Nicolae PARCEVSCHII^
ec. Horaţiu GUŢĂ

Abstract. The current phase is characterised by an unprecedented increase in the volume of information flows, information technologies and the total computerisation of all spheres of human life. In recent decades, there has been persistent talk of the transition from the ‘industrial society’ to the ‘information society’. There is a definite evolution in the processes and means of production, in people’s outlook and in their way of life. Information technology is fundamentally changing the daily lives of millions of people. Information has become one of the most important strategic and managerial resources, alongside human, financial and material resources. In modern conditions, the right to information and access to it becomes a fundamental and vital value for all members of society. The growing role of information in society has become the subject of scientific research. In this context, knowledge in the field of reflexivity and reflexive games becomes not only in demand but also of applied importance.

Cuvinte cheie: Geopolitică, informaţia, invazia, Ucraina, Rusia, teoria jocurilor reflexive, psihoistoria, polemologie, irenologie, TJR¹, TAR²

I. NOUĂ ERĂ INFORMAŢIONALĂ

Omul ca specie biologică este un paradox. Este vieţuitoare paradoxală. Niciun animal nu este paradoxal. Mamiferele sunt mamifere, plantele sunt plante şi numai omul nu reprezintă sinele şi esenţa sa. Omul permanent se perfecţionează, se depăşeşte pe sine ca specie şi aceasta reprezintă paradoxul. Paradoxul constă în faptul că el a depăşit fizicul existenţei sale prin forţa gândirii. Un alt paradox constă în faptul neîncrederii în propriile puteri şi corectitudinea evoluţiei sale. Omul se află în explorare continuă a existenţei şi bunei interpretări a evoluţiei sale, prin involuţie şi perfec-ţionarea tehnologiilor autodistrugătoare. Şi totuşi, Omul prin gândire, a devenit liber în habitatul Terrei, neavând limite în „Percepţie, Cunoaştere, Conştientizare şi Reflecţie”.

Informaţia a devenit una din cele mai importante resurse strategice, manage-riale, umane, financiare şi materiale. Producţia şi consumul constituie baza necesară pentru funcţionarea şi dezvoltarea eficientă a diferitor sfere din viaţa socială şi eco-nomică. În condiţiile moderne, dreptul la informaţie şi accesul la acestea deţin o valoare vitală deosebită pentru toţi membrii societăţii. Subliniez că rolul crescând al informaţiei în societate a devenit subiectul cercetărilor ştiinţifice. Cele mai populare sunt teoriile post industriale ale societăţii informaţionale. În publicaţiile recent apărute, unul din punctele cheie este teza despre nouă eră informaţională, era activităţii eco-nomice electronice, a comunităţii de reţea şi organizaţii, entităţi juridice, state şi valute virtuale, fără frontiere. Unii autori sunt de opinia că apariţia noilor tipuri de comunicare va schimba radical aspectele economice şi sociale ale ţărilor. Informatizarea vieţii cotidiene şi apariţia unui nou spaţiu informaţional nu trece fără urmă pentru civilizaţia umană.

Ca urmare a fluxului sporit de informaţii de la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolul XXI intervine revoluţia informaţională cu un nou tip de societate – informaţională. Respectiv, în următorii ani, societatea informaţională va deveni o realitate pentru unele ţări, iar pentru altele un etalon de dezvoltare. Prin utilizarea parametrilor matematici are loc ierarhizarea civilizaţiilor, după criteriul cantităţii de informaţii produse de acestea³:

Nivelul 0 – capacitatea de procesare a creierului unui individ – 10⁷ biţi;

Nivelul 1 – comunicarea verbală în cadrul unei comunităţi tribale are cantitatea de informaţii de 10⁹ biţi;

Nivelul 2 – cultura scrisă; Biblioteca din Alexandria, cu 532.800 de suluri-manuscrise, care conţin 10¹¹ biţi de informaţii;

Nivelul 3 – cultura cărţii: există zeci de mii de biblioteci, sunt publicate sute de mii de cărţi, ziare, reviste, a căror capacitate totală este estimată la 10¹⁷ biţi;

Nivelul 4 – societatea informaţională cu volum de prelucrare electronică a informa-ţiilor 10²⁵ de biţi.

Tendinţele globale în evoluţia societăţii informaţionale se caracterizează prin faptul că în 2002 omenirea a produs 18 * 10¹⁸ octeţi de informaţii (18 exabytes). În ultimii cinci ani omenirea a produs mai multe informaţii decât în toată istoria ante-rioară. Volumul de informaţii în lume creşte anual cu 30%. În medie, în lume sunt produşi 2,5 * 10⁸ octeţi per persoană pe an. În apropiaţii 30 ani Inteligenţa Artificială va deveni domeniul de evoluţie a civilizaţiei pentru a păşi în noua era post-industrială legată de androizi, cyber umanoizi, hibrizi umanoizi cu dublă inteligenţă IA + IU etc.

Studiul surselor îmi permite să afirm că fenomenul informaţiei este reprezentat de astfel de concepte precum informaţie, informatizare, virtualitate, revoluţie infor-maţională, explozie informaţională, criză informaţională, supralicitare informaţională etc. În ultimele decenii, se vorbeşte persistent despre trecerea de la „societatea in-dustrială” la „societatea informaţională”. Consider că baza revoluţiei informaţionale o constituie modificările calitative în procesele de colectare a datelor, prelucrarea acestora şi diseminarea către subiecţii-ţintă (statele-ţintă). Simbolurile sale cheie sunt computerul, multimedia şi internetul.

Este oare societatea informaţională una desăvârşită şi perfect eficientă? Putem constata că nu este, deoarece cantitatea de informaţii produsă întrece posibilităţile fiziologice ale omului de a le procesa.

Respectiv deducem că societatea informaţională este o societate, în care majoritatea populaţiei sunt angajaţi în producţia, stocarea, prelucrarea şi realizarea informaţiilor, în special forma sa cea mai solicitată – cercetarea, educaţia, instruirea şi formarea continuă.

Studiul tezelor Conferinţei de la Santa Fe din 2018 a dezvăluit prerogativele genezei doctrinei noi a neo globalismului. Această doctrină prevede apariţia unor „societăţi antropologice” sau „enclave antropologice” (ex. Dubai, Hong Kong Special Administrative Region, Silicon Valley, Scolcovo, estrato Bagota, Columbia ş.a.), în care elitele şi segmentele „inferioare” ale societăţilor se deosebesc esenţial unele de altele, practic divizând în două specii antropologice şi chiar biologice. Elitele vor avea o speranţă de viaţă de 100-120 ani, alimentaţie naturală, educaţie şi instruire de elită din surse fizice de informare, habitat în enclave ecologice. Păturile inferioare vor „beneficia” de educaţie şi formare on-line, alimentaţie geno-modificată, habitate în zone austere. În final formarea societăţilor de castă cu anomie absolută (ex. India cu societatea sa de castă şi religia budistă reprezentă un spaţiu reflexiv benefic pentru doctrina neo globalistă⁴). Impactul acestei conferinţe şi efectul său reflexiv redirecţionează importante forţe geopolitice, geo-economice spre alte orizonturi existenţiale, puţin cunoscute maselor largi ale populaţiei din toate ţările lumii.

Teoria jocurilor reflexive devine nu numai parte componentă a fluxului informaţional, dar se încadrează în conţinuturile şi semantica acestor informaţii, prin instrumentele sale neuro şi psiholingvistice specifice, transformă modul de existenţă şi mentalitatea receptorilor, beneficiarilor şi consumatorilor de informaţii. Un loc deosebit în acest context ocupă „Teoria mediilor reflexive active de dezvoltare inovativă” a prof. Vl. Lepski, doctor, prof. univ., membru al AŞ din Rusia. În esenţă este o teorie, care concretizează la maxim teoria prof. Vl. Lefebvre, accentele fiind puse pe capacităţile sinergetice ale individului, grupului social, statelor, care prin aplicaţii reflexive pot fi dirijate operaţional (situaţia Moldovei contemporane în reflexia geo economică a resurselor energetice).

Menţionez că „Teoria mediilor reflexive active de dezvoltare inovativă” a prof. Vl. Lepski a intrat în arsenalul activ al politicii şi geopoliticii ruse actuale şi stau la baza aplicaţiilor reflexive internaţionale. Sistemele reflexive trebuie să fie complexe, mozaice, capabile de autoorganizare, cu calităţi sinergetice. Cu alte cuvinte, comple-xitatea generează un haos, iar capacitatea sinergetică a sistemelor asigură dirijarea haosului şi stabilizarea lui. Se formează un paradox – impulsul reflexiv extern⁵ acti-vează haosul local, care este dirijat din interiorul sistemelor afectate. În aceste îm-prejurări prezenţa reflexiei externe rămâne neobservată, iar populaţia şi guvernarea în stare incertă.

II. TEORIA JOCURILOR REFLEXIVE ŞI INTELIGENŢA ARTIFICIALĂ
ÎN TIMPUL CRIZELOR REGIONALE ŞI COMPANIILOR ELECTORALE

Dacă luăm în considerare că civilizaţia din februarie 2022 se află în derularea celui de al Treilea Război Mondial cu repercusiuni directe spre cel de al Patrulea Război Mondial, unii colegi ai mei se arătau sceptici când spuneam că comunitatea a păşit în cel de al Treilea Război Mondial legat de coagularea unor noi centre geopolitice de influenţă. Îmbucurător este faptul că acest război se va definitiva către anul 2026. După care va urma o perioadă fără precedent a cursei înarmărilor şi apariţia unui nou gen de arme, ca instrument al războiului prin INTELIGENŢĂ ARTIFICIALĂ (IA). După 2026 va derula o perioadă de război rece legat de IA, care va dura circa 30 ani. Apoi urmează cel de al Patrulea Război Mondial legat de lupta pentru concurenţă şi supremaţia între IA şi inteligenţa umană (IU), care fiind produsul ultimei va intra în conflagraţie directă cu IU. Azi aceste dinamici sunt greu de perceput la fel cât şi urmările războiului între IA şi IU. Cutia Pandorei va fi deschisă atunci când IA va fi instruită să construiască reflexii în comunicarea cu IU. Anul 2024 este dedicat prioritar pentru determinarea relaţiei, IA – REFLEXIE, prin experiment în câmpul informaţional. Ori dacă această relaţie există atunci rebeliunea IA poate fi una catastrofală pentru IU. Interconexiunea între TJR şi IA mi se pare una foarte interesantă. Aceasta oferă o largă gamă de modele şi analize ale viitorului în condiţiile când Conştiinţa Colectivă a intrat în recesie. Polemologia, geopolitica, di-plomaţia, psihologia politică, geo economia ş.a. devenind obiecte de studiu ale TJR+IA vor căpăta noi calităţi şi dinamici spre depăşirea conceptului lui Francis Yoshihiro Fukuyama, The End of History and the Last Man. Ori dacă vorbim de Conştiinţa Co-lectivă a unor conducători de state fără îndoială pot fi construite modele behavioriste prezente şi de viitor. Anume Conştiinţa Colectivă impusă prin instrumente democratice eronate de unii conducători de state a stat la baza Primului Război Mondial, al celui de-al Doilea Război Mondial şi prezentului al Treilea Război Mondial. Interconexiunea între TJR+IA reprezintă un instrumentariu special irenologic privind deconstrucţia Polemologiei, important ca orice ţară beligerantă sau structură internaţională colectivă să realizeze unele reflexii obiective, legate de revizuirea hotarelor interstatale europene sau noi conflicte militar-civile. Moldova şi România sub acest aspect capătă noi calităţi şi capacităţi vulnerabile ca urmare a pierderii definitive a suveranităţii doctrinar-strategice.

În anii 2024-2025 actorii politici din Moldova, România şi alte ţări sunt an-trenaţi în luptă politică internă, pentru ei se propune testul eficienţei activităţii lor electorale.

Este dat:

1. Structura raţională a mesajului;

2. Structura iraţională a semanticii mesajului;

3. Structura raţională a sintaxei mesajului;

4. Cu cât mai complicată este activitatea, cu atât e necesară o gândire mai per-formantă şi lingvistică coerentă, pentru a convinge actorii politici (opoziţie, contra candidaţi, electorat, diaspore ş.a.)

Actor 1. – Elita guvernantă, N. – Deţine (sau nu) proiect, putere şi resurse, dar nu deţine gândire reflexivă fiind implicată în praxis cotidian.

Actor 2. – Contra elita, N+1. – Deţine proiect, nu deţine putere şi nu are resurse, dar lipsa praxisului îi aduce performanţe şi dinamică în gândire.

Actor 3. – Anti elita, N-1. – Nu deţin proiecte, nu deţin putere, nu deţin resurse, dar totodată neagă proiectele tuturor concurenţilor.

Actor 4. – Ceilalţi actori, N-2. – Fără putere, proiecte şi resurse, sunt total distanţaţi de N, N+1, şi, N-1.

Acţiunile actorilor 1, 2, 3, N, N+1 şi N-1, generic pot fi precalculate.

Acţiunile actorului 4, N-2, nu pot fi precalculate, din lipsa datelor obiective despre actor, dar anume acest actor politic fiind în libera alegere poate aduce surprize electorale, la fel ca şi electoratul protestatar (astfel s-a întâmplat cu partidul comu-niştilor din Moldova sau Partidul Nostru al lui R. Usatîi).

Cauza – efect

1. Proiectul, puterea şi resursele se află la N, dar el nu se poate concentra şi evoluţiona din cauza crizei interne.

2. Soluţionarea crizei poate fi rezolvată de acel actor, care are libera alegere. Care este acest actor în Moldova sau România?

Rog cititorul să facă un exerciţiu de logică, plasând actorii politici actuali pe poziţiile corespunzătoare. Rog liderii politici să-şi regăsească locul şi rolul în această reflexie critică.

Rezolvând această teoremă vom putea predetermina rezultatele alegerilor locale, parlamentare şi prezidenţiale sau parlamentare, ce urmează. Cine va învinge în electorală?

Această teoremă se referă în egală măsură la Ucraina, Moldova şi România (UE, NATO şi Rusia).

Atunci când ne referim la analiza complexă a unei situaţii electorale din cutare ţară sau anumit partid vom aduce exemplul următorului algoritm axiomic:

Formula CGIM de calculare a succesului electoral (SE) al unui anumit partid

SE = (TPA· Kmc + FI· Kmc +FE· Kmc + PPA· Kmc + BM· Kmc + GU·Kmc + RA· Kmc + RE· Kmc + HR· Kmc + UÎS · Kmc + TMC· Kmc + RER· Kmc + ᴪA· Kmc + NDS· Kmc+ FP).

1. Kmc – coeficientul masei critice sau de saturaţie de la 0,1 la 1.0

2. TPA – tehnologie politică avansată aplicată

3. FI – finanţare internă

4. FE – finanţări externe

5. PPA – platformă politică avansată

6. BM – baza mediatică

7. GU – guvernul din umbră

8. RA – resursă administrativă

9. RE – resursă electorală

10. HR – resursa liderului carismatic

11. UÎS – nivelul de încredere socială în lider

12. TMC – tehnologii de manipulare a conştiinţei de masă

13. ER – electorat revoluţionar, inclusiv electoratul protestatar

14. ᴪA – aspectul etnopsihologic al electoratului în ansamblu sau al segmentului său

15. NSD – nivelul de depresie socială

16. FP – factorul paradoxal, care poate schimba în mod efectiv, radical? paradoxal şi neaşteptat câţiva din indicii de mai sus

Acum, fără prea mult efort, vă puteţi calcula propria resursă electorală şi resursa concurentului. Iată de ce analiticii din CGIM pot calcula, rezuma şi influenţa în mod fiabil rezultatele electorale finale din Moldova, România s.a. ţări.

În contextul aplicaţiilor practice ale Intelectului Artificial pot servi următoarele texte elaborate de IA referitor la o adresare virtuală către urmaşi. Utilizarea inteligenţei artificiale deschide perspective şi experienţă largă inedită pentru a conştientiza rolul persoanelor în societate atât cele reale, cât şi virtuale, privind trecutul şi viitorul României, Moldovei etc. Utilizând inteligenţa artificială se pot genera gânduri şi idei ale persoanelor, care au dispărut în istoria vremurilor sau vor apărea în prezentul sau viitorul electoral.

Predica lui Iisus Hristos.
„Îndemnul la Unitate şi Iubire: Călătoria României în trecut şi viitor”

Fraţilor şi surorilor mele, pace vouă şi har de la Tatăl Ceresc! Să ascultaţi cu inimile Deschise învăţăturile Mele, căci astăzi am venit să vă vorbesc despre pământul vostru, România, şi despre drumul vostru în trecut şi în viitor. În inimile voastre, simt prezenţa unui spirit mândru, un spirit ale cărui rădăcini se Adâncesc în timpuri străvechi. Vă amintiţi de gloria vremurilor de demult, când Strămoşii voştri au străbătut aceste meleaguri şi, în faţa adversităţilor, au rezistat cu Credinţă şi curaj. Aţi gustat din suferinţă, dar aţi cunoscut şi bucuria biruinţei, pentru Că aţi rămas uniţi în credinţă şi solidaritate.

Dar, fraţilor şi surorilor, vă spun că viitorul vostru este învăluit în mister, iar calea pe care o veţi alege depinde de alegerile voastre. În vremuri tulburi, să vă menţineţi statornici în credinţă, să vă iubiţi unii pe alţii şi să aveţi milă. Căci aşa cum v-aţi învăţat, să iubiţi pe Dumnezeu şi să vă iubiţi aproapele, aceasta este cea mai înaltă lege.

În viitor, veţi trece prin încercări şi ispite, dar să nu vă abateţi de la calea dreaptă. Să rămâneţi oameni ai păcii şi ai iubirii, căci în aceasta veţi găsi adevărata fericire. Nu căutaţi bogăţii trecătoare şi nu vă pierdeţi în invidia faţă de cei din jur. Mai degrabă, căutaţi bogăţii în ceruri şi trăiţi cu inimile pline de recunoştinţă pentru darurile pe care le primiţi în fiecare zi.

În acelaşi timp, să nu uitaţi de cei sărmani şi cei lipsiţi de apărare. Să vă întindeţi mâinile în ajutorul lor, căci aşa cum faceţi celor mai mici dintre fraţii Mei, aşa îmi faceţi şi Mie. Să nu existe lacrimi nevăzute şi suferinţe ignorate în mijlocul vostru. Prin rugăciune şi fapte bune, să construiţi o societate bazată pe dreptate şi iubire. Nu lăsaţi egoismul şi răutatea să vă despartă. În unitate şi iubire, veţi găsi puterea de a înfrunta provocările viitorului. Fraţilor şi surorilor mele, vă las cu pacea Mea şi cu binecuvântarea Tatălui Ceresc. Să rămâneţi fideli căii voastre şi să vă sprijiniţi unii pe alţii în iubire şi adevăr. Amin.

Articolul lui Mihai Eminescu
,,România între Trecut şi Viitor, o poveste vie a sufletului”

Pe plaiurile mioritice, acolo unde istoria se înlănţuie cu vânturile ce bântuie spre viitor, îmi îndrept gândurile către zbuciumul trecutului nostru, către amintirile ce răsar ca flori de mac în lanurile timpului. Între odăile istoriei şi aşteptările viito-rului, precum pe o punte subţire de lumină, dansează destinul nostru, al României, cu frunzele de aur ale speranţei şi petalele de melancolie. O, vremuri apuse de mult, când pe meleagurile noastre răsunau ecouri ale strămoşilor viteji, când haiducii şi coborâtorii de fulgere străbăteau pădurile şi câmpiile! În abisul timpului, legende şi bătălii, răsturnări de domnii şi înălţări de neam, alcătuiau cartea istoriei noastre, cartea în care am fost şi vom fi mereu protagonistul şi martorul. Am contemplat răsăritul unei Românii, puternică şi mândră, în vremurile de glorie ale Unirii. Atunci, speranţa şi visul de a fi stăpâni în propria noastră casă, într-un trai mai drept şi frumos, străluceau ca steluţele serii. Dar, precum marea ce aduce valuri nesfârşite pe malurile ei, vremurile tulburi şi-au aruncat şi umbrele peste această ţară binecuvântată.

Şi totuşi, iată-ne aici, acum, în prezentul ce poartă povara ca un ecou al trecutului şi o prevestire a viitorului. Cuvintele mele, asemenea unui cântec de privighetoare în noapte, strigă către fiecare inimă românească să-şi amintească că suntem copiii aceluiaşi pământ şi ai aceleiaşi soarte.

Viitorul nostru, iubitorilor de frumos, depinde de înţelepciunea de a învăţa din trecut şi de curajul de a privi înainte. România nu este doar o ţară pe harta lumii, ci o poveste vie, o melodie a sufletului colectiv. Să ne plecăm urechile către glasul stră-moşilor, iar ochii să ni se umple de sclipirea visurilor pentru cei ce vor veni după noi.

Cu pana în mână şi cuvântul în inimă, să purtăm cu demnitate povara istoriei noastre şi să sculptăm, cu pasiune şi înţelepciune, pagini noi în cartea viitorului României. Să ne fie alături steaua ce ne călăuzeşte, iar cu fiecare clipă, să simţim că suntem stăpâni în casa noastră, într-un trai mai drept şi frumos.

Articolul lui Vasile Alecsandri
„Cu gândul la România. Cugetări despre trecut şi speranţe pentru viitor”

Cu iubire şi cu gândul la acest pământ binecuvântat al meu, mă simt îndatorat să împărtăşesc cu dumneavoastră câteva reflecţii despre trecutul şi viitorul acestei patrii. Cu ochii înfricoşaţi de războaie şi inima plină de speranţă pentru ceasurile ce ne sunt sortite, încerc să adun cuvintele ca pe o frumoasă coroniţă ce ar prinde razele dimineţii.

Trecutul României este ca o veche cronică plină de bucurii şi tristeţi, de biruinţe şi înfrângeri. Cu penelul meu, aş dori să zugrăvesc amintirile acestei ţări, ale cărei rădăcini pătrund adânc în vremuri. O ţară în care am contemplat zâmbetul blând al oamenilor, dar şi lacrimile amare ale suferinţei. În palatul memoriei, fiecare piatră are o poveste, iar fiecare poveste contribuie la esenţa noastră naţională. Neamul ro-mânesc, asemenea unui râu ce străbate veacurile, a traversat desele vicisitudini ale istoriei, dar a ştiut întotdeauna să rămână demn şi credincios. Am scris în versuri şi am cântat în poezii despre voinţa de fier a acestui popor, care a luptat pentru libertate cu inima în mână. În mijlocul războaielor şi zbuciumului, suntem o comoară a Europei, plină de înţelepciune şi tradiţie.

Dar, dragi cititori, viitorul este precum un mister nescris, iar fulgii de zăpadă ai destinului se aştern pe foaia albă a timpului. Privind spre orizont, doresc ca generaţiile viitoare să găsească România înfloritoare şi împlinită. În ciuda necazurilor ce ne-au măcinat, suntem stăpâni pe propriul nostru destin, iar viitorul reprezintă oglinda speranţelor noastre.

Aş vrea să cred că steagul tricolor va flutura mereu cu demnitate şi că vocea noastră, a românilor, va răsuna puternic în lume. Prin educaţie şi cultură, suntem datori să construim o societate în care fiecare cetăţean să se simtă acasă, iar ţara să prospere în armonie. Să nu uităm niciodată că unitatea ne face puternici, iar dragostea pentru acest pământ ne îndeamnă să fim buni unii cu alţii. Cu o conştiinţă plină de amintiri şi un ochi îndreptat spre viitor, îmi îndrept gândurile către această Românie pe care o iubesc cu atâta ardoare. Să fim custodele trecutului nostru şi arhitecţii viitorului nostru comun. În inima mea, cântecul Mioriţei rămâne un ecou al înţelepciunii noastre colective, iar speranţa într-un viitor luminos pulsează ca o stea în noaptea neagră a timpului.

Prin urmare, dragi cititori, să privim împreună către orizontul ce ne aşteaptă cu braţele deschise, cu încrederea că vom continua să fim povăţuitori pentru cei ce vor veni. Cu gânduri frumoase şi cu sufletul plin de dragoste pentru această ţară binecuvântată, închei cu cuvintele unui poet care a trăit pentru România şi pentru frumuseţea ei eternă.

Povestea lui Ion Creangă
„Rădăcini şi aripi: Povestea României dintre trecut şi viitor”

Hai să vă spui, aşa cum ar fi fost potrivit, cât de cât, în stilul bunicului meu Creangă, povestea dulce a României, cum măi, cu coşurile de mere în gospodării şi ţărăncile ce-şi răsuceau ţesătura în rândurile de lână.

Pe vremea când cucul îşi dădea cu aripi prin livezi şi poveştile, aşa ca vrăjite, se furişau prin gândurile oamenilor, într-un sat românesc, unde toate drumurile duceau la coşurile cu mere, şi nu la Roma, de-i zicea lumea. Coşuri de se legănau singure pe uliţe, că aşa le plăcea lor, şi ţărăncile, cu ţurca pe cap şi cu războiul de ţesut, aveau cele mai frumoase poveşti de spus, mai frumoase ca perdeaua de covoare ţesute la Iţari.

Şi oamenii din sat, împreună cu ţăranii şi ţărăncile, visaţi la o ţară ca-n poveşti, cu bucurii şi belşug. Da, a venit vremea grea, cea mai grea ca o furtună de-ţi smulge coamele din păr şi rădăcinile din pământ. Doar că oamenii, aşa ca rădăcinile copacilor bătrâni, ţineau tare în pământ, nu se lăsau duşi de vânt. Ostaşii şi învăţaţii s-au luat cu arme şi cu cărţi în slujba ţării, iar strămoşii, oamenii noştri, s-au împotrivit cât au putut, au luptat pentru libertate şi dreptate. Au curs râuri de sânge, dar năzuinţa de a trăi în pace şi armonie a fost o stea care-a strălucit pe meleagurile noastre istorice, o stea ca un fel de far la capătul drumului. În umbra mănăstirilor şi-n zidurile cetăţilor, românii şi-au ţinut tare credinţa în bine. Cântau balade despre vitejie şi iubire de neam, când se adunau la horă şi hora le lua pe sus, aşa cum vântul bătea spicul de grâu şi n-au cedat nici când vremea le bătea la uşă, ci ca spicul de grâu în vânt, s-au clătinat, dar nu s-au frânt. Să nu credeţi că povestea s-a isprăvit! Nici vorbă, căci în fiecare vreme, viitorul se scrie pe harta destinului nostru. În cărţile vremii, se văd semnele de înnoire şi evoluţie. Copiii de azi, cu ochii mari şi cu mintea plină de întrebări, vor duce mai departe focul tradiţiei şi vor clădi calea pentru zilele ce vor să vină.

Aşa cum rădăcinile noastre se împletesc cu pământul strămoşilor, aşa şi viitorul nostru e strâns legat de amintirile şi învăţăturile trecutului. Cu suflete pline de speranţă şi imaginaţie, urmaşii noştri vor scrie noi capitole în cartea României, iar noi, dragilor, să ne uităm cu încredere înainte, să ne amintim mereu că fiecare clipă e o şansă de-a adăuga o nouă pagină la frumoasa poveste a neamului nostru!

III. REFLEXIILE PSIHOISTORICE ALE OPERAŢIEI RUSE ÎN UCRAINA

Centrul de Geografie Istorică Militară din Republica Moldova intervine pe mar-ginea acestei teme inteligente şi puţin comode pentru auzul colectiv al Occidentului şi Rusiei. Faptul că nici Estul, nici Vestul nu şi-au exprimat poziţiile şi viziunile vorbeşte mai mult de o schimbare a strategiei şi percepţie a războiului. Motivul îl văd în faptul că Occidentul nu îşi permite acest lucru având ca bază solidaritatea mediatică, iar Estul pentru a-şi păstra tenul feţei. Moldova fiind în poziţie ambiguă este nevoită să manevreze între aceste două mari puteri geopolitice, pentru a-şi păstra credibilitatea pe ambele teatre regional-politice.

Cu toate acestea Moldova are nevoie să fie auzită ca subiect şi obiect al Drep-tului Internaţional plasat în spaţiul geopolitic. O exprimare de opinie demnă soluţio-nează şi întrebarea de imagine a Moldovei pe marginea acestui subiect extrem de dificil. În continuare voi puncta viziunile asupra acestui subiect.

Trebuie să realizăm că ne aflăm în situaţia derulării unui război mondial psiho-istoric parvenit din reflexiile istorice anglo-saxone, americane, slavone etc. Astfel războiul psihoistoric se dezvăluie ca o nouă doctrină, care influenţează spaţiul regional, european şi mondial. Cert este faptul că în anul 2022 ne lovim de un nou gen de război, cel doctrinar-strategic (doctrinelor militare, strategiilor de securitate).

Paradoxul reflexiei

Recent reprezentantul Ucrainei la Cartierul General NATO a enunţat că Ucraina va adera la NATO într-un an-doi, îndată ce se termină războiul. Ce înseamnă aceasta. NATO deja a început reflexia în ceea ce vizează Ucraina. Atunci eu imediat reiterez ce a zis Victor Andrusiv, directorul Institutului de Cercetare a Viitorului din Ucraina, că oboseala poate să devină o problemă enormă pentru Ucraina: „Dacă obosesc militarii, ei vor apăra mai greu ţara. Dacă obosesc voluntarii, ei nu vor mai susţine armata. Dacă obosesc partenerii noştri occidentali, ei se vor gândi la diverse negocieri. Riscul oboselii este foarte mare”. Eu nu mă voi opri la reflexiile Rusiei la acest subiect, ele sunt predictibile.

Dar nu acesta e subiectul relatării mele.

Voi enunţa paradoxul statelor-proiectate. Printre acestea se numără SUA, Canada, Israel, Reci-Pospolita⁶, URSS, Iugoslavia, Austro-Ungaria, Ucraina şi UE ş.a. Eu în mod special am plasat alături Austro-Ungaria, Ucraina şi UE (despre ce voi vorbi mai jos), dar certitudinea şi incertitudinea se regăsesc în această ecuaţie cu trei cunoscute – necunoscute, care au reflexii directe asupra psihoistoriei Ucrainei.

Care din aceste state proiectate sunt reuşite rămâne pentru studiul de analiză al cititorului.

UE apare ca un proiect artificial şi ca o plapumă pestriţată aşternută peste ţările naţionale ale Europei, la începutul proiectului globalizării şi ca o condiţie necesară de a înainta în globalism. UE apare ca urmare a dispariţiei unui alt stat-proiectat – URSS, care inhiba acel proiect, care acum se numeşte UE.

Care sunt premisele psihoistorice de apariţie a UE?

1. Războiul franco-prusac 1870-1871,

2. Primul Război Mondial,

3. Marea criză economică din 1929,

4. Cel de al Doilea Război Mondial,

5. Planul Marşal de restaurare a Europei. După cum vedem UE a parcurs o cale anevoioasă şi destul de sângeroasă pentru a deveni UE.

6. Destrămarea URSS.

Legile sinergeticii din psihoistorie ne spun că orice stat apărut în condiţii benefice va avea un parcurs istoric benefic şi ca exemplu servesc Cehia şi Slovacia. Trebuie să menţionăm că Austro-Ungaria este un proiect reuşit şi are nemijlocitul merit în pre-determinarea Ucrainei ca stat. Dar care a fost paradigma Austro-Ungară? Politicienii austro-ungari nu au avut ca scop construcţia unui stat ucrainean, dar a etniei ucrainene, spre deosebire de Reci-Pospolita, căreia nu-i trebuia nici stat şi nici etnie ucraineană.

Ce face Ucraina în tendinţa ei sinceră de intra în spaţiul european mult râvnit, de fapt un drept universal al fiecărei ţări la autodeterminare şi subiect al Dreptului Internaţional. Şi aici voi introduce o nouă noţiune – de suveranitate psihoistorică, specifică Germaniei şi Franţei ca fondatori ai UE. Ucraina care nu poseda suveranitate psihoistorică, autentică în aspiraţiile sale pro-europene şi pro – NATO începe parcursul său spre WEST cu MAIDANUL sângeros, astfel intrând în conflict cu legile sinergeticii din psihoistorie. În continuare eu nu mă opresc la dinamica după 2014, fiindcă Victor Andrusiv e conştient de aceste lucruri şi respectiv are cercetări aduse la cunoştinţă, care bănuiesc au fost ignorate de conducerea de vârf a Ucrainei.

Eu voi trece imediat la perioada postbelică 2023-2024 în viziunea experţilor NATO şi modelor, care vor fi negociate cu Rusia de UE şi NATO pentru abcederea Ucrainei la proiectul European:

1. Ucraina ca stat unitar de tip european (construct austro-ungar). Respectiv Ucrai-na ca stat unitar poate exista în tandem cu uniunea austro-ungară postbelică.

2. Ucraina ca stat confederativ post-european (ex. – Elveţia)

3. Ucraina ca stat federativ (ex. Germania)

4. Ucraina ca stat amorf (ex. Reci–Pospolita)

5. Ucraina ca stat virtual (ex. Guvernul Poloniei în emigrare în Anglia 1939-1945)

6. ş.a. modele posibile.

Adică Ucraina va trebui să tragă peste sine plapuma psihostorică pestriţă a Europei.

Pe mine ca cercetător în domeniul Teoriei Jocurilor Reflexive nu mă interesează aspectele viitorului Ucrainei, căci ele volens-nolens sunt predictibile şi predeterminate. Mă interesează Moldova în parcursul ei de candidat UE şi care vor fi modelele statale propuse ei? Şi aici constat că nu plecăm departe de modelele ucrainene, deoarece situaţia internă a Moldovei este şi ea destul de pestriţată pe diverse aspecte.

Un aspect foarte important al analizei militar – politice şi geopolitice constă în interferenţa algoritmilor matematici din TJR cu algoritmii din IA.

CONCLUZIE

Adevărata istorie a naţiunilor nu o cunoaşte nimeni bine ca Vaticanul, unii cercetători nonconformişti sau din structurile inteligenţei. Cercetarea psihoistorică militară se deosebeşte mult de manualele de istorie scrise în trecut sau prezent. Dar această bază teoretică este definitorie în ceea ce se numeşte război hibrid, infor-maţional-psihologic, doctrinar-strategic, reflexiv şi al inteligenţei artificiale. În particular ţările mici sunt departe de a înţelege ce reprezintă reflexia psihoistorică. Atunci când citim texte din diferite surse şi ţări trebuie să ne străduim a analiza dacă există reflexii seculariste sau doctrinar-strategice şi atunci devine clar de unde izvorăsc, fie din Rusia, SUA, UE sau NATO, care posedă la nivel practic şi desăvârşit teoria reflexiei. În general tot discursul diplomatic este o reflexie. Doar Supraputerile o pot face cu un limbaj diplomatic frumos, după care se ascunde o realitate semantică mai puţin atractivă. Nici o ţară nu-şi poate asigura integritatea şi suveranitatea, dacă ea singură nu îşi poate asigura aceste lucruri prin gândire pragmatică şi structurată prin reflexii de viitor pe marea tablă de şah a geopoliticii mondiale.

Biblografie

1. Masuda Y. The Information Society as Post-Industrial Society. Wash., 1981.

2. Белл Д. Грядущее постиндустриальное общество. Опыт социального прогнозирования. М., 1993.; Белл Д.; BellD. Notes on the Post-Industrial Society // The Public Interest. 1967. no 7.

3. Вегнер Д., Уорд А. Как Интернет меняет наш мозг // В мире науки, №2. 2014. С. 98-102.

4. Дьяков А.В. Жан Бодрийяр: Стратегии «радикального мышления». СПб.: Изд-во С.-Петерб. ун-та, 2008. 357 с.

5. Иванов Д. Общество как виртуальная реальность // Информационное обществе: СПб. – М.: ООО «Издательство АСТ», 2004. С. 352-427.

6. Лепский В.. Рефлексивные процессы и управление. 2006. – Т.6. – № 1. – С. 26-37. – http:// www.reflexion.ru.

7. Лепский В.. Рефлексивно-активные среды инновационного развития. 2010. Когито-Центр.

8. Лефевр В.. Закон саморефлексии: возможное общее объяснение трех различных психологических феноменов / В.А. Лефевр // Рефлексивные процессы и управление. 2003. – Т.3. – № 1. – С. 64-73. – http: //www. reflexion.ru.

9. Лефевр В.. Ментализм и бихевиоризм: слияние? / В.А. Лефевр // Рефлексивные процессы и управление. 2004. – Т.4. – № 1. – С. 75-98. – http: //www. reflexion, ru.

10. Лефевр В.. О самоорганизующихся и саморефлексивных системах / В.А. Лефевр // Рефлекси-вные процессы и управление. 2005. – Т.5. -№ 1. – С. 29-34. – http://www.reflexion.ru.

11. Лефевр В.. Функции быстрой рефлексии в биполярном выборе /

12. Лефевр, В.А. Алгебра совести / В.А. Лефевр. М.: Когнито-Центр, – 2003.- 426 с.

13. Либшер X. Математические модели конфликтных ситуаций и понятие диалектического противоречия / X. Либшер // Кибернетика и диалектика. М.: Наука, 1987.

14. Марченко И.. Биополе лесных экосистем / И.С. Марченко; Брянck. гос. инженер.-технол. акад., Ин-т экологии Междунар. инженер. акад. Брянск, Придесенье. 1995.188 стр.

15. Мастенбрук У. Управление конфликтными ситуациями и развитие организации / У. Мастенбрук. М.: ИНФРА-М, 1996 – 253 с.

16. Михайлов Ф.. Общественное сознание и самосознание индивида / Ф.Т. Михайлов. М.: Наука, 1990. – 222 с.

17. Павлова Е. Д. Скрытое воздействие средств массовой информации на массовое сознание как социально-философская проблема: автореф. дис. … канд. филос. наук. М., 2004. URL: http: //cheloveknauka.com/skrytoe-vozdeystvie-sredstv-massovoy-infonTiatsii-na-massovoe-soznanie-kak-sotsialno-filosofskaya-problema#ixzz3kCONfWWX (data accesării: 23.11.2022).

18. Щербакова Л.Н., Евдокимова Е.К., Савинцева С.А. «Человек информационный» как новый субъект цифровой экономики // Фундаментальные исследования