Interviu cu E.S. gl. (r) dr. Nicolae Ionel CIUCĂ
Preşedintele Senatului României
Mihaela RUSU: Aţi prins perioada postcomunistă în integralitatea ei în diverse poziţii, iar întrebarea majoră este care au fost din perspectiva dumneavoastră momentele de declic, punctele de referinţă, ce au vizat evoluţia geopolitică şi geostrategică regională? Care este locul şi rolul geopolitic al României?
E.S. Nicolae CIUCĂ: Fără îndoială, extinderea NATO şi a Uniunii Europene a constituit elementul cheie al evo-luţiilor din regiune şi dincolo de ea. Fără o astfel de ex-tindere, Europa Centrală şi de Est ar fi fost mult mai expusă în faţa provocărilor de orice fel, dar mai cu seamă, la cele de securitate.
Opţiunea fermă a României de a adera la NATO şi la Uniunea Europeană a reprezentat, aşadar, cea mai im-portantă şi înţeleaptă decizie strategică a ţării noastre din toţi aceşti ani. Insist asupra consensului transparti-nic existent în acest sens. O astfel de alegere ne-a permis să ieşim din zona gri a anilor ’90 şi să devenim membri cu drepturi depline ai familiei europene şi ai spaţiului euroatlantic.
Suntem, însă, nu doar beneficiarii prezenţei în UE şi NATO, dar şi contributori la măsurile de securitate şi de extindere a spaţiului european. România a devenit în timp un model, un hub dacă vreţi, de proiecţie a valorilor euro-atlantice în regiune.
M.R.: După declararea intenţiei de aderare la NATO, iar mai cu seamă după momentul pivotal al aderării României în NATO din 2004, cât de mult s-a transformat geopolitica spa-ţiului est-european şi a arealului pontic? Care este rolul, locul şi rolul geopolitic al României în spaţiul euroatlantic?
E.S. Nicolae CIUCĂ: În urma aderării propriu-zise la UE şi NATO, România a reuşit să-şi asigure, pe termen lung, dezvoltarea şi securitatea. În acest fel, ţara noastră şi-a putut asuma tot mai mult poziţia de pol euroatlantic şi european în regiune.
Astăzi România este un pilon important al sprijinului aliat şi european pentru Ucraina împotriva agresiunii ruse. Totodată, ţara noastră este un promotor activ al extinderii europene şi al deschiderii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană cu Republica Moldova şi Ucraina.
Statutul de promotor al europenismului şi euro-atlantismului ne obligă să fim în continuare serioşi şi predictibili în politica externă. Este important să fim în con-tinuare puternici în interior pentru a putea proiecta forţă şi securitate în exterior.
Iată de ce, a fost atât de important să asigurăm stabilitatea politică internă, prin crearea Coaliţiei de guvernare, şi să avem un răspuns consolidat la războiul din Ucraina,
dar şi împotriva ascensiunii mişcărilor extremiste din societatea noastră.
M.R.: România a luat acum câţiva ani, printr-o decizie politică curajoasă, sub patronajul Preşedinţiei României, hotărârea de a participa cu 2% din PIB pentru înzestrarea în armată. Un sacrificiu enorm pentru o ţară cu o economie încă în proces de consolidare, cu multe priorităţi, dar care a înţeles ce importante sunt apărarea şi siguranţa naţională. Recent, contribuţia a fost ridicată la 2,5% din PIB. Privind noile evoluţii geopolitice şi geostrategice mondiale, care sunt priorităţile investiţiilor militare?
E.S. Nicolae CIUCĂ: Bugetul, pe care îl alocăm pentru Apărare, este o investiţie inteligentă, oportună şi care îşi va arăta valoarea inclusiv prin faptul că ne conso-lidează profilul de aliat. În primul rând, în securitate, dar şi în dezvoltarea noastră ca ţară. O economie performează dacă există garanţii de securitate şi dacă investiţiile nu sunt ameninţate pe termen lung. Asta trebuie să înţelegem atunci când vorbim despre alocarea unor fonduri mai mari în înzestrarea Armatei.
De anul acesta, România alocă un procent mai mare pentru Apărare, respectiv de 2,5% din PIB. Decizia, la care am avut şi eu o contribuţie în calitate de prim-ministru, va permite o mai bună dotare a Armatei Române şi va creşte capacitatea acesteia de a răspunde adecvat la ameninţările de securitate.
Această înzestrare a Armatei urmează planurile stabilite de Ministerul Apărării Naţionale şi cuprinde achiziţia mai multor tipuri de echipamente militare. Ce trebuie subliniat, însă, este că România investeşte în apărarea sa militară, în scopuri strict defensive.
M.R.: Credeţi că extinderea NATO trebuie accelerată, iar dacă da, care ar fi etapele extin-derii şi estimările rezonabile în timp pentru fiecare extindere în parte? Cum va afecta sta-bilitatea şi securitatea regională?
E.S. Nicolae CIUCĂ: Extinderea NATO este rezultatul voinţei politice unanime a statelor aliate de a primi un nou membru / noi membri în NATO, dacă acel stat / acele state doresc acest lucru şi îndeplinesc condiţiile în acest sens. Ca atare, procesul de aderare nu poate fi accelerat decât în măsura în care unele state decid să facă parte din NATO şi există consens aliat în acest sens, în circumstanţe extraordinare. Este adevărat, însă, că actualul context favorizează extinderea Alianţei.
Aşa s-a întâmplat recent cu Finlanda şi Suedia, care, urmare a ameninţărilor pro-iectate de Rusia şi a agresiunii sale în Ucraina, au luat decizia să adere la Organizaţia Nord-Atlantică pentru a fi mai bine protejate.
Acest proces, de extindere, ar putea continua, având în vedere că NATO este o alianţă strict defensivă, care garantează securitatea statelor membre.
M.R.: Cum apreciaţi relaţiile cu actorii statali regionali: Turcia, Polonia, dar şi Ungaria şi Ucraina? În ce măsură ţările din Balcani sunt de încredere în contextul războiului din Ucraina?
E.S. Nicolae CIUCĂ: România aprofundează relaţiile bilaterale cu toate aceste state printr-o abordare constructivă. După cum ştiţi, ţara noastră are parteneriate strate-gice cu Polonia, Ungaria şi Turcia. Înţelegem să le fructificăm prin dialog politico-diplomatic cât mai structurat, pragmatic şi consistent, concentrat pe proiecte concrete, cu efecte benefice la nivelul cetăţenilor. Totodată, aprofundăm colaborarea şi în alte formate, cum este trilaterala România – Polonia – Turcia, unde abordăm teme comune de securitate. Avem totodată un mecanism trilateral de cooperare cu Ucraina şi Re-publica Moldova, care s-a întrunit deja în formatul miniştrilor responsabili de afaceri externe, apărare şi energie.
De asemenea, România construieşte o relaţie strategică, orientată spre viitor cu Ucraina. Acordăm un sprijin solid, constant şi multidimensional, pentru autorităţile de la Kiev, pentru a le ajuta să reziste în faţa agresiunii Rusiei şi, pe un plan mai larg, pentru a ajuta la consolidarea rezilienţei de ansamblu, inclusiv a economiei ucrainene.
Vorbim aici şi de primirea de refugiaţi şi de ajutorul umanitar şi de facilitarea tranzitul cerealelor ucrainene, aspect şi mai important după decizia unilaterală a Rusiei de a nu prelungi Iniţiativa privind Cerealele la Marea Neagră. De asemenea, sprijinim puternic parcursul european al Ucrainei şi aprofundarea relaţiei acesteia cu NATO. Susţinem de asemenea Formula de Pace a Preşedintelui Zelenski, care reprezintă singurul cadru, în care pot fi identificaţi parametrii pentru o pace dura-bilă şi justă. Evident, aceasta presupune respectarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei, în frontierele internaţional recunoscute. În egală măsură, România susţine pe deplin dreptul suveran al poporului ucrainean de a decide viitorul Ucrainei, fără niciun fel de interferenţe externe.
În discuţiile noastre cu partenerii noştri externi, inclusiv din Balcanii de Vest, le împărtăşim poziţiile, argumentele noastre, ca de altfel şi expertiza solidă dobândită. Credem cu tărie că statele regiunii, cu atât mai mult cele care au legitime aspiraţii europene, pot şi trebuie să aibă o voce comună în a susţine necesitatea încetării agresiunii şi a respectării principiilor dreptului internaţional. Deoarece consecinţele agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei transcend cadrul strict geopolitic şi au rever-beraţii multiple asupra întregului continent, cu precădere asupra Balcanilor de Vest, folosim toate canalele, pe care le avem la dispoziţie în acest sens, inclusiv la nivelul dimensiunii parlamentare a formatelor regionale de dialog, care reunesc pe toţi actorii regionali din Europa de Sud-Est, dar şi alte formate de contact direct. Pot afirma că mesajul nostru în dialogul cu aceste capitale este clar şi, aşa cum am spus anterior, el constă în necesitatea de a substanţia opţiunea strategică de realizare a apartenenţei la familia europeană şi euro-atlantică cu acţiuni politice şi operaţionale fără echivoc.
M.R.: Consideraţi că o prezenţă permanentă a trupelor americane în România ar ajuta? Cam la ce efectiv vă gândiţi şi ce zone din sfera apărare să vizeze efectivele cantonate în România? Cum veţi promova dotarea şi sporirea efectivelor militare naţionale? Este necesară relansarea industriei de apărare?
E.S. Nicolae CIUCĂ: Parteneriatul strategic cu Statele Unite este benefic pentru România, iar el trebuie aprofundat pe mai multe planuri, nu doar militar, dar şi eco-nomic şi în domeniul energiei.
Prezenţa Grupului de Luptă NATO în România este rezultatul direct al deciziilor liderilor aliaţi, imediat după lansarea agresiunii ruse asupra Ucrainei. Prezenţa mi-litară a SUA în România este anterioară acestui moment şi ne dorim ca ea să devină persistentă, să crească din punct de vedere al numărului militarilor desfăşuraţi aici şi acest lucru trebuie discutat în continuare cu SUA. Cum de altfel trebuie să conti-nuăm discuţiile pentru diversificarea participării aliate la Grupul de Luptă condus de Franţa, la exerciţiile desfăşurate de această structură. În ambele cazuri, aportul şi rolul nostru ca stat gazdă trebuie să devină mai consistent şi aici este nevoie de cooperare inter-instituţională mai strânsă şi de implicarea mai mare a autorităţilor locale. Totodată, această prezenţă este garanţia că România este pe deplin apărată.
România trebuie să investească în apărarea sa, iar acest lucru presupune dotarea şi pregătirea militarilor noştri. Fireşte, acolo unde se poate, această dotare trebuie făcută la unităţile de producţie internă.
M.R.: Militarizarea Mării Negre constituie de-abia astăzi o preocupare a NATO, deşi semnalele date de Revista GeoPolitica – încă de la apariţie în anul 2003 – încercau să semnaleze Occi-dentului şi partenerilor euroatlantici că este o potenţială problemă.
Ce strategii politico-militare şi geopolitice ar trebui promovate la nivel naţional, dar şi NATO, pentru a putea securiza zona, dar mai ales pentru a reda românilor sentimentul de încredere că suntem suficient de apăraţi? Iar, în loc de concluzie, fiindcă experienţa şi expertiza vă permit, ce sfat sau – de ce nu – ordin, aţi da acum celor care sunt responsabili de înzestrarea, pregătirea şi strategia de apărare a României?
E.S. Nicolae CIUCĂ: Importanţa Mării Negre a devenit evidentă în ultimii ani. Acest lucru a fost confirmat de evenimente, unele tragice, dar şi de măsurile luate la nivel Aliat, dar şi de Aliaţi în nume naţional. Interesul pentru evoluţiile din Marea Neagră este în creştere, fapt demonstrat şi de legislaţia adoptată în Congresul SUA, de inte-resul şi discuţiile la nivelul UE. Aş menţiona, însă, faptul că importanţa strategică a Mării Negre este dată nu doar de dimensiunea de securitate, dar şi de cea economică şi comercială. Să nu uităm că pe aici urmează să treacă noile rute de aprovizionare cu energie a Europei, dar şi tranzitul de cereale din Ucraina.
De aceea, România trebuie să continue efortul diplomatic pentru a menţine su-biectul Mării Negre pe agenda NATO, inclusiv cu scopul de a oferi un răspuns conso-lidat la acţiunile Rusiei.
M.R.: În acest an, Revista GeoPolitica împlineşte 20 de ani de la apariţia primului număr. Au fost ani dificili, în care a trebuit să impunem o nouă atitudine în geopolitica românească! Din nefericire, pe arcul factorilor de decizie naţionali, Revista a fost mai puţin accesibilă, poate chiar abstractă şi a avut o vizibilitate mai mică decât în arcul internaţional. Ce ştiţi de Revista GeoPolitica?
Vă rugam să adresaţi un mesaj cititorilor şi realizatorilor Revistei GeoPolitica!
E.S. Nicolae CIUCĂ: Publicaţia dumneavoastră este locul unde sunt puse în dezbatere teme importante, care privesc evoluţiile din regiune, dar şi cele de politică internaţională. Aici poţi găsi informaţii utile atât pentru publicul avizat, cât şi pentru cel larg. Doresc, aşadar, Revistei GeoPolitica viaţă lungă şi materiale interesante pentru publicul său fidel şi nu numai.