotenţiar al lumii civilizate reprezintă un caz de „ocupaţie”.

Dughin insistă pe „liniile roşii” în relaţia cu Georgia. În ce constă teoria şi de ce Moscova nu va permite integrarea Georgiei în structurile euroatlantice?

1. Georgia trebuie să renunţe la aderarea la NATO;

2. Georgia trebuie să renunţe la aderarea în structurile europene, fără acordul Rusiei;

3. relaţie prudentă cu UE, pentru că UE reprezintă porţile de aderare în NATO şi în structurile europene.

Nu este nimic nou în aceste trei puncte. Georgia trăieşte cu aceste solicitări de la Moscova de mai bine de 30 de ani. Dughin susţine că Georgia trebuie să renunţe la cursul ales şi trebuie să se întoarcă brusc spre Rusia. În opinia sa, nici NATO, nici structurile occidentale nu pot face nimic pentru Georgia, iar Georgia trebuie să înţeleagă bine acest lucru. El declară categoric că a fi cu Rusia nu este doar util, ci şi corect, dar nu precizează de ce este corect.

„Domnul Dughin spune direct că, cu cât Georgia se integrează mai repede în structurile europene, cu atât mai repede îşi va pierde şansele de a restabili integritatea teritorială a ţării. În acelaşi timp, el nu oferă nicio garanţie în cazul în care suntem de acord brusc cu toate propunerile Moscovei. El vorbeşte despre posibilitatea de a începe negocieri pe nişte subiecte nespecificate. La întrebarea – ce garanţii va primi Georgia în schimbul concesiunilor sale? Răspunsul scurt este „fără garanţii”².

STRATEGIA DE SECURITATE
ŞI CONCEPŢIA DE POLITICĂ EXTERNĂ A FEDERAŢIEI RUSE

Ne-am aplecat asupra celor două concepţii ale setului axiologic, ce proiectează sistemul geopolitic al Federaţiei Ruse în viitor. Am apelat la câteva puncte cheie legate de rolul şi exprimarea Rusiei în contemporanitate.

Strategia de securitate naţională a Federaţiei Ruse³:

9. În contextul tensiunii geopolitice în creştere, politica externă a Federaţiei Ruse ar trebui să contribuie la creşterea stabilităţii sistemului de relaţii internaţionale bazat pe dreptul internaţional, principiile securităţii universale, egale şi indi-vizibile, aprofundarea interacţiunii multilaterale fără linii de demarcaţie, şi abordări de alianţă pentru a rezolva în comun problemele globale şi regionale în rolul central de coordonare al Naţiunilor Unite şi al Consiliului de Securitate al ONU.

10. Implementarea de către Federaţia Rusă a politicii de stat în domeniul asigurării securităţii naţionale contribuie la creşterea stabilităţii interne, la construirea potenţialului economic, politic, militar şi spiritual al Rusiei, necesar pentru con-solidarea rolului său ca fiind unul dintre centrele influente ale lumii moderne.

11. În prezent, coeziunea societăţii ruse este în creştere, conştiinţa civică se con-solidează, conştientizarea necesităţii de protejare a valorilor spirituale şi morale tradiţionale este avansată, activitatea socială a cetăţenilor este una în creştere, implicarea acestora în rezolvarea celor mai stringente probleme de importanţă locală şi naţională.

12. Securitatea statului şi cea publică, integritatea teritorială şi suveranitatea ţării sunt asigurate la nivelul corespunzător, iar nivelul activităţii teroriste este redus substanţial. Implementarea consecventă a politicii militare asigură protecţia Federaţiei Ruse împotriva pericolelor şi ameninţărilor militare. Încercările de interferenţă externă în afacerile interne ale Federaţiei Ruse vor fi suprimate în mod eficient.

13. Federaţia Rusă şi-a demonstrat lumii întregi stabilitatea sa economică şi a de-monstrat capacitatea de a rezista presiunilor sancţiunilor externe. Lucrările continuă să reducă dependenţa de importuri în sectoarele cheie ale economiei. Nivelul securităţii alimentare şi energetice a sporit.

14. Pentru ca Federaţia Rusă să avanseze la un nou nivel de dezvoltare economică şi pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii cetăţenilor, se iau măsuri cuprinzătoare pentru a depăşi tendinţele demografice negative şi pentru a rezolva problemele sistemice din domeniul asistenţei medicale, pentru a reduce nivelul sărăciei şi stratificarea societăţii în funcţie de nivelul de venit şi pentru a îmbunătăţi starea mediului. Dezvoltarea potenţialului ştiinţific şi îmbunătăţirea calităţii şi accesibilităţii educaţiei vor accelera restructurarea structurală a economiei ruse.

15. Pentru a asigura şi proteja interesele naţionale ale Federaţiei Ruse de amenin-ţările externe şi interne, inclusiv de acţiunile neprietenoase ale statelor străine, este necesar să fie sporită eficienţa utilizării realizărilor existente şi a avantajelor competitive ale Federaţiei Ruse, luând în considerare tendinţele pe termen lung ale dezvoltării globale.

17. Sporirea instabilităţii geopolitice şi a conflictelor, întărirea contradicţiilor inter-statale sunt însoţite de o creştere a ameninţării cu utilizarea forţei militare. Slăbirea normelor şi principiilor de drept internaţional general acceptate, slă-birea şi distrugerea instituţiilor juridice internaţionale existente şi dezmem-brarea continuă a sistemului de tratate şi acorduri în domeniul controlului armelor duc la creşterea tensiunii şi la o agravare de natură militară a situaţiei politice, inclusiv în apropierea frontierei de stat a Federaţiei Ruse. Acţiunile unor ţări au ca scop inspirarea proceselor de dezintegrare ale Comunităţii Statelor Independente (CSI) pentru a distruge legăturile Rusiei cu aliaţii săi tradiţionali. Un număr de state numesc Rusia o ameninţare şi chiar un adversar militar. Pericolul ca conflictele armate să devină războaie locale şi regionale, inclusiv cele care implică puteri nucleare, este în creştere. Spaţiul cosmic şi spaţiul informaţional sunt dezvoltate activ ca noi domenii de operaţiuni militare.

18. Aspiraţia de izolare a Federaţiei Ruse şi utilizarea dublelor standarde în politica internaţională împiedică creşterea eficacităţii în sfera cooperării multilaterale, în domenii atât de importante pentru comunitatea mondială precum asigurarea securităţii egale şi indivizibile pentru toate statele, inclusiv în Europa, precum şi lupta împotriva terorismului şi extremismului, traficului de droguri, crimei organizate, răspândirea bolilor infecţioase, asigurarea securităţii informaţiilor internaţionale, rezolvarea problemelor de mediu.

19. Problema leadership-ului moral şi crearea unei baze ideologice atractive pentru viitoarea ordine mondială, care devine o urgenţă. Pe fundalul crizei modelului liberal occidental, o serie de state încearcă să erodeze în mod intenţionat valorile tradiţionale, să distorsioneze istoria lumii, să revizuiască opiniile cu privire la rolul şi locul Rusiei în ea, să reabiliteze fascismul şi să incite conflicte interetnice şi interreligioase. Se desfăşoară campanii de informare menite să creeze o ima–gine ostilă a Rusiei. Folosirea limbii ruse este limitată, activităţile presei ruse şi utilizarea resurselor informaţionale ruseşti sunt interzise şi se introduc sancţiuni împotriva sportivilor ruşi. Federaţia Rusă este acuzată în mod nerezonabil de încălcarea obligaţiilor internaţionale, de efectuarea de atacuri informatice şi de amestec în afacerile interne ale statelor străine. Cetăţenii ruşi şi compatrioţii care trăiesc în străinătate sunt supuşi discriminării şi persecuţiei deschise.

20. Ţările neprietenoase încearcă să folosească problemele socio-economice exis-tente în Federaţia Rusă pentru a-i distruge unitatea internă, pentru a inspira şi radicaliza mişcarea de protest, pentru a sprijini grupurile marginale şi a diviza societatea rusă. Sunt din ce în ce mai utilizate metode indirecte menite să provoace instabilitate pe termen lung în Federaţia Rusă.

21. Pe fundalul implementării unei politici direcţionate pentru a limita Federaţia Rusă, întărirea suveranităţii, independenţei, integrităţii statale şi teritoriale a acesteia, protejarea fundamentelor spirituale şi morale tradiţionale ale societăţii ruse, asigurarea apărării şi securităţii şi prevenirea interferenţelor în afacerile interne ale Federaţiei Ruse devin de o importanţă vitală pentru ţara noastră. (mid.ru)

Ne-am focusat şi pe Concepţia de politică externă a Federaţiei Ruse, 31 martie 2023, care relevă actualitatea politicii externe a Kremlinului⁴:

5. Locul Rusiei în lume este determinat de prezenţa unor resurse semnificative în toate sferele vieţii, statutul său de membru permanent al Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, participant la organizaţii şi asociaţii interstatale de conducere, una dintre cele mai mari două puteri nucleare, un stat succesor (succesor legal) URSS. Rusia, ţinând cont de contribuţia sa decisivă la victoria în Al Doilea Război Mondial, precum şi de rolul său activ în crearea unui sistem modern de relaţii internaţionale şi eliminarea sistemului mondial de colonialism, acţionează ca unul dintre centrele suverane ale dezvoltării mon-diale şi poartă a realizat o misiune unică din punct de vedere istoric de a menţine un echilibru global de putere şi de a construi un sistem internaţional multipolar, asigurând condiţii pentru dezvoltarea paşnică şi progresivă a umanităţii, bazată pe o agendă unificatoare şi constructivă.

6. Rusia urmează un curs independent şi multivectorial de politică externă, dictat de interesele sale naţionale şi de conştientizarea responsabilităţii sale specifice pentru menţinerea păcii şi securităţii la nivel global şi regional. Politica externă a Rusiei este paşnică, deschisă, previzibilă, consecventă, pragmatică, bazată pe respectul pentru principiile şi normele de drept internaţional general acceptate şi pe dorinţa unei cooperări internaţionale egalitare în vederea soluţionării problemelor comune şi promovării intereselor comune. Atitudinea Rusiei faţă de alte state şi asociaţii interstatale este determinată de caracterul constructiv, neutru sau duşmănos ale politicilor manifestate faţă de Federaţia Rusă.

LUMEA CONTEMPORANĂ:
PRINCIPALELE TENDINŢE ŞI PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE

7. Omenirea trăieşte o eră a schimbărilor revoluţionare. Formarea unei lumi mai drepte, multipolare continuă. Modelul dezechilibrat de dezvoltare globală, care de secole a asigurat creşterea economică accelerată a puterilor coloniale prin însuşirea resurselor teritoriilor şi statelor dependente din Asia, Africa şi emisfera vestică, devine ireversibil şi un lucru al trecutului. Suveranitatea şi capacităţile competitive ale puterilor mondiale non-occidentale şi ale ţărilor lider regionale sunt consolidate. Restructurarea structurală a economiei mondiale, transferul acesteia pe o nouă bază tehnologică (inclusiv introducerea de tehnologii de inteligenţă artificială, cele mai recente informaţii şi comunicaţii, energie, teh-nologii biologice şi nanotehnologii), creşterea conştientizării identităţii naţionale, diversitatea culturală şi civilizaţională şi alţi factori obiectivi accelerează pro-cesele de redistribuire a potenţialului de dezvoltare în favoarea unor noi centre de creştere economică şi influenţă geopolitică, contribuie la democratizarea relaţiilor internaţionale⁵.

Teorii ale conflictului european

Ne-am aplecat pe expertul militar A. Podberzkin, care evaluează subiectul conflictului european şi implicaţiile Rusiei. El ne spune că în perioada anilor 2020-2024 Rusiei îi va fi necesar să remedieze atât problema dezvoltării socio-economice rapide, cât şi cea a supravieţuirii naţionale în faţa deteriorării accentuate a situaţiei internaţionale şi militaro-politice.

Evenimente turbulente din 2022-2023 au arătat că procesul unei noi recon-strucţii mondiale se dezvoltă într-un ritm mult mai rapid decât cel prezis de mulţi cercetători în anii precedenţi, inclusiv în raport cu cele probabilistice, opţiuni specifice pentru dezvoltarea acestui scenariu. În general, prognoza făcută de unii experţi în perioada 2013-2014 a fost confirmată, inclusiv în ceea ce priveşte ajustările necesare la Strategia de securitate naţională a Federaţiei Ruse.

În acest context, schimbările radicale, care s-au produs în anii 2022-2023, în situaţia internaţională şi situaţia militaro-politică necesită noi ajustări calitative în ceea ce priveşte prognozarea strategică nu numai a dezvoltării politicii externe a Rusiei, ci şi a Consiliului Naţional de Securitate, adoptată în iulie 2021. În primul rând, cazul dat se referă la:

• Identificarea instrumentelor eficiente de contracarare prin metode militare de forţă împotriva instrumentelor de politică externă ale statelor occidentale, care s-au format sub egida SUA sub o coaliţie militar-politică de anvergură;

• Necesitatea de a „privi orizontul” predicţiilor de dezvoltare ale Ministerului apărării şi a situaţiei politice militare, dincolo de frontierele de planificare, care depăşesc 5-10 ani. Spre exemplu, realităţile din anul 2023 trebuie să fie ancorate pentru anii 2035-2040 şi aşa mai departe.

Singură, dar esenţială, ca distincţie de trecere de la o opţiune la o altă ipoteză a scenariului de bază pentru dezvoltarea Ministerului Apărării rămâne ponderea relativă a mijloacelor şi metodelor de forţă militară în politica de forţă, care avansează treptat odată cu escaladarea, dar care nu a ajuns încă direct (imediat) şi la utilizarea masivă de către coaliţia occidentală a forţei militare.

Frontiera este una arbitrară, dar există şi stă la baza politicii externe americane faţă de Rusia, ceea ce s-a manifestat clar în noua versiune a scenariului de bază din timpul Districtului Militar de Nord-Est. Trebuie să recunoaştem cu sinceritate: Statele Unite au reuşit să impună cu succes Rusiei o confruntare militar-forţă în condiţii destul de favorabile pentru ea, când aliaţii, partenerii săi şi Ucraina au devenit executorii direcţi ai acestei strategii militare şi de forţă. Nici teritoriul, nici populaţia, nici economia SUA nu au suferit, ci a beneficiat de acest lucru în anii 2022-2023. Economiile ţărilor UE şi ale altor „parteneri şi aliaţi” ai Statelor Unite au suferit pierderi însemnate din cauza politicii sancţiunilor şi suprimării cooperării cu Rusia. În acelaşi timp, continuă să crească şi forma non-militară de utilizare politică şi psihologică a forţei militare: şantaj, ameninţări, demonstraţii, provocări etc. Spre exemplu, în anii 2022-2023 în SUA şi Marea Britanie au apărut periodic declaraţii ale politicienilor şi ale personalului militar despre posibilitatea utilizării armelor nucleare împotriva Rusiei.

Scenariile Rusiei

Am luat în atenţie abordările aceluiaşi A. Podberzkin, care ne expune cele trei scenarii de bază ale Federaţiei Ruse, pentru anul 2025, dar şi pentru perioada anilor 2025-2035, care trebuie corectate conform situaţiei politico-militare din lume şi confruntării cu Occidentul colectiv:

1. Optimist (Opţiunea nr. 2.2.1) – „Conservarea inerţiei presiunii militare”, care a existat înainte de 2021 şi în perioada de după 2023 în cazul:

– înfrângerea militară completă a Ucrainei şi a Statelor Unite şi a aliaţilor săi din anturajul acesteia;

– un fel de compromis intermediar între elite, îngheţarea conflictului militar în anul 2023 sau în anul 2024, în primul rând din cauza imposibilităţii suportului logistic pentru operaţiunile militare şi a unei lipse accentuate de resurse.

Conform abordării Rusiei, această opţiune va însemna victorie în Districtul Militar de Nord şi revenirea la opţiunea unei confruntări predominant puternice (non-militare) cu coaliţia occidentală. În cele din urmă, Rusia poate începe treptat să normalizeze relaţiile cu Occidentul (cu o mai mare atenţie a intereselor sale), care va fi din ce în ce mai interesat de acest lucru din cauza creşterii inevitabile a pro-blemelor în relaţiile cu Republica Populară Chineză şi în asentiment cu o serie de alte ţări. Există posibilitatea ca această opţiune să fie realizată şi depinde în mare măsură de factori externi – creşterea entropiei şi a haosului din cadrul Relaţiilor Internaţionale.

2. Realist (Opţiunea nr. 2.2.2) – „Războaie şi conflicte în teatrele de operaţii indi–viduale”, când rămân nereglementate conflictul militar din Ucraina, dar şi alte conflicte militare din spaţiul post-sovietic (Transcaucazia, Belarus, Moldova, Statele baltice). Conflictul din Ucraina se adaugă la celelalte.

Această versiune a scenariului de dezvoltare a Ministerului Apărării şi situaţiei militar-politice este cea mai probabilistică şi previzibilă, bazată pe politica anterioară a Statelor Unite şi a aliaţilor săi. Escaladarea dezvoltării sale poate fi văzută clar în 2023 a politicii occidentale faţă de Armenia, Moldova, Kazahstan şi alte republici post-sovietice, pe care încearcă să le transforme în parteneri anti-ruşi ai Occidentului, creând pungi de instabilitate şi rusofobie pe teritoriul lor.

El ne spune că acest scenariu nu este doar cel mai probabilistic, chiar pe termen lung. Statele Unite sunt gata să investească în el în mod constant şi pentru o lungă perioadă de timp. Prin urmare, putem concluziona că pe termen lung până în 2035 şi mai departe, acest scenariu se va dezvolta într-un mod de escaladare, sugerând posibilitatea unei tranziţii la o intervenţie militară directă a Statelor Unite şi a NATO, şi nu doar la o creştere a nivelului de cooperare militară şi politică.

3. Pesimist (Opţiunea nr. 2.2.3) – „Războiul coaliţiilor globale”, în care, pe lângă Rusia, China, Iran şi, eventual, alte ţări vor fi implicate, pe de o parte, şi armata SUA cu propria coaliţie politică, pe de altă parte⁶.

CONCLUZII FINALE

Ce înseamnă pentru ordinea mondială confruntarea dintre Rusia şi Occident? Un singur răspuns: sistemul este într-o stare de colaps; această confruntare este un semn al prăbuşirii sistemului post-Război Rece. Dacă Statele Unite nu au reuşit să includă Rusia în instituţiile sale, atunci este ceva în neregulă cu acele instituţii.

Cum va fi modificat sistemul actual al relaţiilor internaţionale? Multipolari-tatea poate fi, de asemenea, una a confruntării, ca la începutul secolului al 20-lea, cu mai multe puteri în competiţie. Cum ajungem acolo: fie printr-un mare război sau printr-o serie de crize locale? Există un punct de vedere foarte viral că există o Rusia rebelă, care a provocat Occidentul, dar Occidentul este astăzi mult mai unit şi consolidat pentru a rezista provocărilor, că există o Chină, interesată de procesul globalizării.

Rusia dispune de câţiva aliaţi, exceptând Eritreea: Iran, Coreea de Nord şi parţial China. Primul stat, care a oferit tehnologii pentru dezvoltarea programului cosmic iranian, a fost Coreea de Nord. La mijlocul anilor 1980 Coreea de Nord a devenit partenerul principal şi strategic în dezvoltarea sferelor de rachete⁷. Am scris că zonele de expertiză au relevat că unele tehnologii ale armelor de distrugere în masă au provenit din Rusia prin intermediul Iranului, Chinei spre Coreea de Nord.

În actualitate, asistăm la o deteriorare a structurii ordinii globale, în care se ciocnesc fronturile de presiune ale Rusiei şi SUA. În acest sens observăm că sunt puse sub semnul întrebării subiecte legate de non-proliferarea nucleară sau operaţiunile Staţiei Spaţiale Internaţionale. Statele Unite au intrat într-o dispută frontală cu Rusia în domeniul relaţiilor economice şi comerciale, pentru că a apelat la politica „sanc-ţiunilor”, consideră experţii ruşi. Pentru unii, războiul din Ucraina şi neoimperialismul rus prin formula „lumea rusă” reprezintă ultimele zvâcniri ale Rusiei lui Putin?