Prof. dr. Ioana Rieber¹

În 1949, 12 state au format Alianţa Nord -Atlantică. Misiunea iniţială era aceea de a contracara eventuala încercare a Moscovei de a-şi extinde regimul politic în lume, în general, şi în Europa, în special. La sfârşitul Războiului Rece, după dezmembrarea URSS-ului şi desfiinţarea Pactului de la Varşovia, părea că rolul NATO s-a sfârşit. Destul de curând au început conflicte regionale în fosta Iugoslavie şi în fostul URSS, care ameninţau pacea şi stabilitatea, foștii membri ai Pactului de la Varșovia au cerut să facă parte din NATO. Alianța trebuie să îşi continue activitatea pentru a menţine pacea și stabilitatea într-o lume tulbure. Au fost făcute schimbări deoarece NATO avea nevoie de un concept strategic actualizat, în jurul căruia membrii săi să se poată organiza, să se pregătească pentru eventuale situații de urgență și să-și aloce resursele naționale.² Au fost regândite strategiile astfel încât să se poată răspunde noilor provocări.

În acest scop au fost adaptate capabilităţile şi structurile militare, au fost încheiate parteneriate, au fost create noi mecanisme de apărare, au fost primite în Alianţă state ex-comuniste. În vederea colaborării şi consultării dintre NATO şi restul statelor a fost înfiinţat Consiliul Nord Atlantic de Cooperare, redenumit Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic, iar în 1994 a fost introdus Parteneriatul pentru Pace.

O nouă concepţie strategică, a fost adoptată la Summit-ul de la Washington, din 1999, în condiţiile în care ameninţările asimetrice deveneau din ce în ce mai numeroase şi depăşeau spaţiul acoperit de Alianţă. Prin urmare, se adoptă Directivele Politice Generale, este creată Forţa de Răspuns a NATO, armatele aliate devin mai mobile şi mai uşor dislocabile, sunt acceptaţi parteneri globali, se stabilesc relaţii instituţionalizate cu Rusia şi ţari din Orientul Mijlociu, se cooperează cu organizaţii neguvernamentale (ONU,UE, OSCE), sunt analizate cauzele economice, politice şi ideologice ale conflictului.³

În 2010, la reuniunea la nivel înalt de la Lisabona, sunt realizate alte schimbări: liderii NATO au adoptat un nou concept, care va servi ca foaie de parcurs a Alianței pentru următorii zece ani și care reconfirmă angajamentul de a se apăra reciproc, ca temelie a securității euro-atlantice. Documentul stabilește viziunea NATO asupra unei Alianțe în evoluție, care este în măsură să-și apere membrii împotriva amenințărilor moderne și depune eforturi ca trupele sale să devină mai agile, mai capabile și mai eficiente.

S-a stabilit ca NATO să se dezvolte și să încheie noi parteneriate, să-și modernizeze capacitatea de a-și îndeplini misiunea de bază, a apărării colective, continuând în același timp să promoveze stabilitatea internațională. Statele membre urmau să investească în capabilități-cheie pentru a face față amenințărilor emergente, pentru a dezvolta capacitățile necesare pentru apărarea împotriva atacurilor cu rachete balistice și a atacurilor cibernetice. Ţărilor partenere li se oferă mai multe oportunități de dialog și cooperare, NATO se angajează să consolideze cooperarea cu Rusia şi încurajează aderarea democrațiilor europene la Alianţă. NATO îşi propunea să rămână pregătit să joace un rol activ în operațiunile de gestionare a crizelor, ori de câte ori este chemată să acționeze.⁴

După 2010 au exista schimbări la nivel statal, schimbări care au dus şi vor duce în continuare la modificări în zona relaţiilor internaţionale, cu impact asupra NATO, ca o consecinţă a faptului că militar, SUA rămân prima putere mondială, dar, economic, este depăşită de China. Declining US dominance.Rolul For example, a weaker US role in world leadership will make direct NATO involvement in crises outside Europe more complicated, in particular in areas where other world powers will resist American influence. „mai slab al SUA în conducerea mondială va complica mai mult implicarea directă a NATO în crizele din afara Europei, în special în zonele în care alte puteri mondiale vor rezista influenței americane. UN Security Council mandates for NATO non-Article 5 intervention-type operations are almost unthinkable in such cases. Mandatele Consiliului de Securitate al ONU pentru operațiunile de tip intervenție care nu fac parte din articolul 5 sunt aproape de neconceput în astfel de cazuri.”⁵ The rise of China and other Asian countries also implies a continuation of the growing geostrategic importance of the Indian Ocean and the Western Pacific.

În noiembrie 2018 în cadrul Summit- ului de la Bruxelles au fost stabilite noi priorităţi ale NATO ca răspuns la provocările actuale, necesare sporirii capacităţii de descurajare: modernizarea şi consolidarea forţei convenţionale; creştera securităţii spaţiului cibernetic; optimizarea capacităţii de a răspunde la atacurile hibride; actualizarea planificării strategice.⁶

Growing complexity of threats . Dezvoltarea tehnologică în domenii precum inteligența artificială îi poate aduce beneficii Alianței, dar și adversarii vor avea acces la arme de înaltă tehnologie. Technological advances may also create ethical, moral and legal concerns.[6] The trend of the civilian customer market driving innovation and technological breakthrough will continue, making access to new technologies easier than before. Progresele tehnologice pot, de asemenea, să creeze probleme etice, morale și legale. „Amenințarea utilizării de către state și organizaţii non-statale a armelor de distrugere în masă va continua să crească; chemical and biological materials and technologies in particular are easy accessible in a globalised economy. materialele și tehnologiile chimice și biologice, în particular, sunt ușor accesibile într-o economie globalizată. Violent extremist groupings attacks will continue with a focus on the Middle East and Africa.[7] The distinction between the state and non-state actors may be further blurred as some of the latter develop into quasi-state actors (as has been the case with IS). Atacurile violente ale grupărilor extremiste vor continua cu accent pe Orientul Mijlociu și Africa.”⁷

O altă ameninţare o reprezintă Rusia, în acest moment este un controversat actor al afacerilor globale, care va continua probabil să se lupte cu vecinii săi și cu ordinea mondială, atât timp cât nu și-a definit identitatea și tipul de jucător pe care dorește să fie. „Perioada dintre căderea Zidului Berlinului în 1989 și invazia din Crimeea din 2014 a fost în mod constant menționată … ca fiind “vremurile de vin roșu și ciocolată”.

Împotriva amenințării convenționale rusești, forţele americane staționate în Europa au sporit, adăugându-se o brigadă de rotație pentru sprijinirea a patru grupuri de luptă ale NATO în Polonia, Letonia, Lituania și Estonia și resurse suplimentare în Polonia, Olanda și Germania. Bugetul european de apărare a crescut de la 175 milioane USD în anul fiscal 2015 la 6,5 ​​miliarde USD în bugetul propus pentru 2019. Această abordare convențională poate descuraja invazia rusească, dar, de asemenea, hrănește prejudecățile militare convenționale ale NATO, implicând organizația într-un război politic.⁸

Unitatea NATO treptat a început să fie contestată, iar cheltuielile pentru apărarea defensivă au scăzut, în timp ce dezinformarea, atacurile cibernetice și o gamă largă de probleme noi au schimbat complet starea și amploarea conflictelor globale.”⁹ În conferinţa din 22 mai 2019, au fost analizate acţiunile „necesare pentru consolidarea posturii de descurajare şi apărare a Alianţei, cooperarea militară cu Uniunea Europeană, intensificarea contribuţiei NATO la campania de contracarare a terorismului, prin proiectarea stabilităţii şi constituirea capabilităţilor de apărare în regiunea MENA (Orientul Mijlociu şi Africa de Nord) şi cooperarea şi sprijinul militar aliat pentru Ucraina.”¹⁰

A fost regândită Strategia Militară a Alianţei, deoarece evoluţia lumii contemporane face ca NATO să se confrunte cu noi provocări și riscuri, iar Alianța trebuie să proiecteze stabilitate dincolo de frontierele sale. Provocările necesită adaptabilitate continuă, colaborare și coordonare între aliați pentru a planifica un viitor de apărare colectivă consolidată, forța Alianţei constând în unitatea ei.¹¹

Strategia identifică şi defineşte principalele riscuri şi ameninţări la adresa intereselor de securitate ale aliaţilor, „provenite din diferite direcţii strategice, cu implicarea actorilor statali şi non-statali, a forţelor militare, grupurilor teroriste, care pot să se manifeste inclusiv în spaţiul cyber sau sub forma agresiunilor hibride. Documentul oferă orientări generale pentru utilizarea capabilităţilor militare ale aliaţilor, inclusiv asupra modului în care Alianţa va aborda răspunsul la diferitele ameninţări şi situaţii de criză, asigurând coerenţa viitoarelor acţiuni ale  autorităţilor militare, în funcţie de circumstanţe specifice.”¹²

Programului de apărare împotriva terorismului (DAT POW) conţine măsuri de prevenire a atacurilor neconvenționale, printre care şi atacurile sinucigașe cu dispozitive explozive improvizate (IED), și atenuarea altor provocări, cum ar fi atacurile asupra infrastructurilor critice.

Deşi situaţia este stabilă, în ultima perioada au existat discuţii legate de faptul că preşedintele SUA, Donald Trump a declarat că dorește să se retragă din Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. Unul dintre motive ar fi legat de cheltuielile militare aliate care au continuat să rămână în urma obiectivelor pe care le-a stabilit președintele. O retragere, ar reduce drastic influența Washingtonului în Europa și ar putea încuraja Rusia. Dorinţa preşedintelui, aduce îngrijorări în rândul oficialilor securității naționale.

O mișcare de a se retrage din alianță, “ar fi unul dintre cele mai dăunătoare lucruri pe care orice președinte ar putea să le facă pentru interesele din SUA”, a declarat Michèle A. Flournoy, subsecretar de apărare al președintelui Barack Obama. “Ar distruge 70 de ani de muncă minuțioasă în cadrul mai multor administrații, republicane și democrate, pentru a crea probabil cea mai puternică și avantajoasă alianță din istorie”, a spus doamna Flournoy într-un interviu. “Și ar fi cel mai sălbatic succes pe care Vladimir Putin ar putea să-l viseze”. Revocatul Admiral James G. Stavridis, fostul comandant suprem al NATO, a declarat că retragerea americană din Alianță ar fi “o greșeală geopolitică a proporției epice”.¹³

Oficialii americani, din domeniul securității naționale, consideră că Rusia s-a concentrat în mare parte pe subminarea solidarității dintre Statele Unite și Europa după ce a anexat Crimeea în 2014. Alianţa Nord-Atlantică este considerată o ameninţare de către Moscova. Putin are nevoie de un NATO slăbit pentru a avea mai multă libertate de a se comporta așa cum dorește, astfel încât Rusia să devină o contragreutate pentru Europa și Statele Unite.¹⁴

NATO are slăbiciuni și puncte forte, punctele forte fiind cu mult mai multe. Puterea sa se bazează foarte mult pe Statele Unite și jucătorii cheie din Berlin, Ankara, Londra, Paris și Roma. Strategia ar trebui să se concentreze pe gândirea creativă și pe instrumentele pe care le are la dispoziție.¹⁵

Bibliografie

*** NATO adopts new Strategic Concept, 19 noiembrie 2020, https://www.nato.int/cps/en/natolive/news_68172.htm, accesat la 29 mai 2019.

*** https://www.act.nato.int/nato-permanent-representatives-visit, scris de „Oficiul pentru Afaceri Publice pentru Transformarea Comandamentului Aliat”, publicat: 30 aprilie 2019, accesat în 26 mai 2019.
Alvargonzales, Alejandro, Transatlantic Relations Initiative: Assistant Secretary-General for Political Affairs and Security Policy 23 /11 /2018, „Observatory on the European Union”, https://www.ie.edu/transatlantic-relations-initiative/news/transatlantic-relations-initiative-assistant-secretary-general-political-affairs-security-policy-alejandro-alvargonzalez-speaks-nato/, accesat la 27 mai 2019.
Barnes, Julian, Cooper, Helene, Jan. 14, 2019, Trump Discussed Pulling U.S. From NATO, Aides Say Amid New Concerns Over Russia, în „The New York Times”, https://www.nytimes.com/2019/01/14/us/politics/nato-president-trump.html, accesat la 27 mai 2019.
Hoaward, LeAnne, Reveron, Derek, NATO’s Achilles Heel: Russian Political Warfare, în „The National Interest”, 21 martie 2018, https://nationalinterest.org/blog/the-buzz/natos-achilles-heel-russian-political-, accesat în 3 mai 2029.
Kramer, Franklin, Binnendijk, Hans, Speranza, Lauren, NATO Priorities After the Brussels Summit, în Atlantic Council, https://www.atlanticcouncil.org/publications/reports/nato-priorities-after-the-brussels-summit, November 29, 2018, accesat în 18 aprilie 2019.
Tibil, Gheorghe, Strategii şi politici NATO Noua Strategie militară NATO şi intensificarea eforturilor Alianţei de adaptare la provocările din actualul mediu de securitate, https://monitorulapararii.ro/noua-strategie-militara-nato-si-intensificarea-eforturilor-aliantei-de-adaptare-la-provocarile-din-actualul-mediu-de-securitate-1-15746, 23 mai 2019, accesat la 5 iunie 2019.
Zandee, Dick, Fog over the Atlantic?, „Strategic Monitor 2018-2019”, https://www.clingendael.org/pub/2018/strategic-monitor-2018-2019/the-future-of-nato/The Future of NATO.