dr. Romulus HÂLDAN^

Abstract. The war between the Russian Federation and Ukraine in the Black Sea, besides having a deep hybrid character, is distinguished by a large dose of unknown, primarily due to war propaganda, but also to unpredictable and controversial events, which make it very difficult to take the truth. Ukraine excels through intense propaganda, and the Russian Federation through very concise and information-poor communiqués and, above all, silence.

Keywords: Ukraine, Russian Federation, Black Sea, Sevastopol, frigates, cruiser “Moskva”, drones, media

Interdicţia din partea Turciei privind tranzitarea strâmtorilor de către dragoarele maritime livrate de către Marea Britanie către Ucraina reflectă o încercare a Marii Britanii de a ignora convenţia din anul 1936, de la Montreux, privitoare la regimul strâmtorilor Bosfor şi Dardanele, de a sfida dreptul Turciei de a închide strâmtorile în anumite condiţii, bine statuate în convenţie, şi de a pune gaz pe foc în ecuaţia geopolitică şi geostrategică a zonei. Bineînţeles că existau şi alte soluţii, care puteau rezolva problema.

Se impun, deci, trei ipoteze: necunoaşterea, sfidarea şi, în mod cert, cea mai plauzibilă, regizarea unei situaţii de către Turcia şi Marea Britanie, în sensul că una s-a făcut că vrea să dăruiască din tot sufletul şi alta că nu are încotro şi că nu poate permite. Fiecare din cele două părţi şi-au atins, în fond, scopul – noi vrem, dar nu se poate.

Mai mult, declaraţia purtătorului de cuvânt al marinei militare ucrainene, Dmitri Platenciuc („Marina nu a lăsat o cerere pentru trecerea acestor nave în Republica Turcia, în primul rând. În al doilea rând, inclusiv aplicarea Convenţiei de la Montreux, nu ar fi trebuit să ne aşteptăm la nicio altă opţiune, în principiu…În consecinţă, nu pot decât să confirm că nu am avut astfel de intenţii”¹), generează o altă întrebare: De ce Ucraina acceptă sau cere ce ştie că nu va primi?

Într-un interviu acordat postului de radio „Vocea Americii” de către Steven Horrell, de la Center for European Policy Analysis – CEPA, acesta a fost întrebat: „Cum puteţi evalua situaţia din Marea Neagră în timpul războiului Rusiei împotriva Ucrai-nei?”² Răspunsul său a fost extrem de pertinent: „Aceasta este o întrebare mare şi complexă. Marea Neagră şi flota rusă a Mării Negre au fost o parte importantă a des-făşurării războiului, în ansamblu. Capacitatea Ucrainei, dacă nu de a riposta împotriva Flotei ruse din Marea Neagră, atunci de a o menţine sub ameninţarea unui astfel de atac, va fi un indicator cheie pentru a stabili dacă contraofensiva ucraineană asupra Crimeei are un potenţial succes.”³ Mai mult decât atât, Steven Horell afirmă şi faptul că „Rusia blochează, de fapt, Marea Neagră şi, deşi rachetele ucrainene antinavă, de pe ţărm, dronele navale etc., pot reprezenta un pericol pentru navele de război ruseşti, Rusia controlează marea destul de eficient.”⁴

Secretarul de presă al preşedintelui Federaţiei Ruse, Dmitri Peskov, referin-du-se la declaraţia din vara anului trecut a Ministrului Apărării din Ucraina, referitoare la tranzitul navelor spre Federaţia Rusă, afirma: „Declaraţia Kievului cum că va considera că navele din Marea Neagră, care se deplasează spre porturile maritime ruseşti, ca transportând mărfuri militare şi le va trata ca atare, precum şi interzicerea navigaţiei în nord-estul Mării Negre şi în zona strâmtorii Kerci …sunt direct pericu-loase şi reprezintă o ameninţare pentru navele civile”.⁵ Ca răspuns, autorităţile ruse au specificat că „toate navele care călătoresc în Marea Neagră către porturile ucrainene vor fi considerate potenţiali transportatori de mărfuri militare… În consecinţă, ţările de pavilion ale unor astfel de nave vor fi considerate implicate în conflictul ucrainean de partea regimului de la Kiev”⁶ şi, bineînţeles, tratate ca atare.

Lipsa acordului privind coridorul umanitar pentru transportul cerealelor prin Marea Neagră, practic, anulează o parte importantă a acestei activităţi, transportul pe Dunăre fiind total insuficient. Din analizele ruşilor reiese o concluzie, care, totuşi, are logică: şi, anume, că asiguratorii transporturilor umanitare, în condiţiile încetării acordului, vor înceta să asigure aceste transporturi şi, în consecinţă, practic, se va anula această iniţiativă, iar bombardarea şi scoaterea din funcţiune a instalaţiilor porturilor dunărene va stopa şi soluţia secundară de transport – cea de pe Dunăre.⁷

Abordând acţiunile concrete de pe mare, reamintim ceea ce declara Comandantul Marinei Ucrainene, viceamiralul ucrainean Olecsii Nejpapa, la un an de la scufundarea crucişătorului Moskva: „Personal am crezut că nu se va scufunda, pentru că, la urma urmei, nava este foarte mare şi, conform tuturor calculelor, utilizarea rachetelor de croazieră pentru a distruge o navă din această clasă necesită cel puţin 6-7. Dacă au fost loviţi de două rachete de croazieră, atunci desigur că nu este suficient, dar a existat o şansă, pentru că nava nu este foarte nouă, ca să spunem mai plastic, iar organizarea serviciului pe navele Flotei Mării Negre este practic cunoscut de noi.”⁸ (adică jalnic n.n).

Să vedem cum au decurs evenimentele şi să lămurim ce este cunoscut şi este necunoscut.

Ucrainenii au declarat că au lansat două rachete „Neptun”, prezentând şi un film al lansării celor două rachete⁹. Până aici, totul este, să zicem, clar. De asemenea, s-a afirmat că au ştiut asupra cărei ţinte se lansează, deci şi dimensiunile acesteia. De asemenea, în toate variantele de atac, se cunoaşte foarte bine şi câte rachete sunt necesare pentru a distruge o ţintă. Întrebarea este: de ce nu au fost lansate toate cele patru rachete, cu care este dotat un lansator de rachete „Neptun”? Mai mult, complexul de rachete „Neptun” are şase lansatoare, deci 24 de rachete.

Pe de altă parte, revenind la crucişătorul „Moskva”, apar şi aici nişte întrebări. La bord, existau trei sisteme de apărare antiaeriană: cel la distanţă medie (75-150 km, funcţie de anul de fabricaţie) realizat de complexul de rachete S-300 F, la distanţă scurtă (10 km) de sistemul Osa-M, precum şi sistemul de tunuri antiaeriene AK-630 (cadenţă 5.000 lov./min la distanţă de 4-5 km). La care se adaugă mai multe sisteme de supraveghere şi descoperire a oricărei ţinte, de la distanţe apreciabile. Practic, existau toate premisele de descoperire la timp şi de combatere a celor două rachete. Se pune întrebarea: De ce nu s-a întâmplat aşa? Ucrainenii pun totul pe seama profesionalismului lor şi a performanţelor deosebite ale complexului „Neptun”, nepăsării, delăsării şi incompetenţei echipajului crucişătorului, ajutorului naturii, prin fenomene meteorologice favorabile lor şi nefavorabile ruşilor şi, bineînţeles, ajutorului divin.

O versiune rusească neoficială¹⁰, dar foarte bine şi profesionist elaborată, acre-ditează ideea unui incendiu puternic, izbucnit în zona galeriilor de evacuare ale turbinelor, ca urmare a unor scurgeri de combustibil, dar nu este exclusă nici producerea unui scurtcircuit, datorat faptului că vechiul cablaj, copt şi înlocuit doar parţial, constituia un real pericol de scurtcircuit, la care s-a adăugat şi faptul că pereţii etanşi, dintre compartimente, aveau trecerile de cabluri şi conducte neetanşe (datorită deteriorării în timp a masticului folosit pentru etanşare), fapt, ce a permis inundarea compartimentelor din zona maşinilor şi care, ulterior, a dus la înclinarea şi scufundarea navei. La aceasta s-a adăugat şi existenţa unor hublouri deschise şi, posibil, a altor elemente de etanşare (tambuchiuri). De asemenea, este remarcat şi faptul că, dintre toate cele trei crucişătoare din Proiect 1164 Atlant, numai „Mareşal Ustinov” avea montat la bord un sistem de avertizare la incendiu relativ modern, Krab-M, pe când „Moskva” şi „Varyag”, nu.¹¹

Bineînţeles, la toate acestea, se adaugă şi explozia, ulterior, a muniţiei de 30 m/m, în zona prova a navei, dar care nu este cauza principală a scufundării navei, cum nu este nici inundarea compartimentelor, nava păstrându-şi flotabilitatea timp de mai multe ore.

Interesantă este şi ipoteza sabotajului, prin provocarea de explozii la bordul unor nave militare ruse, la fel ca în cazul crucişătorului „Moskva”, lansată de un fost ofiţer de contrainformaţii, locotenent-colonelul în retragere Pavel Smirnov, care crede că incendiul de pe crucişător este o treabă făcută de om şi că ar trebui testaţi poligraf toţi membrii echipajului.¹² Chestia cu sabotajul poate fi luată în consideraţie, dar treaba cu poligraful este chiar ridicolă.

Mai năzdrăvană este şi o teorie lansată de un căpitan de rangul I în rezervă, rus, Serghei Işcenko, care, tot adept al teoriei sabotajului, afirmă că „sabotajul nu a fost neapărat efectuat de înotătorii de luptă ucraineni. Acest lucru ar fi putut fi făcut atât de americani, cât şi de britanici, ale căror baze se află în ţările vecine de la Marea Neagră”. Mai mult, această versiune induce şi ideea unui atac de noapte, în întuneric beznă¹³. O întreagă teorie tipic sovietică.

Reacţiile oficiale ruse au fost foarte zgârcite în informaţii şi era normal să fie aşa, deoarece nu era nimic de laudă în faptul că o astfel de navă s-a scufundat. Încă de la început, preşedinţia rusă, prin secretarul de presă al preşedintelui Federaţiei Ruse, Dmitri Peskov, la o zi după scufundarea crucişătorului, a comunicat faptul: „că este prerogativa armatei, nu a preşedintelui, să analizeze situaţia cu crucişătorul”.¹⁴ Tot Dmitri Peskov, peste câteva zile, a răspuns sec celor ce doreau informaţii: „Încă nu am nimic de spus despre acest subiect. Orice informaţie este furnizată doar prin intermediul Ministerului Apărării… Sursa de informaţii este Ministerul Apărării cu privire la aceasta şi alte probleme legate de cursul operaţiunii militare”¹⁵.

Interesant este faptul că, anterior, în luna februarie, echipajul crucişătorului a executat un exerciţiu de respingere a unui atac aerian inamic complex şi, din datele analizate, a reieşit că au fost descoperite, atacate şi respinse cu succes ţintele aeriene¹⁶. Practic, un atac cu două rachete, asupra crucişătorului, ar fi fost o bagatelă în ceea ce priveşte combaterea acestora.

Ruşii, de fapt, nu au mai dat nicio explicaţie ulterioară şi, practic, au trecut totul sub tăcere şi aruncat în uitare. Concluzia lor a fost scurtă: incendiu de mari proporţii, explozia muniţiei de 30 m/m, pierderea stabilităţii navei pe timpul remorcajului spre port, pe o furtună de gradul 6, şi scufundarea navei. Nu putem nici să fim de acord şi nici să emitem ipoteze, nici pe ce spun ucrainenii şi nici pe ce spun ruşii. Cert este faptul că nava avea flotabilitate, în urma exploziilor, aceasta însemnând că poate pluti, iar pierderea stabilităţii a însemnat înclinarea navei mai mult decât permiteau spărturile din bordaj. Ţinând cont că, practic, la acea dată, marea nu era gradul 6, cum au afirmat ruşii, vântul având 3-4 metri/sec, rămâne valabilă o singură ipoteză şi anume o greşeală de remorcaj, care a determinat înclinarea periculoasă a navei, pierderea stabilităţii, inundarea masivă a compartimentului maşini şi pierderea flotabilităţii. Dar acestea sunt detalii tehnice, mai greu de explicat.

Cert este că totul s-a produs datorită unor cauze de la bordul navei, datorate vechimii instalaţiilor, lipsei unui sistem de avertizare la incendiu, performant, posibil nefuncţionării unor mijloace de stingere a incendiului şi în lupta contra găurilor de apă, dar, în mod cert, lipsei de pregătire a echipajului şi a capacităţii de reacţie reduse a comenzii navei.

Fac această afirmaţie pe baza unei informaţii, care a fost trecută cu vederea, şi anume faptul că, după un timp relativ scurt, în aceiaşi zi când Vladimir Putin a semnat decretul de schimbare a Doctrinei Maritime a Federaţie Ruse, înainte de expirarea termenului celei aflată în vigoare (2030), a semnat şi Decretul preşedintelui Federaţiei Ruse din data de 31.07.2022 N 511 „Cu privire la aprobarea Regulamentului Navelor Flotei Maritime Militare” (Указ Президента РФ от 31.07.2022 N 511 “Об утверждении Корабельного устава Военно-Морского Флота”)¹⁷. Un astfel de re-gulament, până în acel moment, era semnat de către Comandantul Flotei Maritime Militare şi nu prin decret prezidenţial. Concluzia este că Vladimir Putin a constatat că există mari nereguli la bordul navelor de luptă şi că nu poate avea încredere în amiralii săi şi, prin urmare, trebuie schimbări radicale la bordul navelor, dar şi al comenzii.

Acum, să vedem care sunt datele despre un alt atac.

Anterior, pe 24 martie 2022, serviciul de presă al Forţelor Navale ale Forţelor Armate Ucrainene a raportat distrugerea unei nave mari de debarcare a Federaţiei Ruse în portul maritim Berdyansk, respectiv nava „Orsk”, după care s-a constatat că, de fapt, este vorba de nava de desant „Saratov”. Conform declaraţiei generalui maior Viktor Yagun, din serviciul ucrainean de informaţii SBU, la acest succes au contribuit foarte mult informaţiile furnizate de populaţia din zonă¹⁸, acreditându-se ideea că nu s-au primit informaţii de la surse externe.

Ori, în acest caz, se pare că localnicii nu prea au transmis ucrainenilor informaţii exacte sau nu au transmis deloc. Mai credibil este faptul că informaţiile privind dis-locarea navelor ruse în portul Berdiansk au fost furnizate de alte surse, cu posibilităţi reale de descoperire şi supraveghere, mai ales prin satelit. Nu este exclusă nici obţinerea de informaţii din imprudenţele făcute de presa rusă, care a postat, anterior, fotografii cu navele de desant, aflate în port, furnizând, de dragul ştirilor, informaţii de-a dreptul periculoase. Dar aceasta este presa pretutindeni. Ştirea, cu orice preţ, este deasupra intereselor naţionale.

Pe 29 martie 2022, este specificat faptul că lovirea şi scufundarea, în portul Berdiansk, a navei de desant „Saratov”, s-a realizat prin folosirea de arme, ce nu erau destinate luptei pe mare. Dar nu se spune nimic despre acestea.

Pe lângă nava de desant „Saratov” au fost avariate şi navele de desant „Cesar Kunikov” şi „Novocherkask”, nave de debarcare importante ale Flotei Mării Negre a Federaţiei Ruse. „Novocherkarsk”, practic, mai târziu, a fost la fel de nenorocoasă, deoarece a fost distrusă, pe 26 decembrie 2023, într-un atac ucrainean asupra portului Feodosia, din Crimeea¹⁹.

Foarte interesante sunt informaţiile lansate pe site-ul său de către portalul de ştiri AVA TV, din Republica Moldova, pe data de 25 martie, unde se arată că „Distru-gerea navelor ruseşti este răspunsul Ucrainei, nu numai pentru invazia oraşelor ucrainene, ci şi pentru acei „comandanţi” care şi-au trădat ţara şi au trecut de partea inamicului în 2014.”²⁰ Şi se specifică în mod concret despre cine este vorba: „căpitanul de rangul 2 Vladimir Khramchenkov, care până în 2014 a fost comandantul navei de debarcare „Kirovograd” a Marinei ucrainene (acum „Yuri Olefirenko”), iar, în acelaşi an, 2014, Khramchenkov a trecut de partea ruşilor” şi „<Tovarăşul> său, căpitanul de rangul 2 Pavlov Yuriy Viktorovich, comandantul „Novocherkassk”, la momentul trădării fiind secundul comandantului navei ucrainene de debarcare Konstantin Olshansky.”²¹

Informaţiile din presa rusă au fost cvasiinexistente, însă, ulterior, la câteva luni, au apărut informaţii despre nava „Saratov”, specificându-se faptul că nava a fost scoasă la suprafaţă, ea fiind sabordată, pe 24 martie, de către propriul echipaj, din cauza incendiului izbucnit la bord, după lovirea acesteia cu o rachetă ucraineană „Точка-У”, astfel evitându-se producerea exploziei încărcăturii de muniţii aflate la bord.²² Starea navei, după ce a fost scoasă la suprafaţă, se prezenta mult mai bine decât se credea şi nava, conform informaţiilor din media rusă, a fost transferată în Kerci, Crimeea.²³

Practic, scufundarea navei a fost confirmată, oficial, în stilul rusesc, cu ocazia comemorării unui an de la atacul asupra navelor ruse, de către ucraineni, în portul Berdiansk, iar în Sevastopol s-a pus o placă comemorativă şi, cu această ocazie, ruşii au furnizat primele informaţii exacte privitoare la ce se întâmplase cu un an înainte la Berdiansk, prin discursul ţinut, cu această ocazie, de contraamiralul Felix Menkov, comandantul Bazei Navale Crimeea, din cadrul Flotei Mării Negre a Federaţiei Ruse. Printre altele, a specificat faptul că Alexander Cirva, comandantul navei de debarcare „Cezar Kunicov” a murit ca urmare a rănilor căpătate în luptă²⁴. Pe placa comemorativă au fost trecute 12 nume, aparţinând marinarilor de pe toate navele atacate pe 24 martie 2022.

Absolut toată presa rusă s-a limitat la câteva rânduri, neoferind niciun fel de informaţii. Probabil, acum, cenzura funcţionează eficient.

Pe 4 aprilie 2022, presa ucraineană relata, din informaţii furnizate de Oleksii Arestovych, de la Biroul Preşedinţiei Ucrainei, că forţele ucrainene au reuşit, cu o zi înainte, avarierea fregatei ruse „Admiral Essen”, participantă la atacul din dimineaţa zilei de 3 aprilie, asupra portului Odessa. Totodată, se exprima şi opinia liderului fundaţiei „Повернись живим” (Întoarceţi-vă în viaţă), Taras Cimut, care a afirmat că în atacul asupra fregatei „Admiral Essen” au fost folosite, pentru prima dată, noile rachete de coastă „Neptun”²⁵.

Media rusă a reacţionat imediat, prin titluri ca „Presa ucraineană a „lovit” o fregată rusească cu o rachetă Neptun”²⁶, făcând aluzie la ştirea lansată iniţial de către publicaţia „Думская” (Dumskaia) din Odessa şi preluată de către toată media ucrai-neană, dar neconfirmată oficial.

La începutul acestui an, deci, după aproape doi ani de la acest eveniment, într-un interviu acordat publicaţiei „Українська правда”, comandantul Forţelor Navale ale Ucrainei, Amiralul Nejpapa, face precizări privind lovirea şi avarierea fregatei ruse „Admiral Essen”, confirmând că atacul a fost efectuat cu rachete antinavă ucrainene „Neptun”, primele lovituri nefiind nereuşite, dar, ulterior, o rachetă a căzut în apropierea navei şi a produs avarii la tehnica de luptă de la bord, determinând nava să schimbe de drum spre Sevastopol, unde a intrat în reparaţii.²⁷

Să vedem ce s-a întâmplat cu această fregată, din clasa „Amiral Grigorovici”, după anunţata ei avariere de către ucraineni.

O scurtă ştire, din media rusă, anunţă, după 8 zile de la anunţata avariere a fregatei „Admiral Essen” de către ucraineni, pe 14 aprilie 2022, că fregata respectivă a distrus o dronă Bayraktar, în largul coastelor de vest ale Crimei, lansând două rachete cu sistemul de rachete antiaeriene „Shtil”. Ştirea este însoţită şi de o filmare cu momentul lovirii dronei.²⁸ Concluziile se trag de la sine.

O altă fregată din clasa „Amiral Grigorovici” intră în atenţia presei în luna următoare, adică mai 2022, şi, anume, fregata „Amiral Makarov”. Şi de data aceasta, ştirea a fost lansată tot de publicaţia din Odessa „Dumskaia” şi preluată şi de o parte a media ucraineană, dar, de data aceasta, cu mai multe rezerve („Potrivit informaţiilor preliminare, fregata nu a putut evita racheta anti-navă ucraineană Neptun. Nava este grav avariată, dar rămâne pe linia de plutire. Deocamdată”)²⁹, specificând faptul că ştirea nu a fost con-firmată nici de autorităţile militare ucrainene şi nici de către ruşi.

Singura persoană oficială, care a preluat ştirea, a fost deputatul Oleksiy Hon-charenko³⁰, care a prezentat şi dezvoltat ştirea în mod exagerat, spunând ce dorea să se fi întâmplat, nu ce s-a întâmplat în realitate.

Ştirea este „rostogolită” mai departe şi diferite canale media vehiculează şi alte informaţii, care introduc în ecuaţie şi o mulţime de victime din rândul echipajului, care „se pare” au blocat 30 de ambulanţe în Sevastopol, care au cărat răniţi la Spitalul Flotei Mării Negre din localitate³¹. Mai mult decât atât, media ucraineană descoperă în comandantul fregatei „Amiral Makarov”, Grigori Breev, originar din regiunea ucraineană Vinnytsia, încă un trădător. A servit în Forţele Armate ale Ucrainei, dar, în 2014, după ocuparea Crimeei de către Federaţia Rusă, a rămas în slujba acesteia.³²

Dezminţirea, făcută pe web-site-ul ucrainean «Lead Stories», este categorică şi foarte bine documentată şi argumentată. („Este adevărat că la începutul lunii mai, fregata rusă Amiral Makarov a fost doborâtă lângă Insula Şerpilor? Nu, nu este adevărat. Informaţiile despre doborârea acestei nave de război nu au fost confirmate de surse oficiale, precum şi de dovezi foto sau video. În schimb, a fost lansat un videoclip cu drona lovind o barcă militară rusă de tip „Serna”, care a provocat un incendiu. Această navă, nu fregata Amiral Makarov, a fost distrusă şi inclusă în raportul de informare al Statului Major General al Forţelor Armate ale Ucrainei privind pierderile inamice”)³³.

Pe 29 octombrie 2022, este anunţată, în media ucraineană, o nouă lovitură ucraineană, cu drone aeriene şi acvatice, asupra portului Sevastopol, care, pe lângă alte pagube, a produs şi avarierea gravă a fregatei „Amiral Makarov”³⁴. Comunicatul oficial al Ministerului Apărării din Federaţia Rusă recunoaşte doar lovirea dragorului „Ivan Golubets” şi faptul că au fost distruse toate dronele.³⁵ Media ucraineană renunţă la a mai clama lovirea fregatei, dar subliniază un lucru incontestabil: atacul combinat, cu drone aeriene şi navale, asupra unui port inamic, foarte bine apărat şi faptul că astfel de lovituri pot ţine navele ruseşti departe de Ucraina.

Argumentul suprem, că fregata „Amiral Makarov” nu a fost avariată, a fost adus de pozele făcute la faţa locului, după atac, de către postacii ruşi, care le-au plasat pe internet. Ucrainenii au schimbat registrul şi au reformulat: „Interesant este că Amiralul Makarov este vizibil din partea portului. Iar daunele primite din coliziunea şi explozia ambarcaţiunii fără pilot sunt doar pe partea tribordului, cu care fregata stă aproape de nava vecină. Natura daunelor cauzate de o astfel de ambarcaţiune fără pilot este, cel mai probabil, sub forma unei găuri de suprafaţă cu o anumită distru-gere a spaţiilor interne învecinate…. Adică, astfel de daune nu ameninţă direct moartea navei, cu excepţia anumitor cazuri, ci o trimite pentru reparaţii pentru o lungă perioadă de timp.”³⁶

Faptul că fregata „Amiral Makarov” reintră în luptă îl aflăm tot din presa ucraineană, care, pe 24.05.2023, anunţă că „Rusia a pus de urgenţă fregata Amiral Makarov în serviciu de luptă în Marea Neagră”³⁷.

Pe 16 septembrie 2023, deci după aproape un an de la atacul ucrainean asupra Sevastopolului, presa ucraineană lansează o nouă ipoteză: în atacul din octombrie 2022 a fost avariată şi fregata „Amiral Grigorovici” şi este postată şi o imagine, luată din satelit, cu o navă ce pare a fi o fregată şi care este remorcată de două vedete. Concluzia imediată, prezentă, deja, în titlu: „Fregata rusă, avariată în urmă cu aproape un an, nu a fost încă reparată: imagini din satelit” şi, imediat, precizarea că „Noi imagini din satelit ale fregatei ruse Amiral Makarov au apărut online. Acesta a fost avariată în timpul atacului asupra Sevastopolului din 29 octombrie 2022.”³⁸

Peste trei luni, pe 28 decembrie 2023, tot presa ucraineană dă o nouă ştire: „Federaţia Rusă a desfăşurat două submarine şi fregata Amiral Makarov în Marea Neagră”³⁹.

Şi, cam aici, se termină şi povestea cu fregata „Amiral Makarov”, dar, în mod cert va continua, însoţită de ştiri reale şi ştiri false. Ca la război.

Cam atât despre cunoscutele şi necunoscutele din Marea Neagră, referitoare la conflictul ruso-ucrainean, unde dezinformarea este una din armele de bază şi de o parte şi de alta, fapt care generează multe necunoscute, care sunt lămurite mai târziu sau nu vor mai fi lămurite niciodată.

O remarcă extrem de pertinentă a fost lansată de către postul de radio „Радіо Свобода” (Radio Libertatea), care afirma că armata rusă nu are spatele asigurat, ata-curile ucrainene asupra diferitelor obiective (inclusiv navale) petrecându-se până la aproape 800 de Km în spatele liniei frontului.⁴⁰ Şi adevărul este că totul este extrem de real, mai ales că spaţiul din spatele frontului este imens şi atacurile se pot produce oriunde. Dar principala problemă este că nu pot fi preîntâmpinate toate, din diferite motive, nu numai din cauza spaţiului mare, principala cauză fiind slaba supraveghere a spaţiului aerian şi comunicarea defectuoasă dintre cei care descoperă atacurile şi cei care trebuie să le respingă.

Pe de altă parte, ucrainenii, care şi-au perfecţionat continuu metodele de luptă, adaptându-le la dotările, pe care le au, mai ales din ajutor extern, dacă ar avea o flotă reală, cum ar fi fost normal, ar fi produs mult mai multe pierderi ruşilor. Asta este cert.

Şi acum să mai enunţăm o necunoscută, care, normal, ridică multe semne de întrebare.

Pentru mine, ca om al mării, există o mare întrebare: ce fac ruşii cu sub-marinele? Nimeni nu pomeneşte nimic despre ele. Doar că sunt şapte şi că se dislocă şi se redislocă de la Sevastopol la Novorossiysk şi invers. Ori acestea sunt extrem de periculoase, datorită faptului că sunt dotate cu sistemul de rachete Kalibr, pot lansa torpile şi mine şi, important, sunt extrem de greu de descoperit. Altă întrebare, derivată din cea anterioară: De ce ruşii nu au folosit aceste submarine pentru a lansa periculoase minări de interdicţie pe culoarul, pe care se transportă cereale, mai ales când acesta trecea prin marea liberă?

Şi întrebările pot continua.

Iar necunoscutele vor fi din ce în ce mai multe la număr.

Bibliografie

1. Tom Watling, Ukraine destroys Russian warship in Crimea in major blow to Black Sea fleet, The Independent, 12.01.2024.

2. Прищепа Ярослав, Стасюк Андрій, Російський корабель “Саратов” знищили зі зброї, яка не пристосована для війни на морі – генерал СБУ, Суспільне Новини, 29 березня 2022.

3. Рощіна Олена, Роман Романюк, Командувач ВМС розповів, як на початку вторгнення врятували кораблі й уникли висадки росіян на берег, Українська правда, Четвер, 11 Січня 2024.

4. Середа Анастасія, Беззащитный тыл России: ТОП ударов по российский военной инфраструктуре, Радіо Свобода, 08 травня 2023.

5. Синєокий, Петро ЗСУ підбили унікальний літак Іл-22 і пошкодили фрегат “Адмірал Ессен“, 24 Канал, 4 квітня 2022.

6. Степанов Александр, Фрегат “Адмирал Эссен” уничтожил беспилотник “Байрактар” у западного побережья Крыма, Российская газета, 12.04.2022.

7. Тришин Николай, В порту Бердянска подняли затонувший в марте большой десантный корабль “Саратов”, TACC, 1 июля 2022.

8. Тузов Богдан, ПОГЛЯД: Як український «Нептун» вдарив по «Москві», квітень 22, 2023.

9. *** ВМС: Україна не просила Туреччину впустити у Чорне море тральщики, передані Британією, Українська правда, СЕРЕДА, 3 СІЧНЯ, 2024.

10. *** Противостояние России и Украины в Черном море, Русская служба «Голоса Америки», 20 Июль, 2023.

11. *** В Кремле сочли, что заявления Киева о судах в Черном море несут опасность, “Интерфакс”, Москва, 21 июля 2023.

12. *** «Куда идти?»: военный эксперт Дандыкин обозначил тупик для Украины в Черном море, Московский Комсомолец, 20.07.2023.

13. *** “Морское Бородино”: офицеры высказались о гибели крейсера. Первый визит Путина на “Москву”, altapress.ru , 20 АПРЕЛЯ 2022.

14. *** Песков заявил, что Путин не планирует ехать в Севастополь из-за «Москвы», РБК Новости, Политика , 15 апр 2022.

15. *** Песков рекомендовал обратиться в Минобороны по поводу экипажа «Москвы», РБК Новости, Политика , 20 апр 2022.

16. *** Ракетный крейсер «Москва» провел артиллерийские стрельбы в Черном море, РБК Новости, Политика, 18 фев 2022.

17. *** Украинские военные уничтожили большой десантный корабль «Саратов» в Бердянске, AVA TV, 25.03.2022.

18. *** Поднятый в Бердянске десантный корабль «Саратов» могут отправить на ремонт, Лента новостей Саратова, 02.07.2022.

19. *** Украинские военные поразили ракетой “Нептун” российский фрегат в Черном море – СМИ, Интерфакс-Украина, 06.05.2022.

20. *** Підбитий фрегат “Адмирал Макаров” показали у Севастополі, Хартыя’97, 30.10.2022.

21. *** Росія визнала удар по кораблях Чорноморського флоту: що відомо про пошкодження фрегата “Адмірал Макаров”, Апостроф, Субота, 29 жовтня 2022.

22. *** Підбитий фрегат “Адмирал Макаров” показали у Севастополі, Одеський Кур’єр, Вторник, 1 ноября 2022.

23. *** росія терміново вивела фрегат «Адмірал Макаров» на бойове чергування у Чорне море, – ВМС ЗСУ, Високий Замок, 24.05.2022.

24. *** Пошкоджений майже рік тому російський фрегат досі не полагодили: супутникові знімки, Інформаційний портал «РБК-Україна», Субота 16 Вересня 2023.

25. *** РФ вивела в Чорне море два підводних човни й фрегат “Адмірал Макаров”, – Сили оборони півдня, Українські Новини, 28 Грудня 2023.

26. https://mil.in.ua/uk/articles/yak-zatonuv-krejser-moskva/

27. https://topwar.ru/198800-gibel-krejsera-moskva-ili-kuda-popali-rakety-.html

28. https://www.consultant.ru/cons/cgi/online.cgi?req=doc&base=LAW&n=423277#YxedOxTmCHcgncsV1

29. https://www.rbc.ru/rbcfreenews/641dd9d99a79478279f6f80b

30. https://mashnews.ru/pravitelstvo-rf-napravit-215-mlrd-rublej-na-podderzhku-it-otrasli. html

31. https://ukraine.today.ua/ru/ukraynskaya-raketa-popala-vo-fregat-admyral-makarov-smy/

32. https://ua.krymr.com/a/rosia-ukraina-viyna-frehat-admiral-makarov-rakety-neptun/318385 99.html

33. https://www.ar25.org/article/naysuchasnishyy-rosiyskyy-fregat-admiral-makarov-urazhenyy-krayinskoyu-raketoyu-neptun.html

34. https://ukrainian.leadstories.com/factcheck/2022/05/перевірка-факту-біля-острова-зміїний-горів-не-російський-фрегат-адмірал-макаров.html