de Ghassan Charbel
Editor-șef al ziarului Asharq Al-Awsat
Traducere dr. Isam Mahgoub

Nu este de loc simplu ceea ce vedem în Orientul Mijlociu. Operațiunea „Al-Aqsa Flood -Potopul Al-Aqsa” s-a transformat într-un cutremur și chiar a doua zi, a declanșat un război limitat lansat de Hezbollah peste granița libaneză- israeliană, cu decizia de a nu aluneca într-un război larg care să scape de sub control.
Curând după aceea, facțiunile pro-iraniene din Irak au lansat o luptă pentru a-i expulza pe americani din țară. Confruntarea de acolo este pe punctul de a se transforma într-un război sau ceea ce pare un război. În altă parte, Houthii și-au jucat cartea în amenințarea navigației maritime în Marea Roșie, deși au susținut că lupta lor este împotriva navelor israeliene sau a navelor care se îndreptau spre Israel. Nu este simplu să urmărești avioanele americane și britanice lansând lovituri asupra pozițiilor Houthii din Yemen și să vezi că avioanele lovesc ținte iraniene în Siria și Irak.
În tot acest timp, Washingtonul continuă să spună că nu vrea un război la scară largă în regiune. Și Teheranul face aceleași declarații. Într-o regiune atât de precară și pe fondul unor condiții atât de volatile, jocul ar putea scăpa din mâinile jucătorilor pentru a deveni mai mare și mai periculos.
Pe fondul tragediei care se desfășoară în Gaza, a fost prezentată o poveste care merită să ne oprim pentru a o asculta. Se spune că liderul Hamas din Gaza, Yehya Al-Sinwar, a plănuit cu siguranță o operațiune sofisticată care ar reînvia scena adormită. Acesta adaugă că, în ciuda numărului mic de atacatori, Al-Sinwar spera că vor răpi câțiva soldați israelieni pentru a forța Israelul să negocieze eliberarea lor și să-l forțeze să ușureze asediul sufocant asupra Gazei.
Narațiunea subliniază că luptătorii Hamas au fost surprinși de slăbiciunea măsurilor de securitate israeliene în zonele pe care le-au atacat și de amploarea infiltrației pe care au realizat-o. Au ajuns să răpească mult mai mulți israelieni și au lăsat mult mai multe victime israeliene decât anticipaseră.
Povestea subliniază, de asemenea, că autoritățile israeliene au fost luate prin surprindere de amploarea penetrării de către Hamas. Nu le-a mai rămas decât să lanseze un război distructiv pe scară largă. Şocurile nu s-au încheiat aici. Israelul a fost, de asemenea, surprins de amploarea, complexitatea și adâncimea tunelurilor Hamas și de capacitatea mișcării de a continua lupta, în ciuda pierderilor masive suferite în rândurile sale și în rândul civililor.
America însăși a fost surprinsă de operațiunea Hamas, care a zdruncinat așezările și coloniștii și a dezvăluit fragilitatea măsurilor de securitate ale Israelului.
Washingtonul a intervenit rapid și a fost ferm de partea Israelului, trimițându-și navele de război pentru a preveni răspândirea războiului în regiune.
Povestea mai spune că Al-Sinwar se aștepta ca răspunsul Israelului să fie puternic și ca acesta să adopte o abordare similară, sau poate mai fermă, pe care a adoptat-o în războaiele anterioare din Gaza. El nu se aștepta ca Israelul să lanseze un război total menit să elimine complet Hamas din Gaza și chiar să elimine Gaza însăși prin strămutarea poporului său.
Pe de altă parte, Iranul a fost surprins de războiul care ar amenința să scoată Gaza din confruntarea dintre palestinieni și israelieni, care ar elimina efectiv inelul palestinian din „Axa Rezistenței”, care este foarte importantă pentru agenda Iranului în regiune. Povestea adaugă că decizia Iranului de a începe bătălia pentru a-i expulza pe americani din Irak și Siria are ca scop exercitarea presiunii pentru a opri războiul sau a obține o compensație în cazul în care Israelul reușește să elimine Hamas. Iranul trebuia să crească presiunea, așa că a apelat la Houthii pentru a le reaminti tuturor că deține controlul pentru securitatea navigației în Marea Roșie prin Houthii.
Așa se face că Orientul Mijlociu s-a confruntat cu o serie de războaie, deși toți cei implicați subliniază în mod repetat că nu doresc să le extindă. Războiul pentru dezrădăcinarea Hamas din Gaza și împiedicarea acestia să joace orice rol militar în enclavă. Războiul lansat de Hezbollah în Liban. Războiul de expulzare a americanilor purtat de facțiunile irakiene. Războiul de țintire a navelor în Marea Roșie.
Administrația Biden a concluzionat că războiul din Gaza a devenit mai mare decât Gaza și a început să amenințe prezența militară și politică americană în anumite părți ale Orientului Mijlociu. De asemenea, a realizat că Iranul este firul care leagă toate aceste războaie.
Mulți credeau că administrația Biden, care este preocupată de viitoarele alegeri s-ar fi mulțumit să ofere sprijin nelimitat Israelului, și nu ar dori să folosească forța împotriva facțiunilor care îi atacă bazele din Irak și Siria.

Evoluțiile i-au surprins din nou pe jucători. America a ripostat la uciderea a trei dintre soldații săi, efectuând atacuri asupra „țintelor iraniene” în Siria și Irak.
America și-a stabilit limita în acest război, alegând să nu atace ținte în Iran.
Recuperând rolul de polițistul regiunei pe care oamenii din Orientul Mijlociu îl credeau că s-a dus și se terminase, America a declanșat un război de descurajare a Houthiilor ca răzbunare la atacurile lor din Marea Roșie.
Regiunea se confruntă acum cu un război diferit, care ridică întrebarea: Unde sunt granițele Iranului în regiune? Unde sunt limitele Americii în ea?
Iranul a lansat o încercare de lovitură pentru a răsturna prezența militară americană în unele părți ale Orientului Mijlociu, iar SUA au ripostat încercând să zădărnicească lovitură, căutând „să taie unghiile mâinilor iranieni” in zonă.
Observatorii situației din Gaza cred că Hamas începe să realizeze că nu va fi acolo la putere în „a doua zi”. Căutarea se concentrează acum pe formarea unui guvern palestinian de „consens”, acceptat de facțiuni care nu vor avea reprezentare directă.
Acest lucru va fi cuplat cu reforme ale Autorității Palestiniene și pregătirea acesteia pentru rolul dificil care o așteaptă. Acest scenariu prevede, de asemenea, angajamente de a reconstrui Gaza și de a oferi ajutoare.
Cel mai important punct, însă, este ceea ce spun observatorii despre convingerea țărilor occidentale că înființarea unui stat palestinian este necesară atât pentru palestinieni, cât și pentru israelieni. Este important pentru Israel, deoarece nu s-ar scăpa niciodată de viitoarele „floods- potoape” dacă nu se înființează un stat palestinian alături de acesta. Oficialii occidentali mai cred că înființarea unui stat palestinian ar priva Iranul de cardul palestinian pe care îl folosește pentru a controla deciziile în mai multe țări.
Războaiele și soluțiile lor nu sunt niciodată simple. Cât de greu este să trăiești în Orientul Mijlociu! De zeci de ani, a fost un tărâm al războaielor, surprizelor și cutremurelor.