Editura Scoala Ardeleana, Cluj-Napoca  2017

Cartea cunoscutului istoric Clujean Vasile Puscas intitulata ‘Philip E. Mosely despre Transilvania si Basarabia’ reprezinta un bine-meritat aport la cunoasterea politologului Philip Mosely si a preocuparilor sale. Savantul American a studiat in Romania interbelica, a ajuns un foarte bun cunoscator al Europei de Est, si a devenit prieten al Romaniei. Este insa important de mentionat de la inceput ca Mosely a sustinut interesele romanesti deoarece s-a convins personal de justetea cauzei tarii noastre. Profesorul Puscas dedica cea mai mare parte a cartii sale vietii si activitatii omului de stiinta Mosely si pentru edificare reproduce o parte din articolele savantului American despre Romania.

Mosely a fost istoric, profesor, sociolog, politolog si diplomat, calitati in care si-a pus in practica cunostintele si prin care a influentat politica Statelor Unite fata de Romania, Rusia si Europa de Est. El si-a facut datoria de om de stiinta cu o exigenta si impartialitate demna de toata admiratia. Si subliniez ca nu e deloc usor sa transformi cunostintele academice in negocieri diplomatice si apoi in decizii politice. Si totusi, in masura posibilului, Philip Mosely a reusit.

In ce priveste drepturile Romaniei asupra Transilvaniei si Basarabiei savantul American a scos in evidenta in mod rational si obiectiv argumente istorice, etnice, economice si geopolitice care toate au pledat in favoarea tarii noastre. Meritul lui Vasile Puscas consta in documentatia pe care a adunat-o si studiat-o si care ofera cititorilor dovezi irefutabile ca ‘Romania Mare’ a fost total indrituita si ne apartine.

In perioada interbelica, tinarul Mosely a facut parte din echipa de cercetari a cunoscutului sociolog Dimitire Gusti si a avut prilejul sa viziteze toate provinciile Romaniei. Aici a luat contact nemijlocit cu oameni de stiinta, cu lideri politici si cu oameni de rand din toata tara. El il admira fara rezerve pe savantul Dimitrie Gusti si ii apreciaza metodele de lucru si obiectivele pe care le urmarea. Mosely intelege din munca pe teren a sociologului roman legatura organica dintre studii academice si aplicatii practice. Aceasta intelegere iI va ghida tot restul vietii in America. Iata un citat din Gusti, apreciat si preluat de Mosely si redat in carte:

”Viata in sine inseamna atat de putin, daca nu este traita curajos, adica nu este inchinata unei mari cauze. Sa ne inchinam viata noastra tarii si, ca oameni de stiinta, sa descoperim indreptarile pe care trebue sa le ia si mijlocele prin care trebue sa ajunga la cel mai mare bine.” (pagina 44 ) Intr-adevar, studiile academice sunt pe deplin implinite atunci cand dau si roade practice. Este ceace a invatat viitorul savant Mosely din studiile sale in tara noastra si ceace l-a ghidat atunci cand a trecut de la catedra la diplomatie si politica.

Cartea profesorului Puscas se concentreaza pe probleme internationale  legate de Transilvania si Basarabia de la Primul Razboi Mondial pana in perioada razboiului rece . Aflam, de exemplu cat de minutioase si de complexe au fost studiile si negocierile cu privire la trasarea frontierei Romano-Ungare. In opinia lui Mosely varianta finala la care s-a ajuns a fost singura posibila si viabila.

Pierderile teritoriale ale Romaniei din 1940 au fost deplanse de romani, de ziaristi straini, si de Philip Mosely care intre timp devenise diplomat. In 1940 Romania era in doliu, scria ziaristul American Robert John care la acea vreme se afla la Bucuresti (p. 59). Istoricul Nicolae Iorga afirma ca pierderea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei reprezenta o “catastrofa unica in istoria lumii.” (p. 57) Omul politic Iuliu Maniu atragea atentia ca dupa pierderea Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei, Romania se afla “inaintei unei catastrofe ale carei urmari nici nu le putem prevede.” (p. 57) Mosely a fost si el indignat de acele dictate, a aparat drepturile Romaniei, si a scris in presa Americana atat despre Transilvania (Transylvania Partitioned) cat si despre Basarabia (Is Bessarabia Next?)

In timpul razboiului s-a pus din nou problema impartirii Transilvaniei ori a organizarii unei eventuale zone autonome a tinutului secuesc. Mosely a respins ambele idei cu argumente logice. In studiul sau ‘Transilvania Imparta’, publicat in revista Foreign Affairs in Octombrie 1940, el afirma ca din experienta sa personala reiese ca nici maghiarii si nici germanii pe care i-a cunoscut in Transilvania nu  vedeau vreun beneficiu al autonomiei. (p. 284) Si autorul cartii, Vasile Puscas concluzioneaza:

Mosely si-a folosit cunostintele istorice si sociologice pentru a arata, cu mijloacele savantului, realitatile despre Transilvania si Basarabia. Iar in perioada celui de al Doilea Razboi Mondial a stat pe calea adevarului stiintific si a sprijinit Romania.” (p. 194) Si totusi, Vasile Puscas mentioneaza ca Mosely

“nu vedea posibila eliminarea iredetismului unguresc atata vreme cat se continua cu plangerile si pretentiile secuilor. Expertul American considera ca eliminarea acelui obstacol depindea de vointa si reformele politice, sociale si administrative din Ungaria si Romania” (p. 93) Mosely a avut dreptate. Iredentismul maghiar nu a disparut pentru ca in timp ce Romania a facut reformele necesare pentru satisfacerea doleantelor minoritatii maghiare, Budapesta si-a continuat mentalitatea si politica iredentista.

Ce se poate invata din acest studiu al profesorului Puscas? In istorie nu e suficient sa ai dreptate; E nevoie de lideri intelepti si integri si in plus, trebue sa recurgi la forta atunci cand e necesar. Marile puteri isi fac jocurile internationale. Micile tari isi rezolva singure problemele nationale. Ce se poate spune despre clica politica (pardon clasa) care guverneaza azi la Bucuresti? Repet ce scria in 1940 despre regimul din tara ziarista Rosa Waldeck de la revista Americana Newsweek si care se potriveste si celor de azi:

“Un regim corupt si patat de sange, dispretuit de toti, in afara de cei putini care profita de pe urma lui… tarani umili, infometati, incapabili sa se exprime, de o saracie infioratoare, care nu se bucurasera niciodata de vreun privilegiu al democratiei…” Iar despre oamenii politici, scria:

“Burghezia romaneasca afisa un aer occidental, dar se complacea intr-un comportament de tip oriental/otoman… Oamenilor simpli li se prezinta democratia doar in termeni de libertate de gandire si libertate de exprimare, ceace in experienta lor de viata cotidiana se traducea in libertatea de a muri de foame…” (pp. 60-61)

Se pare ca istoria se repeta, dar urmasii nostri nu ne vor ierta. Azi, Bucurestiul a uitat de Basarabia si i-a abandonat pe romanii din mijlocul Transilvaniei. Inscaunatii nostri au nevoie de voturile udemereului pentru a se mentine la putere. Si ma intreb retoric, asteptam oare un nou Mosely sa ne vina in ajutor sau ne trezim singuri din actualul cosmar?

In incheiere, sa revenim la subiect si sa-i aducem un omagiu omului de stiinta Philip Mosely. Sa-l felicitam totodata pe compatriotul nostru Vasile Puscas, cu care de altfel am interactionat fructuos pe cand era diplomat la Washington. Il felicit pentru o lucrare obiectiva si pentru un limbaj romanesc modern si clar. Pe langa valoarea de document, cartea ofera o lectura dinamica si placuta. Iar pe o nota personala, confirm faptul ca profesorul Mosely a creiat un program special de studii si cercetari Sovietice si Est Europene la Universitatea Columbia din New York la care s-au format multi doctoranti. Unul din ei sunt chiar eu.

Profesor Doctor Nicholas Dima, USA, Ianuarie 2021.