Interviu cu strategul militar american Edward Neculai LUTTWAK^

Cristian BARNA: Stimate domnule Profesor, ce aduce nou Războiul din Ucraina în strategia militară?

Edward LUTTWAK: O revoluţie efectivă, asistăm la finalul erei „maneuver warfare”, doctrina unor generali renumiţi precum George Patton sau Ivan Konev, care ne vorbeşte despre câştigarea luptei prin suprinderea inamicului, datorită faptului că gândeşti şi acţionezi mai repede decât inamicul, o doctrină militară, care este de-păşită, deoarece, în zilele noastre, nu mai poţi lua inamicul prin surprindere, date fiind evoluţiile tehnologice, care fac câmpul de luptă total transparent, ziua şi noaptea, mai ales datorită sateliţilor radar (de mare precizie, care generează linii radar, nu optice, care pot identifica mişcările de trupe, inclusiv făcând diferenţa, de exemplu, dintre machetele de tancuri din carton şi tancurile adevărate)!

C.B.: Să înţelegem că aceste evoluţii în planul geointelligence pot explica şi modul în care evoluează contraofensiva ucraineană din această vară?

Edward LUTTWAK: Desigur, deoarece în cazul contraofensivei ucrainene nu se poate discuta de nicio surpriză strategică pentru armata rusă de ocupaţie. Pentru a avea succes contraofensiva, strategii militari ucraineni au două alternative: să recur-gă la bombardamente masive ale liniilor de apărare construite de armata rusă şi să

renunţe la războiul prin surprinderea inamicului, dat fiind faptul că ruşii au construit tranşee, linii de apărare şi câmpuri de mine, ca în Primul Război Mondial, ne arată că strategii lor au înţeles primii că doctrina „maneuver warfare” este depăşită. Pentru că, dacă, la începutului celui de-al Doilea Război Mondial, „linia Maginot” a fost depăşită cu uşurinţă de tancurile germane, debutând era războiului de manevră, prin ocolirea efectivă a fortificaţiilor franceze, în cazul „liniei Surovikin” din Ucraina, armata rusă este capabilă să redisloce forţele pentru a le deplasa unde ucrainenii îşi concentrează atacul, având timp în acest sens, deoarece câmpurile de mine îi înce-tinesc pe ucraineni în manevrabilitate. Problema, care apare, este că acest conflict din Ucraina, bazat pe lupta în tranşee ca în Primul Război Mondial, se va prelungi în timp, adică se va transforma într-un război de uzură.

C.B.: Domnule Profesor, dar armamentul occidental, tancurile Leopard, blindatele Bradley etc., nu pot face diferenţa în acest război?

Edward LUTTWAK: Speranţa Occidentului şi a ucrainenilor că tancurile Leopard vor face diferenţa în cazul contra-ofensivei ucrainiene a fost practic spulberată de minele antitanc ruseşti, care le pot penetra blindajul cu uşurinţă. Singurele tancuri, care pot să facă faţă, sunt tancurile dotate cu sisteme israeliene de tipul „Trophy – active defence”, de interceptare şi distrugere a minelor antitanc, dar care nu se află în dotarea tancurilor livrate Ucrainei de către statele occidentale.

C.B.: Domnule Profesor, cum se vede acest război din partea rusă?

Edward LUTTWAK: Faptul că Putin nu a declarat starea de mobilizare înseamnă că încă nu a trimis, cu adevărat, armata rusă la luptă, nu i-a trimis pe cetăţenii Rusiei, care sunt obligaţi să execute serviciu obligatoriu, ci doar voluntari pe bază de contract, foarte bine plătiţi raportat la nivelul de trai din Rusia, fiind speriat de reacţia mamelor soldaţilor ruşi, dacă aceştia ar muri pe front!

De asemenea, faptul că Rusia nu experimentează inflaţie mare şi că are chiar şi creştere economică, deci are posibilitatea să-şi plătească trupele şi să ofere ajutoare consistente de război, precum şi pensii familiilor celor decedaţi pe front, îi va permite lui Putin să prelungească acest război pentru cel puţin încă cinci ani, dacă nu chiar 10 ani! De aceea, consider că nu va fi necesar ca Rusia să folosească armament nuclear sau să recurgă la lovituri surpriză, aplicând tactica apărării în tranşee, în spatele câmpurilor de mine, precum şi tactica bombardării meticuloase a oraşelor ucrainiene, dar nu neapărat ca să le distrugă (nu consumă foarte mult explozibil în acest scop), ci pentru a demoraliza populaţia ucraniană (spre exemplu, comparativ cu cel De-al Doilea Război Mondial, ruşii nu au aruncat asupra oraşelor ucrainene până acum, de la începutul războiului, nici măcar numărul de bombe, pe care britanicii le aruncau zilnic asupra oraşelor germane).

C.B.: Deci, cum poate fi explicat, în termenii unei strategii militare, acest război din Ucraina?

Edward LUTTWAK: Rusia a lansat un război în Ucraina, iar acest război a eşuat pentru că Gherasimov, un intelectual şi nu un comandant de oşti, considera că o invazie militară în Ucraina va fi doar o confuntare politică, economică şi de intelligence, fără a lua în considerare trei categorii de forţe esenţiale în ducerea unui război: infanteria, artileria şi tancurile. În 24 februarie 2022, Gherasimov lansa un război post-kinetic (un concept larg uzitat si de generali americani), adică un război informaţional, un război cibernetic, care nu punea accentul pe categorii de forţe precum infanteria.

Putin l-a crezut pe Gherasimov, conform căruia, dacă ruşii vor ocupa aeroportul Antonov şi vor mărşălui spre Kiev pentru a genera imagini cu mii de tancuri ruseşti pe străzile din Kiev, pe care ucrainenii din toată ţara să le vadă pe telefoanele lor, aceştia vor crede că Kievul este cucerit de ruşi şi că nu mai au nicio speranţă! Deci, nu a fost o operaţiune tactică, ci un război informaţional. Fiind la Pentagon în acele zile, i-am avertizat, chiar din 24 februarie 2022, că acest război nu se va termina într-o zi, nici măcar într-un an, deoarece scenariul din Crimeea, Osetia de sud si Abhazia nu se va repeta în Ucraina anului 2022! Pentru că Războiul din Ucraina a arătat că cea mai valoroasă armă este infanteria!

C.B.: Ce mai înseamnă acum, la aproape doi ani de conflict în Ucraina, „liniile roşii”, pe care Putin le trasa NATO şi SUA?

Edward LUTTWAK: Acest război informaţional nereuşit i-a arătat lui Putin exact ce nu şi-a dorit să vadă şi anume că nu poate trasa „linii roşii” pentru NATO, care nu numai că nu se retrage în graniţele sale din 1997 (cum a cerut Putin), ci creşte teritorial (prin aderarea Suediei şi Finlandei), economic şi ca forţă de luptă!

Putin a eşuat pe front şi a relansat şi maşinăria de război europeană şi a SUA. Pentru că NATO a fost conceput ca o alianţă politico-militară, care să convingă SUA să asigure securitatea Europei!

Din păcate, însă, SUA şi UE produc încă prea puţin armament, care să fie trimis ucrainenilor. Din punct de vedere al industriei militare, producţia de armament din SUA şi UE este încă adaptată pentru vreme de pace şi nu de război, în vreme ce Rusia pare să fi făcut tranziţia la război! De aceea, nici NATO nu pare a avea soluţii, care să permită oprirea războiului din Ucraina!

C.B.: Domnule Profesor, ca stat riveran Mării Negre şi situat în proximitatea zonei de conflict, ce ar trebui să facă România pentru a-şi asigura securitatea?

Edward LUTTWAK: Simplu, bazaţi-vă pe NATO ca şi cum n-aţi avea deloc capabi-lităţi militare şi dezvoltaţi-vă capabilităţi militare ca şi cum n-aţi fi în NATO. România trebuie să aibă capabilităţi militare de bază – infanterie, tancuri, mortiere, mine, obuze, pază de coastă (poate chiar submarine), toate manufacturate pe teritoriul naţional (pentru a nu depinde de nimeni), dar mai ales infanterie, deci România ar trebui să reintroducă serviciul militar obligatoriu pentru perioade scurte, de 3-4 luni. Trebuie să faceţi România de neinvadat, după modelul finlandez, printr-o superioritate numerică pe câmpul de luptă. Trebuie să aveţi o strategie de luptă coerentă, care să crească rezilienţa populaţiei în faţa inamicului – populaţia să fie dispusă să se in-struiască şi să fie convinsă că poate opri o potenţială invazie militară rusă!

România trebuie să fie capabilă să răspundă unei ameninţări ruse prin descu-rajare, folosind sloganul „Puteţi să încercaţi, dar nu veţi reuşi!”, la fel cum Finlanda a răspuns ameninţărilor ruse faţă de aderarea la NATO că sunt deja 50.000 de morminte de soldaţi ruşi pe teritoriul Finlandei, dar mai au locuri destule şi pentru alte morminte!

C.B.: În final, vă rugăm domnule Profesor să adresaţi câteva cuvinte, la ceas aniversar, pentru cititorii Revistei GeoPolitica!

Edward LUTTWAK: Apărarea înseamnă securitate! Trebuie să fiţi relaxaţi, dar pregătiţi! Iar cunoaşterea strategiilor militare şi a evoluţiilor geopolitice vă ajută să fiţi pregătiţi!