Interviu cu Amiral (rtr) dr. Aurel POPA^

Vasile SIMILEANU: Domnule Amiral,

În urmă cu ceva ani aţi pus baza Forumului Securităţii Maritime!

O iniţiativă dedicată experţilor militari şi geopoliticienilor români!

De la apariţie şi până în prezent, membrii Forumului Securităţii Maritime şi-au pus amprenta pe un segment deficitar din cercetarea românească!

Vă rugăm să ne faceţi câteva precizări privind think tank–ul de interes pentru cei dedicaţi cercetării ştiinţifice din domeniile strategiilor maritime şi geopolitice!

Aurel POPA: În urmă cu 19 ani, mai precis în 2004, a fost înfiinţat Clubul Amiralilor ca o asociaţie neguvernamentală şi cu caracter apolitic, din care fac parte toţi amiralii României aflaţi în activitate, rezervă sau retragere, dar şi generali în retragere, care au agreat scopul şi statutul acestei asociaţii. Forumul Securităţii Maritime (FSM), ca structură ştiinţifică a Clubului Amiralilor, este o platformă de creare şi diseminare a cunoştinţelor şi informaţiilor în domeniul securităţii ma-ritime, care desfăşoară o activitate ştiinţifică şi organizează evenimente de informare şi dezbatere publică. FSM repre-zintă, totodată, un mediu de diseminare şi comunicare publică în domeniile politicilor navale, transportului naval, siguranţei, securităţii maritime şi apărării.

Forumul reuneşte specialişti din domeniul militar şi civil, dar şi din mediul aca-demic şi se constituie într-un grup de reflexie (think tank) specializat în politică şi securitate maritimă.

Site-ul Forumului realizat bilingv, www.forumulsecuritatiimaritime.ro, oferă celor interesaţi informări zilnice, articole şi studii, precum şi analize geopolitice, iar accesările sunt de pe aproape toate continentele.

În perioada 26-27 octombrie 2023 organizăm la Constanţa în format mixt, fizic şi online, cea de a patra conferinţă cu participare internaţională având ca temă „Rezi-lienţa maritimă şi securitatea Mării Negre: abordări în era ameninţărilor hibride”, la care îi invităm pe toţi cei care sunt interesaţi de acest domeniu complex al securi-tăţii maritime, dar şi al perspectivelor Mării Negre în ecuaţia geopolitică.

Recent la începutul lunii august am publicat un studiu complex privind aspectele securităţii maritime – Rezilienţa maritimă a României în era ameninţărilor hibride şi importanţa unei Strategii de Securitate Maritimă, o incursiune în problematica securităţii maritime, care a avut ca scop principal găsirea răspunsului la următoarea întrebare: Are nevoie România de o Politică Maritimă si o Strategie de Securitate Maritimă? Considerăm că argumentele prezentate oferă răspunsul corect.

V.S.: În noul context geopolitic, care este rolul şi locul forţelor maritime în arealul lărgit al Mării Negre?

Aurel POPA: Forţele Navale Române (FNR) au un rol crucial în asigurarea se-curităţii, stabilităţii şi cooperării în arealul lărgit al Mării Negre. Acest areal include statele riverane ale Mării Negre şi regiunile adiacente, în care se desfăşoară activităţi maritime, economice şi de securitate. Forţele Navale au misiunea de a menţine secu-ritatea şi stabilitatea în zona Mării Negre, prevenind şi contracarând orice ameninţări inclusiv pirateria, terorismul maritim, traficul ilegal şi alte infracţiuni transfron-taliere. FNR au responsabilitatea de a apăra suveranitatea şi integritatea teritorială a României în zona sa maritimă, inclusiv în apele teritoriale şi zona contiguă. Ele au misiunea să împiedice orice încercare de invazie sau de ocupare a teritoriului maritim al României, să protejeze infrastructura critică maritimă, cum ar fi porturile, platfor-mele offshore sau instalaţiile energetice. Aceasta include măsuri pentru prevenirea atacurilor asupra acestor obiective şi asigurarea funcţionării continue a acestora.

Monitorizarea şi contracararea eventualelor ameninţări asimetrice sau non-con-venţionale, cum ar fi atacurile cibernetice sau acţiunile de dezinformare, contribuie la protejarea capacităţilor operaţionale ale forţelor maritime şi la menţinerea avan-tajului strategic.

În cazul unor atacuri maritime inamice, cum ar fi lansarea de rachete sau torpile împotriva unor ţinte strategice aparţinând României, Forţele Navale sunt responsabile pentru detectarea, neutralizarea şi contracararea acestor ameninţări.

Războiul din Ucraina şi conflictele violente din alte părţi ale regiunii extinse a Mării Negre (Marea Baltică, Marea Neagră şi Marea Caspică) sunt un rezultat direct al ambiţiilor revanşarde ale Rusiei de a-şi recâştiga influenţa în regiune şi de a-şi proteja interesele strategice.

În acest context geopolitic, România poate reprezenta un centru de coagulare a intereselor regionale, un vector de stabilitate, democraţie şi de promovare a valorilor euroatlantice în regiune. Din aceste considerente, ţara noastră, prin definirea şi promovarea deschisă şi în mod clar a propriilor interese în mediul maritim şi fluvial, poate deveni un promotor al intereselor euroatlantice în regiune, în condiţiile, în care este tot mai evident că interesele Alianţei şi ale Europei sunt şi ale României.

În general, într-un conflict armat, forţele maritime române ar juca un rol esenţial în apărarea intereselor şi suveranităţii ţării în zona sa maritimă.

În concluzie, forţele maritime deţin un rol multifuncţional esenţial în asigurarea securităţii şi stabilităţii în arealul lărgit al Mării Negre. De la gestionarea ameninţărilor hibride şi până la promovarea cooperării regionale şi protejarea mediului maritim, aceste forţe sunt cruciale pentru menţinerea unui mediu maritim sigur, prosper şi bine gestionat în regiune.

Trebuie însă menţionat faptul că în acest moment flancul de sud-est al NATO începe să fie întărit cu capabilităţi, care vor sprijini FNR în realizarea misiunilor în actualul context geopolitic.

V.S.: Cum ar trebui Marina română să se raporteze la formatele de colaborare iniţiate la nivel euratlantic, cum ar fi Formatul B-9, Iniţiativa celor trei mări, Sinergia Mării Negre?

Aurel POPA: Într-o eră a complexităţii geopolitice şi a ameninţărilor transfrontaliere, cooperarea regională şi internaţională devine vitală pentru asigurarea securităţii şi dezvoltării durabile în zonele maritime. Marina Română, cu un rol central în pro-tejarea intereselor naţionale în zona Mării Negre, îşi asumă responsabilitatea de a se raporta eficient şi strategic la formatele de colaborare iniţiate la nivel euroatlantic, cum ar fi Formatul B-9, Iniţiativa celor Trei Mări şi Sinergia Mării Negre.

Când folosim termenul generic Marina Română ne referim la două componente. Forţele Navale Române, care au atribuţii militare, şi Domeniul Maritim Civil, ambele componente asigurând Securitatea Maritimă a României.

Forţele Navale Române, în particular, au un rol determinant în asigurarea securi-tăţii maritime în zona Mării Negre. Prin participarea la exerciţii militare şi operaţiuni comune din cadrul Formatului B-9 şi Iniţiativei celor Trei Mări, forţele navale îşi dezvoltă capacităţile de apărare şi contribuie la creşterea interoperabilităţii cu par-tenerii regionali. În plus, aceste formate de colaborare facilitează pregătirea şi pla-nificarea pentru gestionarea crizelor, inclusiv a ameninţărilor hibride şi asimetrice.

Domeniul Maritim Civil are un rol vital în promovarea dezvoltării maritime du-rabile şi protecţiei mediului în Marea Neagră. În cadrul Iniţiativei celor Trei Mări şi Sinergiei Mării Negre, poate juca un rol cheie în monitorizarea traficului naval şi implementarea măsurilor de protecţie a mediului. Dezvoltarea infrastructurii portuare şi crearea de rute de transport naval eficiente sunt alte aspecte, în care Marina Română poate contribui la dezvoltarea economică şi creşterea conectivităţii regionale.

Marina Română ar trebui să se asigure că participarea şi contribuţia sa la aceste formate de colaborare sunt coerente şi bine coordonate cu obiectivele generale ale politicii de securitate şi apărare a României. Aceasta ar implica asigurarea că eforturile de colaborare nu se suprapun sau contrazic şi contribuţiile aduse aduc valoare adăugată şi sprijină direcţiile strategice.

În aceeaşi măsură Marina Română ar trebui să sprijine şi să promoveze prio-rităţile legate de securitatea maritimă în cadrul acestor formate de colaborare. Acest lucru ar putea include iniţiative pentru consolidarea capacităţilor de apărare şi se-curitate în regiunea Mării Negre, precum şi dezvoltarea cooperării pentru contracararea ameninţărilor asimetrice şi hibride.

Marina Română ar trebui să utilizeze aceste formate de colaborare pentru a pro-mova integrarea şi sinergia regională în cadrul Mării Negre şi al Europei Centrale şi de Est. Participarea activă şi sprijinul acordat acestor iniţiative ar putea consolida relaţiile bilaterale şi multilaterale şi ar putea contribui la consolidarea solidarităţii regionale.

Totodată ar trebui să se angajeze în proiecte şi iniţiative, care vizează dezvoltarea capacităţilor maritime ale ţării şi ar trebui să exploreze posibilităţile de a dezvolta parteneriate public-private în cadrul formatelor de colaborare euroatlantice.

Prin atragerea sectorului privat în proiecte de dezvoltare maritimă şi securitate, se pot mobiliza resurse suplimentare şi se poate accelera implementarea soluţiilor inovatoare pentru o dezvoltare sustenabilă şi o securitate crescută în zona Mării Negre.

În contextul Iniţiativei celor Trei Mări şi al altor formate de colaborare, Marina Română ar putea juca un rol în promovarea cooperării economice şi infrastruc-turale în regiunea Mării Negre. Acest lucru ar putea include sprijinirea proiectelor de conectivitate maritimă, dezvoltarea porturilor şi facilitarea transportului naval.

Marina Română ar trebui să participe activ la dialogurile şi consultările din ca-drul acestor formate de colaborare, aducând perspectiva şi experienţa sa în discuţii legate de securitate, cooperare regională şi dezvoltare maritimă durabilă.

Participarea activă a Marinei Române în cadrul iniţiativele euroatlantice ar su-blinia angajamentul ţării în susţinerea securităţii colective. În cazul Formatului B-9, în care se reunesc statele membre NATO din regiunea Mării Baltice până la Marea Neagră, România poate aduce în discuţie preocupări specifice şi poate contribui la dezvoltarea politicilor de securitate eficiente.

Participarea la Iniţiativa Sinergiei Mării Negre oferă Marinei Române oportuni-tatea de a promova diplomaţia şi cooperarea maritimă în regiunea Mării Negre. Dialogul între statele riverane şi iniţiativele de gestionare a resurselor marine pot contribui la prevenirea şi soluţionarea conflictelor şi la promovarea dezvoltării du-rabile a regiunii.

Ca o concluzie, implicarea Marinei Române în formatele de colaborare iniţiate la nivel euroatlantic aduce beneficii semnificative atât în domeniul militar, prin conso-lidarea capacităţilor de apărare şi contracararea ameninţărilor, cât şi în domeniul maritim civil, prin promovarea siguranţei navigaţiei, protecţiei mediului marin şi facilitarea cooperării regionale.

Prin abordarea holistică şi coordonată, Marina Română poate contribui esenţial la securitatea şi dezvoltarea durabilă în zona Mării Negre, asigurându-se că forţele navale şi domeniul maritim civil lucrează împreună pentru a face faţă provocărilor şi pentru a exploata oportunităţile oferite de aceste formate de colaborare.

V.S.: Ce ar trebui să facă România pentru dotarea Forţelor Navale Române? Ce adaptări sunt necesare pentru creşterea operativităţii şi care sunt provocările, care stau în faţa Marinei, în acest context?

Aurel POPA: România are oportunitatea de a-şi consolida capacitatea maritimă şi de a contribui activ la securitatea şi stabilitatea în regiunea Mării Negre. Pentru a atinge acest obiectiv ambiţios, este esenţial ca România să ia măsuri decisive, în ceea ce priveşte dotarea şi adaptarea Forţelor Navale Române, astfel încât acestea să răspundă cu succes provocărilor şi ameninţărilor din mediul maritim actual şi să asigure FNR capabilităţile necesare.

O primă măsură crucială, pe care România ar trebui să o adopte, este investiţia strategică în modernizarea echipamentelor şi tehnologiilor utilizate de Forţele Navale Române. Achiziţionarea şi dezvoltarea de nave de luptă moderne, submarine, eli-coptere, drone, sisteme de rachete şi alte echipamente avansate pot consolida capa-citatea de descurajare şi apărare a ţării în faţa ameninţărilor maritime.

Pentru a sprijini operaţiunile Forţelor Navale, România trebuie să investească în dezvoltarea infrastructurii portuare şi logistice. În era tehnologică actuală, adoptarea de soluţii inovatoare este esenţială pentru creşterea operativităţii. România ar trebui să promoveze dezvoltarea şi implementarea tehnologiilor de comunicaţii avansate, sisteme de informare geografică, roboţi subacvatici şi alte tehnologii maritime de ultimă generaţie pentru îmbunătăţirea capacităţilor de recunoaştere, monitorizare şi răspuns rapid.

Modernizarea şi adaptarea capacităţilor militare navale ale României joacă un rol crucial în asigurarea stabilităţii şi securităţii în zona Mării Negre. Pentru a face faţă ameninţărilor actuale şi viitoare, Forţele Navale Române trebuie să abordeze mai multe aspecte-cheie pentru a-şi creşte operativitatea şi eficacitatea.

Modernizarea echipamentelor şi tehnologiei reprezintă o prioritate în îmbună-tăţirea capacităţilor militare navale ale României şi poate asigura o forţă de descurajare credibilă şi capabilă de acţiuni de apărare eficiente.

O infrastructură portuară modernizată şi bine dezvoltată este esenţială pentru operaţiunile navale eficiente. Facilităţile de întreţinere şi depozitare, precum şi bazele navale moderne pot sprijini desfăşurarea rapidă a navelor şi reacţia promptă la pro-vocări maritime.

Personalul bine pregătit şi competent este un factor esenţial în asigurarea opera-tivităţii în cadrul Forţelor Navale Române. Instruirea continuă, participarea la exerciţii şi programe de schimb de experienţă cu partenerii internaţionali pot contribui la creşterea nivelului de pregătire şi expertiză a echipajelor navale.

Într-un mediu caracterizat de rapiditate şi incertitudine, informaţiile de calitate şi capacitatea de monitorizare sunt esenţiale. Dezvoltarea şi implementarea sistemelor de informare a situaţiei, radarele performante şi alte tehnologii de recunoaştere pot spori capacitatea de a detecta şi răspunde la ameninţări maritime.

Modernizarea şi adaptarea capacităţilor militare navale ale României reprezintă o necesitate urgentă în contextul provocărilor actuale şi viitoare din zona Mării Negre. Prin investiţii strategice, dezvoltare de tehnologii şi pregătire a personalului, Forţele Navale Române pot juca un rol vital în asigurarea securităţii şi stabilităţii într-o regiune strategică şi complexă.

V.S.: Discutăm de foarte multe ori de supremaţia puterii maritime şi invocăm teoriile din secolul trecut. Odată cu acceptarea României în spaţiul euratlantic, am devenit – ca parte a structurilor euratlantice: NATO şi EU – parte a puterii maritime proiectate la acest nivel. De ce este necesar pentru a fi mai vizibili în acţiunile noastre în plan regional şi aliat?

Aurel POPA: Odată cu integrarea României în spaţiul euroatlantic şi cu aderarea la structurile NATO şi UE, ţara a dobândit o poziţie semnificativă în contextul puterii maritime proiectate la nivel regional şi aliat. Cu toate acestea, pentru a-şi maximiza influenţa şi a-şi asigura interesele în zona Mării Negre şi dincolo de aceasta, este crucial ca România să devină mai vizibilă în acţiunile sale.

Prin creşterea vizibilităţii sale în plan regional, România poate juca un rol mai activ în consolidarea securităţii Mării Negre. O prezenţă vizibilă şi angajată poate contribui la descurajarea potenţialelor ameninţări şi la promovarea stabilităţii în regiune. Prin cooperarea şi coordonarea cu alte ţări riverane, România poate con-tribui la dezvoltarea unui mediu regional sigur şi previzibil.

Prin amplificarea vizibilităţii sale în cadrul structurilor aliate, România poate să îşi promoveze mai eficient interesele şi să contribuie la definirea agendei de securitate şi politică la nivel euroatlantic. Participarea activă şi vizibilă în dezbateri, exerciţii şi iniţiative ale NATO şi UE poate spori influenţa ţării în procesele decizionale şi în formarea politicilor aliate.

O vizibilitate crescută poate atrage resurse şi investiţii în sectorul maritim şi în domenii conexe. Prin demonstrarea angajamentului şi a potenţialului său, România poate atrage parteneri de dezvoltare, investitori şi industria navală pentru a sprijini modernizarea şi creşterea capacităţilor maritime.

O prezenţă vizibilă şi implicată în acţiunile regionale şi aliate poate consolida credibilitatea României ca actor responsabil şi de încredere. Partenerii şi aliaţii vor privi cu mai multă seriozitate şi respect abordările şi propunerile României, ceea ce poate facilita colaborarea şi cooperarea în diverse domenii.

Prin manifestarea activă şi vizibilă în promovarea valorilor şi principiilor aliate, România poate deveni un model de bune practici pentru alte ţări. Experienţa şi succesul său în cadrul structurilor euroatlantice pot inspira alte naţiuni să îşi urmeze calea spre consolidarea puterii maritime şi a angajamentului în securitatea regională.

În concluzie, pentru a-şi maximiza influenţa şi a-şi promova interesele, România trebuie să devină mai vizibilă în acţiunile sale în plan regional şi aliat. O abordare activă, angajată şi vizibilă în cadrul structurilor NATO şi UE poate aduce beneficii semnificative în consolidarea securităţii regionale, promovarea valorilor şi obiec-tivelor sale şi în asigurarea unei contribuţii semnificative la puterea maritimă proiectată în cadrul spaţiului euroatlantic şi în special în zona devenită critică astăzi a Mării Negre.

V.S.: Care sunt principalii actori statali cu implicaţii majore în strategiile manifestate în arealul Marea Neagră – Marea Mediterană?

Care sunt relaţiile de colaborare cu flota turcă şi greacă? Dar cu flotele statelor membre NATO?

Aurel POPA: Arealul Marea Neagră – Marea Mediterană reprezintă o regiune strategică, în cadrul căreia multiple interese, strategii şi acţiuni ale actorilor statali se intersectează, modelând dinamica puterii maritime şi influenţând stabilitatea şi securitatea regională. Această zonă de importanţă geografică deosebită găzduieşte o varietate de actori statali, fiecare cu interesele, agendele şi abordările sale specifice.

Rusia: Presiune şi Extindere

Rusia se numără printre actorii majori cu implicaţii semnificative în regiune, datorită prezenţei sale puternice în zona Mării Negre.

Prin anexarea Crimeii în 2014 şi prin agresiunea împotriva Ucrainei începută în 2022, Rusia a generat tensiuni semnificative, influenţând direcţia strategiilor regionale.

Moscova îşi afirmă pretenţiile asupra rutelor maritime strategice şi resurselor din Marea Neagră, stârnind îngrijorări în rândul vecinilor săi. A transformat Marea Neagră într-un teatru de război şi a extins zona de control până în dreptul Bulgariei. Rusia utilizează exerciţiile militare, pentru a închide culoarele maritime critice timp de luni de zile, revendicări privind zona economică exclusivă (ZEE) şi hărţuirea navelor civile pentru a lăsa statele din sudul Mării Negre vulnerabile.

Aceste acţiuni pot împiedica dezvoltarea proiectelor noi, cum ar fi portul de mare adâncime planificat la Anaklia, Georgia, sau dezvoltarea rezervelor de petrol şi gaze din zonele economice exclusive ale Turciei sau României. Războiul din Ucraina şi conflictele violente din alte părţi ale regiunii extinse a RMN (Marea Baltică, Marea Neagră şi Marea Caspică) sunt un rezultat direct al ambiţiilor revanşarde ale Rusiei de a-şi recâştiga influenţa în regiune şi de a-şi proteja interesele strategice.

Turcia: Poziţie Centrală şi Energie

Turcia ocupă o poziţie cheie între Marea Neagră şi Marea Mediterană, ceea ce îi conferă o influenţă semnificativă asupra rutelor maritime şi energiei în regiune. În contextul disputelor cu Grecia şi Cipru cu privire la drepturile de explorare a resurselor energetice, Turcia îşi manifestă strategiile de afirmare a puterii maritime şi de promovare a intereselor sale. Turcia reprezintă un element important în stra-tegia SUA şi NATO în regiunea Mării Negre şi în Orientul Mijlociu, datorită celei de-a doua armate ca mărime din cadrul NATO şi controlului, pe care îl exercită asupra strâmtorilor Bosfor şi Dardanele. Cu toate acestea, în ultimii ani Turcia s-a poziţionat ca o putere regională din ce în ce mai independentă, căutând oportunităţi econo-mice şi sprijin politic la Moscova, în timp ce îşi asumă un angajament faţă de o politică externă independentă şi restrânsă la propriile interese naţionale.

Conform Convenţiei de la Montreux, Turcia are dreptul să controleze trecerea navelor de război prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele. Ankara a fost reticentă în a-şi articula o viziune clară asupra ceea ce ar putea înlocui abordarea sa tradiţională în privinţa securităţii Mării Negre. Turcia şi-a păstrat statutul de custode al strâmtorilor, iar acest lucru a dus la opoziţia faţă de o prezenţă permanentă a NATO în Marea Neagră.

Odată cu izbucnirea războiului pe scară largă în Ucraina, echilibrul tradiţional al Turciei între Rusia şi NATO a devenit mai complex. Cu toate acestea, războiul a con-solidat percepţia Ankarei cu privire la propria sa importanţă pentru NATO.

Prioritatea principală a Turciei a fost de a evita implicarea în conflict şi de a-şi folosi relaţiile atât cu Moscova, cât şi cu Kievul pentru a se poziţiona ca mediator.

Ucraina: Securitate şi Integritate Teritorială

Ucraina, cu ieşire la Marea Neagră şi implicată în războiul purtat de Rusia, care a dus la ocuparea unor regiuni, pe care încearcă să le recâştige, îşi pune accentul pe securitatea şi integritatea sa teritorială. În viitor, prezenţa activă şi eforturile sale în asigurarea stabilităţii în Marea Neagră sunt esenţiale pentru gestionarea tensiunilor şi menţinerea unui echilibru de putere în regiune.

România – un posibil actor în ecuaţia de securitate

România este un stat riveran important, membru al NATO şi al Uniunii Europene şi care se străduieşte să devină un lider în regiune.

Bucureştiul face presiuni asupra Statelor Unite pentru a dezvolta o strategie la Marea Neagră, în contextul ameninţării reprezentate de Rusia. România împărtăşeşte evaluarea americană a acestei ameninţări şi a identificat Republica Moldova ca fiind de „interes strategic primordial” şi Rusia ca o ameninţare „agresivă”. În plus, România îşi doreşte să joace un rol de lider în flancul de sud-est al NATO şi să ofere sprijin umanitar şi militar Ucrainei, deşi investiţiile în modernizarea apărării româneşti au fost limitate în ultimul deceniu.

Există o preocupare crescută în România cu privire la posibilul control al Rusiei asupra Insulei Şerpilor şi potenţialele implicaţii juridice asupra delimitării platoului continental şi a ZEE dintre România şi Ucraina. După o lungă dispută bilaterală, această problemă a fost soluţionată în 2009, dar un eventual control rusesc asupra insulei ar putea crea o nouă incertitudine juridică în această privinţă.

Această incertitudine ar putea afecta exploatarea resurselor minerale şi a hidro-carburilor din această zonă, ceea ce ar avea consecinţe economice semnificative pentru ambele ţări.

În plus, prezenţa militară rusă în Marea Neagră, posibila ocupare a Insulei Şerpilor, cu puţin timp înaintea unui acord de pace, va afecta securitatea României şi Ucrainei, va duce la un control al gurilor Dunării, la care Putin aspiră, şi va aduce Rusia la graniţa de sud-est a NATO.

Romania nu are o Politică maritimă bine conturată şi abordarea unei Strategii de Securitate Maritimă este necesară în acest context.

Bulgaria – Schimbare de atitudine

În ciuda eforturilor NATO de a consolida securitatea şi de a spori cooperarea între aliaţii săi din Europa de Est, există încă provocări majore pentru Bulgaria în ceea ce priveşte stabilitatea politică şi securitatea naţională. Rusia a continuat să încerce să menţină o influenţă puternică în Bulgaria, care este percepută ca o zonă de interes strategic pentru Moscova din cauza legăturilor istorice, culturale şi economice.

Cu toate acestea, experţii, care urmăresc cu atenţie politica bulgară, cred că ră-zboiul din Ucraina a afectat grav canalele tradiţionale de influenţă ale Rusiei. Chiar şi cei care susţin în continuare cooperarea cu Rusia trebuie să îşi revizuiască poziţia; Kremlinul nu poate să îi păstreze de partea sa. Un eventual joc duplicitar al Bulgariei ar avea consecinţe grave privind securitatea în zona Mării Negre.

Ţările riverane ale Mării Negre, cum ar fi România şi Bulgaria, se concentrează pe asigurarea securităţii maritime şi pe dezvoltarea infrastructurii portuare pentru a sprijini desfăşurarea de operaţiuni navale. Cooperarea regională şi implicarea în structurile aliate, cum ar fi NATO, sunt vitale pentru consolidarea capacităţilor de apărare şi pentru menţinerea stabilităţii.

Georgia

În contextul, în care Rusia îşi intensifică campania de dominare în Marea Neagră, Georgiei îi este afectată în mod deosebit securitatea, având în vedere situaţia politică instabilă şi capturarea statului, care a exacerbat deja vulnerabilităţile existente. Chiar dacă aproximativ o cincime din teritoriul Georgiei şi două treimi din coasta sa sunt sub ocupaţie rusă, Georgia este importantă pentru modelarea dinamicii securităţii regionale, deoarece are o orientare pro-europeană, un statut de partener NATO şi o poziţie strategică cheie pe rutele de tranzit, care leagă Europa de Marea Caspică şi Asia Centrală. În acest context, suveranitatea şi independenţa Georgiei sunt importante pentru securitatea sa.

Grecia şi Cipru: Resurse Energetice şi Confruntări cu Turcia

Grecia şi Cipru sunt angrenate în dispute cu Turcia cu privire la explorarea resurselor energetice în Marea Mediterană, ceea ce contribuie la dinamica puterii maritime şi la evoluţia relaţiilor regionale. Aceste ţări caută modalităţi de a-şi proteja interesele şi de a-şi asigura accesul la resursele cheie.

Statele Aliate şi Organizaţiile Regionale

Statele membre ale NATO şi UE, precum şi organizaţiile regionale şi internaţio-nale au un rol esenţial în promovarea securităţii, cooperării şi dialogului în regiune. Colaborarea dintre aceste state şi organizaţii contribuie la gestionarea tensiunilor şi la menţinerea unui mediu marin sigur şi stabil.

În final, actorii statali cu implicaţii majore în arealul Marea Neagră – Marea Medi-terană îşi modelează strategiile şi acţiunile în funcţie de interesele lor, influenţând dinamica puterii maritime şi evoluţia regională. Colaborarea, dialogul şi gestionarea conflictelor reprezintă elemente cruciale pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii în această regiune cheie a lumii contemporane.

Privind relaţiile de colaborare, pe care Forţele Navale Române le au cu Forţele Navale ale Turciei, Grecia, dar şi cu statele partenere NATO, acestea sunt în continuă dezvoltare.

Colaborarea dintre România şi Turcia reflectă angajamentul ambelor ţări în pro-movarea securităţii maritime în regiunea Mării Negre. Participarea la exerciţii maritime comune şi schimbul de informaţii contribuie la creşterea interoperabilităţii dintre flotele celor două state şi putem afirma că Turcia este partenerul cel mai apropiat de Forţele Navale Române în arealul Mării Negre.

Colaborarea cu flota greacă se concentrează prin participarea la exerciţii navale multilaterale şi la forumuri regionale de discuţii ce facilitează schimbul de experienţă şi expertiză în domeniul maritim.

Fiind parte a NATO, România are oportunitatea de a colabora strâns cu flotele altor state membre în cadrul operaţiunilor şi exerciţiilor maritime, dar şi cu nave aparţinând Flotei Statelor Unite. Această colaborare sporeşte capacitatea de reacţie la ameninţările din mediu maritim şi asigură coordonarea eficientă a acţiunilor în caz de crize.

Colaborarea cu flotele turcă, greacă şi cu cele ale statelor membre NATO devine esenţială pentru consolidarea capacităţilor de apărare, gestionarea riscurilor şi pro-movarea stabilităţii în arealul Marea Neagră – Marea Mediterană. Prin dialog, cooperare şi acţiuni comune, România contribuie activ la eforturile internaţionale de asigurare a unui mediu maritim sigur şi prosper.

V.S.: Ce perspective întrevedeţi în dezvoltarea Forţelor maritime române? De ce ar avea nevoie Marina română pentru creşterea performanţei militare? Cum se pot realiza aceste dotări?

Aurel POPA: Ne aflăm într-un moment critic, în care factorii politici de decizie tre-buie să constate că dotarea actuală a FNR nu corespunde misiunilor, pe care această categorie de forţe trebuie să le îndeplinească. Agresiunea Rusiei în Ucraina, transformarea treptată a Mării Negre într-un teatru de război periculos de apropiat de graniţa României solicită decidenţilor politici şi militari o reacţie şi achiziţii ime-diate necesare dotării FNR.

Autoritatea contractantă din Ministerul Apărării Naţionale a aprobat luni, 7 august, anularea procedurii specifice aferente Programului de înzestrare esenţial „Corvetă multifuncţională”, propusă prin raport de comisia de evaluare constituită în baza HG nr. 48 din 15 februarie 2018. Semnarea contractului pentru achiziţia corvetelor a bătut pasul pe loc de patru ani. În decembrie 2018, s-a stabilit oferta câştigătoare cea depusă de Asocierea dintre Naval Group (Franţa) şi Şantierul Naval Constanţa, având preţul cel mai mic, de 1,2 miliarde de euro, şi de atunci a urmat un şir de pro-ceduri juridice şi amânări nejustificate. Anterior în 2016 licitaţia pentru modernizarea Fregatelor tergiversată încă de la sosirea acestora în ţară, câştigată de un consorţiu (asociere) din Turcia, singura, care a depus oferta în cadrul licitaţiei, a urmat aceeaşi cale şi a fost din motive necunoscute declinată. Aceste exemple arată cum indecizia, o legislaţie neadecvată şi o responsabilitate scăzută îşi arată efectele astăzi când FNR puteau avea 3 Fregate cu armament de rachete navă – navă şi navă – aer competitive şi probabil prima corvetă multifuncţională. Precizez că aceste licitaţii nu au fost coordonate de FNR, care doar suportă consecinţele.

Revenind la subiectul întrebării pot afirma că sunt încrezător în soluţiile, care vor duce la modernizarea FNR într-un timp relativ scurt, datorită situaţiei existente, care nu mai suportă tergiversări.

Războiul purtat de Federaţia Rusă va dura încă mult timp şi soluţiile de încetare a focului, dar şi premisele unui acord de pace sunt îndepărtate şi nu vor rezolva decât parţial situaţia de securitate în arealul Mării Negre. Federaţia Rusă nu va renunţa la controlul Mării Negre şi pe termen lung va fi în continuare o ameninţare pentru România şi statele riverane Mării Negre.

Creşterea performanţei militare a FNR nu poate fi realizată decât prin achiziţii noi şi care să aibă dotări de ultimă generaţie, cu care pot contracara marina rusă în Marea Neagră, dar şi în alt areal în cadrul grupărilor NATO.

Forţele Navale Române au realizată Concepţia de dotare pe termen mediu şi lung, care periodic suferă modificări datorită progresului tehnic din domeniu, iar mai nou din prelucrarea lecţiilor învăţate rezultate din desfăşurarea acţiunilor de luptă purtate în proximitatea României.

De ce ar avea nevoie urgentă FNR? În primul rând de nave noi performante. Pentru a face faţă provocărilor actuale sunt necesare cel puţin: 3 Fregate, 3 Corvete multifuncţionale, 3 Submarine, 3 Vânătoare de mine, 1 Navă logistică de aprovizionare, 6 Elicoptere specializate în lupta antisubmarin, 6 elicoptere de sprijin şi transport, Nave Purtătoare de rachete, 2 sisteme de Rachete Navale de Coastă, Transportoare blindate amfibii pentru ducerea acţiunilor de luptă în deltă şi zona lagunară, drone de atac şi recunoaştere inclusiv pentru mediul marin, Senzori şi realizarea con-ceptului Maritime Domain Awareness (MDA) pentru a colecta, monitoriza, analiza şi înţelege informaţiile relevante despre activităţile şi evenimentele, care au loc în domeniul maritim.

Pentru cititorii dumneavoastră la prima vedere poate părea o analiză exagerată. Vă pot asigura de faptul că este o dotare medie având în vedere dezvoltarea unui război aflat în proximitatea României, a cărui dezvoltare nu poate fi predictibilă.

Cum se pot realiza aceste dotări? Prin decizie politică fermă şi acţiune. Exemplul dat de Polonia este mai mult decât concludent.

Un argument important, pe care România nu îl foloseşte, este acela că, datorită Convenţiei de la Montreux, NATO nu poate disloca chiar şi pe durată limitată nave de luptă în Marea Neagră şi caută soluţii pentru acest inconvenient.

În acest moment cea mai facilă soluţie ar fi acorduri, care să permită achiziţiona-rea în termen scurt de preferat a unor nave noi aflate în construcţie sau în fază ter-minală din UE sau Statele Unite.

Mult timp concepţia în cadrul FN a fost aceea de a standardiza pe nave tipul de armament din considerente practice – reducerea costurilor cu mentenanţa. Realitatea arată că mai multe tipuri de rachetă spre exemplu cresc eficienţa în câmpul de luptă marin.

Un alt aspect devine imperativ şi trebuie avut în vedere în formularea cerinţelor operaţionale – apărarea antiaeriană puternică necesară la bordul navelor, şi revin cu analiza anterioară combaterea sistemelor ruseşti, care pot constitui o ameninţare.

România trebuie să înceapă cu adevărat să devină un partener puternic în NATO şi UE şi să folosească eficient atuurile, pe care le are.

V.S.: Cum percepeţi rolul geopoliticii în dezvoltarea strategiilor maritime şi cum influen-ţează strategia şi arta militară maritimă?

Aurel POPA: Într-o lume caracterizată de interconectare globală şi concurenţă geostrategică, geopolitica joacă un rol central în dezvoltarea strategiilor maritime şi în modelarea strategiei şi artei militare maritime ale naţiunilor. Factorii geografici, politici, economici şi militari se intersectează în mediul maritim, influenţând direcţia acţiunilor naţiunilor şi comportamentul lor în cadrul relaţiilor internaţionale.

Geopolitica serveşte drept cadrul, în care naţiunile îşi dezvoltă strategiile maritime, definind interesele, obiectivele şi direcţiile lor de acţiune în mediul maritim.

Factorii geopolitici determină identificarea şi evaluarea resurselor şi rutelor ma-ritime strategice, cum ar fi resursele energetice şi rutierele comerciale, care influen-ţează priorităţile strategice ale unei naţiuni.

Geopolitica dictează selecţia partenerilor şi alianţelor, contribuind la crearea unui cadru de cooperare pentru atingerea obiectivelor maritime comune şi pentru gestionarea ameninţărilor.

Dinamica geopolitică poate genera conflicte în zone maritime disputate. Dezvoltarea strategiilor maritime include planuri pentru gestionarea crizelor şi menţinerea sta-bilităţii în situaţii tensionate.

Geopolitica influenţează strategia şi arta militară maritimă. Factorii geopolitici determină priorităţile şi obiectivele operaţiunilor maritime. Statele dezvoltă planuri operaţionale pentru a-şi promova interesele şi pentru a-şi asigura accesul la rutele maritime vitale. Geopolitica influenţează dezvoltarea tehnologiei maritime şi a capa-cităţilor navale pentru a asigura supremaţia maritimă şi pentru a contracara ame-ninţările potenţiale. Factorii geopolitici afectează pregătirea personalului militar în operaţiuni maritime complexe. Personalul trebuie să înţeleagă dinamica geopolitică a regiunilor maritime şi să acţioneze în concordanţă. Schimbările geopolitice pot determina ajustări ale strategiilor şi tacticii militare maritime. Statele trebuie să fie flexibile în adaptarea la evoluţiile geopolitice pentru a-şi menţine avantajul în me-diul maritim.

Într-un mediu maritim complex şi dinamic, naţiunile trebuie să înţeleagă şi să gestioneze factorii geopolitici pentru a-şi dezvolta strategii maritime eficiente şi pentru a-şi promova interesele în mod corespunzător. Colaborarea, dialogul şi coo-perarea la nivel internaţional devin esenţiale pentru asigurarea securităţii, stabilităţii şi prosperităţii în mediul maritim contemporan, influenţat puternic de geopolitică.